Bă, fir-aș al dracu’, nea Romeo, cum vine, bre, chestia asta cu „E belea mare pentru țara noastră”? Matale te auzi ce vorbești sau măcar citești textul înainte de a-l posta pe Facebook? Nu din punctul de vedere al virgulelor, cratimelor și al altor semne de punctuație, capitol la care ești varză, ci al afirmațiilor. Da? Păi dacă e da, atunci cine o făcut, bre, beleaua asta în țară? Ciolacu și Grindeanu? Sau Orban și Cîțu? Ăștia ai matale care joacă bambilici la guvernare sunt fete mari cărora le miroase gura a petale de trandafiri? Spune, să nu murim proști. Nu vezi că îți dai singur cu firma în cap? Sincer, îmi place sinceritatea metaforică de care dai dovadă când spui că pentru matale Bolojan e „un far în furtuna politică și administrativă” în care ai ales să-ți sacrifici timpul și resursele personale pentru a aduce o viață mai bună celor care au crezut în tine, dar parcă e prea suptă din degete.
Bine că nu te-ai pus să reciți din Zaharia Stancu versurile alea cu: „Meșter cârmaciul, mândră corabia”. Că asta mai lipsea la limbajul ăla de lemn din preajma plenarelor și congreselor de dinainte de 1989: „Ați fost un exemplu și ați demonstrat tuturor că se poate” Sau, „Cu dv. în fruntea guvernului putem repara tot”. Ce? Clanțele de la ușă? Tocurile de la pantofii de piele? Mă mir că n-ai zis că vom acea succese multe. Acum vorbesc serios, de unde dracu le scoți nea Romeo? Cum îți trec prin cap toate prostiile astea? Din disperare, nu-i așa, că altfel nu l-ai implora pe Bolojan cu lacrimi în ochi: „Nu ne lăsați pe mâna PSD-ului cu un guvern minoritar. Aveți șansa să reparați toată porcăria asta. Aproape că și obligația….”
Te cred, don Romeo, și te înțeleg să fii așa. Guvernarea asta liberală te-a împins la disperare. Te agăți ca înecatul de un pai, doar, doar apare ăla cu colacul de salvare. Până mai ieri, salvaqmarii de serviciu erau Orban și Cîțu, acum e bun și Bolojan. Vai de curu’ vostru, nea Romică, ce-ați ajuns, domnule!