Uită-te la uica Stolojan. La „Dragă Stolo” cum îl alintă Băselu. Omul ăsta nu fumează, nu bea, poate un pahar cu vin la Crăciun și Paști, nu… Dimineața un ceai din flori de câmp culese de mânuța lui, o felie de pâine prăjită și unsă cu nu știu ce, iar seara, în fiecare seară, un iaurt! La prânz mănâncă pe unde apucă, ba la cantina-restaurant a parlamentului, ba pe la o recepție la nu știu ce ambasadă și, în general, unde totul e moca! Nu spune ce fel de iaurt, dar bănuiesc că e un iaurt ieftin ca braga. Bine, pe la sărbători mai bagă câte unul mai scump, dar în general cumpără iaurt la 1 leu sau 0,75 lei paharul și cât mai natural și sănătos, cu grăsime de 1,5%. Uită-te la el cât e de străveziu (Stolo, nu iaurtul) să-ți dai seama că omul ăsta chiar e cumpătat. Că doar așa se face avere, adunând fiecare bănuț pe care îl primești rest de la vânzătoarea de la buticul din colț. Aplecându-te după fiecare monedă de 5 și de 10 bani. Tăind coada pisicii…
Auzi, bă, Gogule, și asta nu e tot. Dragul nostru Stolo îi învață și pe alții să fie cumpătați, economi, să nu risipească nici o firimitură de pâine. Ascultă și tu ce spune: „Sunt foarte ordonat și foarte atent la risipă. Îmi face rău risipa. Obiceiul în sediul PNL era că nu interesa pe nimeni lumina aprinsă sau că apa curge. Când eram premier, am micșorat numărul cănilor de cafea, fiindcă eu sunt o persoană strictă, nu plecau până când nu se consuma toată cafeaua. Te stresează când vezi că alții n-au respect față de timp”. Ce zici? Că între noi fie vorba, în PNL chiar se bea cafea, să nu mai vorbesc de Tutti Frutti!
Dacă Stolo al nostru nu ar fi avut stilul ăsta de viață cumpătat, gen, strâns cureaua, crezi că ar fi ajuns să facă parte din „upper-level” al clasei de mijloc? Aiurea! Nu știi ce înseamnă „upper-level”? Îți spun eu. Dacă o ține tot așa, în doi-trei ani intră în categoria milionarilor. Adică, ultimul pas spre nemurirea sufletului.
Gata, m-am hotărât, trec și eu seara pe iaurt. Natural, cu 1,5% grăsime, și ieftin, Gogule, cel mai ieftin pe care îl găsesc la prăvălie că, cine știe de unde îți sare „upper-level” în cale!