Sincer, la cât s-au lăudat liberalii înainte de Congresul PPE de la București, m-aș fi așteptat ca Nehammer să cedeze. Mai ales că, la un moment dat a și zis: „N-am nimic cu România. Am mulți prieteni români!.”. Mă așteptam ca măcar unul dintre mulții lui prieteni români să-l fi scos la vreun restaurant, la o ciorbă de burtă sau un șpriț și să-l convingă să lase dracu’ pretențiile legate de noi și de bulgari. Da de unde. Nu doar că neamțul ăsta o ține pe-a lui, dar și vorbește pe nas. Cum adică: „N-am nimic cu tine, dar eu nu sunt de acord cu ce vreți voi!” Ce-o vrut să spună cu asta, că el e deștept și noi suntem niște fraieri care se fac preș în calea lui? Ei, drăcia dracului. Bine, cred că de vină e și neamțu’, mutavela de la Cotroceni, care în zece ani nu a făcut nimic, nimic pentru țara asta. Doar a mâncat și a dormit. Cu asta suntem toți de acord.
Ce putea să facă mai mult? Să-l fi dus pe Nehammer ăsta la Băile Herculane. Să-i fi arătat stațiunea, ceva în genul: „Uite Karl, pe unde pășim noi acum, a pășit împărăteasa Sissi, sfioasă ca o fată mare, la braț cu nu știu ce conte. Acolo sus e Casinoul, iar și mai sus, șoseaua care duce la Baia de Aramă. Dincolo de semnul ăla cu parcarea interzisă, sunt băile romane, alături promenada îndrăgostiților și statuia lui Hercules, mai încolo un fost hotel imperial, iar peste drum sunt tarabele cu cârnați și răchie, mici și bere de la Festivalul Răchiei organizat de Puiucu. Cum nu-l cunoști pe Puiuc? Romi, măi, Karl, despre el e vorba, prezidentul acestui județ.” Eu personal aș fi vorbit cu Pătru Banda de la Rusca Teregova, să-l fi invitat la coliba lui de la baraj, la o răchie galbenă de prună, de-a bătrână, o coleșă cu brânză de oaie și un miel la proțap. Totul bio! Și nu cred că ar fi spus ba.
Ce ziceți? Vă cred, altfel ar fi stat lucrurile. Că dacă i s-ar fi explicat cu lux de amănunte cum i-am dat pe de-a moaca pădurile și OMV, poate că ar fi mai lăsat de la el, dar cui să-i fi trecut prin cap una ca asta? Lu’ neamțu’ nostru de la Sibiu? Să fim serioși! Ăsta e cu gândul la NATO, nicidecum la Schengen și, cu atât mai puțin, la poporul român! Așa că, a zis „nein” și „nein” a rămas.
