Mișu Tudose, privind la el cu empatie:
– Nărod ești, bă, Rareș. De ce dracului nu ai spus chestia asta aseară, hâc, scuze, când eram toți laolaltă, să nu mai fi depus listele comune la europarlamentare? Când ne-ai albit cu pupăturile tale. Mai ales pe Găbiță Firea, că dacă o fi văzut Pandele seara la televizor, cu siguranță, o retrage de pe listă.
– Pardon, ce seară, Mișule? Ce întâlnire? Ce Găbiță, ce Pandele, că nu înțeleg? Fii explicit, că nu înțeleg nimic.
Tudose, turnând în pahar un trăscău de la bar:
– Bă, tu chiar vorbești serios? Chiar nu-ți amintești când m-ai pupat cu foc, de m-am mirat și eu după câte mi-ai zis de-a lungul timpului? E drept, pe multe le-am uitat, că n-o să fiu supărat pe tine toată viața, dar pentru aia, cum că stau toată ziua la bufetul parlamentului de la Bruxelles, nu te iert cât trăiesc, hâc… pardon!
– Ce dracu, Mișule, ți-am mai spus, pune și tu mâna la gură că stropești tot în jurul tău. Și nu te mai oftica atât, că și tu ai făcut mișto de mine, când ai zis că mi-am pus chiloții peste pantaloni și pelerina aia de ploaie pe care o am din liceu și am început să zbor ca SUPERMAN. Așa că suntem chit!
– Și nu-i așa?
– Bă, Mișule, tu știi ce-au mai râs ai mei de la partid de mine? Să-l fi văzut pe Boc: „Ce bă, a ajuns Tudose să râdă de tine? Hai, să fi râs Ciolacu, treacă, meargă, dar Tudose, bă?”
– Păi eu ce am, bă? Ciolacu e cu două perechi și eu…hâc…
Batistuță râzând:
– Eu de unde să știu? Mi-o zis doar să mă uit la tine, să văd ce față ai când te întorci de la bufet.
Furios, Mișu Tudose către lăutari:
– Băgați, bă, ceva de inimă albastră, nu stați ca momâile.
– Șăfu’, să-i moară mama și să-i crape ochii lu’ ăla de te minte: nu mai putem de somn, că de asară ne-ai mânat ca pe caii de cursă. Mânca-ți-aș gurița ta cu care vorbești engleza în parlamentu’ de la Bruxelles, lasă-ne să ne odihnim și noi, că dăsară avem cântare la o paranghelie în mahala.
– Mai una și gata!
Coace Doamne prunele// Să umplem cazanele// Să curgă rachiu pe țeavă// Ca să beau cu mâna dragă
– Vezi, bă, Mișule, așa îmi place mie: întâi să ne porcăim și apoi să ne petrecem, cu lăutari, de dragul și pentru binele electoratului nostru. Că îl băgarăm în Schengen, îi mărirăm pensiile, ieftinirăm prețurile la dragavei și urzici și vorbim și cu Marcelu să scoată TVA-ul la lumânări, colivă și locuri de veci. Și acu’ o făcurăm și pe asta, cu listele comune, tot pentru lui!
– Bă, Rareș, să știi că îmi placi, că dă din tine ca dintr-un om bătrân și înțelept. Hai, vino să te pup pe creștetul ăla rebel.