Pe vremea aia, grija față de om era pe primul loc în politica partidului. Cel puțin așa se spunea, fiecare trebuia să aibă un loc de muncă, potrivit sintagmei: nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine. La 50 și ceva de ani distanță vin francezii Auchan și… viața se schimbă! Nu prin abundență de carne, ouă, brânză, lapte ori mere, pere în panere, că de astea au toți cei care au dat buzna la noi după ’90, ci prin casele de marcaj. Că de ce angajatele lor să mai scaneze cârnații, biscuiții, cașcavalul și iaurtul din coș, când lucrul ăsta îl poate face orice cumpărator. Ce, noi suntem mai proști decât duduițele care făceau treaba asta până acum? Au ele mai multă dexteritate decât noi? Ei, drăcia dracului. Ne-am învățat prea fuduli. Să primim totul de-a gata. Să stăm la rând și să ne holbăm la bietele casierițe, trecându-ne prin cap tot felul de porcării legate de nuditate, sexualitate și feminitate. Și decât să păcătuim, fie și cu gândul, ăștia de la Auchan s-au gândit să ne dea de lucru, luând locul casierițelor.
Bă, Auchan, deștept ești, bă. Cum ai tu grijă de noi, cumpărătorii, să nu ne plictisim stând la coadă. Să ne scanam singur produsele. Că bine te-ai gândit. Ptiu, să nu te deochi! Dar eu zic că, dacă tot ne scanăm singuri și dacă cumva n-avem altceva mai bun de făcut, nu vrei să-ți descărcăm și TIR-ul cu crumpei ori să-ți aranjăm marfa în galantare? Ar fi o chestie. Dacă ne-am descurcat noi cu femeia aia de tablă la care băgam leul și ne dădea cafea, ne vom descurca și acum. Parol. Pe bază de barter, reciproc avantajos. Ca să nu stai degeaba: noi scanăm produsele, iar tu ne numeri ouăle. Ouăle din coș.
Intr-un fel partidul avea grija de fiecare : daca aveai un loc de munca nu trebuia sa furi sau sa cersesti, mancarea, mai buna, mai rea, ti-o asigurai, ca nu era scumpa.
Multinationalele precum Auchan sunt interesate in primul rand sa obtina un profit cat mai mare pe care sa il scoata din Romania, cumparatorul conteaza mai putin.