– Alo, sunteți duomnul de la PSD, responsabil cu condica de „Sesizări și reclamații”?
O voce gravă, pătrunsă de responsabilitatea postului public pe care îl ocupă cu mândrie, mi-a confirmat faptul că nimerisem la cine am vrut.
– Sunteți drăguț, am și eu o problemă, mai bine zis, o dilemă, și caut pe cineva de la dumneavoastră, deștept și bine informat, să mă lămurească și pe mine, să nu mor prost. Știți ce zic, nu? Că de trei zile îmi storc creierii și nu reușesc să înțeleg nimic.
– Spuneți mai repede întrebarea-dilemă, că n-am timp de pierdut la telefon. Că mai sunt atâția tovarăși din toată țara care așteaptă răspunsuri la întrebările mele.
– Bine, mă scuzați, n-am știut că aveți atât de mult de lucru. Este vorba de o întrebare legată de candidații pentru primărie la alegerile locale. De fapt, sunt două întrebări, dar cu aceeași tematică.
– Spuneți, vă rog, dar mai repede…
– Nu știu cu care să încep, că la una cam știu răspunsul.
– Dacă îl știți, nu mai întrebați, puneți cealaltă întrebare.
– Îl știu, dar nu sunt sigur de el, în sensul că știu că la Caransebeș aveți de gând să mai faceți vreo două, trei sondaje, dar nu știu pe cine vreți să scoateți câștigător. Adică, faceți suma sondajelor sau îl desemnați dumneavoastră așa, din oficiu?
– Tovarășu’, ce faci, dom’le, ai chef de glume? Mă iei la mișto?
– Vai, de mine, cum să vă iau peste picior, că după voce păreți un om de treabă. Doar eram curios să știu.
– Păi dacă e sondaj, atunci sondaj rămâne. Ce adunări și alte operațiuni geometrice și algebrice visezi? Spuneți și cealaltă întrebare, dar să fie scurtă, altfel închid.
– Bine, îmi pare rău că s-a înțeles greșit.
Trag adânc aer în piept, apoi mă adresez responsabilului cu condica de „Sesizări și reclamații.”.
– A doua întrebare e așa: E adevărat că duminică, adică mâine, 10 martie, după Slujba de târnosire a Bisericii Ortodoxe din Micro 3 din Reșița, un alt PSD-ist își anunță candidatura la primărie?
Pauză, preț de trei, patru secunde.
– Tovarășu’, dumneata întrebi doar ca să te afli în treabă sau faci bășcălie de mine? Acolo este deja desemnat un candidat: Ionuț Mihai Popovici.
– Nu, domnu’ meu, nu fac bâză și știu că există un candidat, întrebarea mea e dacă PSD va avea sau nu doi candidați.
– Tovarășu’, refuz să răspund la provocări.
– Domnu’, nu te supăra, nu e vorba de provocări, că iată ce mesaj mi-a trimis pe WhatsApp Claudiu Ionel Pasăre, vechi membru PSD, de pe vremea lu’ nea Ion Ilici și Abramburica: „Vezi că urmez și eu duminică. Să-mi anunț candidatura la Primăria Reșița.” Am rămas mască, domnu’ meu. Cum dracu vine asta, bă, doi candidați PSD la primărie? Și i-am spus că nu cred, dar el mi-a închis gura: „Ai să vezi. Diferența este că nu voi fi doar candidat (mă gândeam eu). Am să și câștig.”.
Răspunsul m-a tulburat instantaneu și pur și simplu, însă până la urmă am reușit să mă adun și să-l întreb: „Ciolacu știe? Și iarăși răspunsul m-a lăsat mut: „Pe cine crezi că știe? (în sensul de a cunoaște). Pe mine sau pe Popovici.”. Ce să mai fi zis? Am tăcut mâlc, de teamă să nu tulbur apele în PSD în campania asta. „Nu mi-ai răspuns. Este clar că știi răspunsul.”, a conchis Claudiu Ionel Pasăre.
La un moment dat am avut impresia că vorbeam singur ca televizorul, dar nu era așa.
– Ei, după ce v-am povestit toate astea, mă luminați și pe mine cu un răspuns: vor fi sau nu doi candidați la Reșița?
– Nu știu, tovarășu’, e o chestie care mă depășește.
– Cum te depășește, domnule dragă, nu ești matale responsabil cu condica de „Sesizări și reclamații?”
– Ba da, doar că problema ridicată nu ține de resortul meu.
– Dar de cine ține, dacă nu vă supărați?
– Cum să-ți explic ca să mă înțelegi: toate condicile astea se centralizează și se transmit la Registrul de „Sesizări și reclamații?” al forurile superioare de conducere și decizie ale partidului.
– Bine că m-ai luminat, o să dau telefon la Registrul de… na, că o luai razna…
– Degeaba dai nene, azi e sâmbătă, când oricum nu lucrează nimeni acolo. Dacă tot vrei să știi, așteaptă până după 9 iunie, că acum n-are nimeni timp să te lămurească. Hai, noroc!
Hai noroc și ce-o zis Gheorghe? ‘om vedea ce-o fi mâine!
