Și dacă tot urmau să se vadă, Marcelu a dat comanda la micul dejun o omletă tradițională românească, cu costiță, feliuțe de cârnații de Pleșcoi și dragavei. Și a îmbiat-o amabil să servească, cu precizarea : „de asta mâncam eu când eram mic. De când ieșea urzica și până la Sf. Ptru, numai de asta mâncam. Că ne spunea mama bătrână: «luați și băgați la foale să creșteți mari și deștepți.». Am ascultat-o, dragă Ursula, și uite că astăzi sunt prim-ministru.” Chestia aia din farfuria de porțelan a dat-o pe spate pe Ursula, dovadă că, deși nu se face cât timp ești la masă, mereu a exclamat încântată: „wunderbare”, „excellente”, „merveilleuse.” Ba, chiar a și șters farfuria cu miez de pâine, așa cum cum făcuse și Marcelu.
După o masă atât de copioasă, s-au pus la taclale: Cu cât se mai vinde banița de grâu, dacă pe piață se găsește ceapă verde și praz din producția de anul ăsta, cum se înțelege cu nea Nicu Ciuca, dacă mai ajung dronele rusești pe la noi. Chestii de astea. Marcelu a asigurat-o pe Tante Ursula că se înțelege bine cu nea Ciucă, cu precizarea că, „ne place sau nu, pe dracu’ n-avem ce face”, iar în privința dronelor i-a spus măsurile pe care le-a luat au început să dea roade: „am dat ordin la prefecturi să pună oamenii să bată toaca, tobele, oalele și cratițele, să se sperie drăciile alea trimise de ruși.”
La plecare, Marcelu i-a promis Ursulei că-i va dărui un coșuleț plin cu produse tradiționale românești: ceapă și usturoi verde, gulioare, pătrunjel, morcovi tineri și, bineînțeles dragavei, leurdă și măcriș. Fericită, Frau von der Leyen l-a asigurat pe Marcelu că va face lobby pe lângă prietenii ei din UE, PPE, CE și alte organisme, pentru ca ștevia și măcrișul să devină „marcă înregistrată” în Europa.
Înainte de a se urca în mașina cu care venise, Ursula s-a întors spre gazda sa din acea dimineață, rugându-l: „Marcelule, dacă tot îmi trimiți ceapă verde, gulioară și dragavei, pune și vreo doi covrigi de Buzău, să am ce ronțăi pe avion, la întoarcere acasă.”