15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Editorial

Sigur, eu nu-i contrazic pe cei care susțin că Anina  va deveni o stațiune turistică peste o sută de ani sau că muzeul ăla al mineritului nu va fi punct de atracție pentru turiștii din lumea întreagă. Și nici că localnicii plecați în Europa nu se vor mai întoarce acasă pentru a pune umărul la creșterea bunăstării orașului. Nu, domnule, eu cred și ce spunea domnul Ghiță (Românu) în urmă cu o săptămână la Gala de Excelență: „Pentru viitor avem în vedere câteva proiecte cu impact asupra dezvoltării orașului și a zonei…” Și îl mai cred și ce declara într-o publicație locală, cum că va băga gaz la Anina. A, nu gaz de încărcat brichete, ci gaz de gaz, să ne fie bine înțeles. „Transgaz are un surplus de gaz de 17.000mc/oră la staţia din Reșița pe care îl va da Aninei”, mărturisea primarul, scuze, consilierul, pentru publicația respectivă. Deci, problema gazului e ca și rezolvată. Mai trebuie să facă rost de conductă. Un  fleac de vreo 25 de kilometri. De unde bani? Ei, asta e bună. Are balta pește, pardon, găsește don Ghiță soluții. Important este să promiți, să le arăți oamenilor că, deși nu mai ești primar, îți pasă de oraș, ești lângă ei până la pensie și dincolo de ea.

Dar știți ce nu înțeleg eu oameni buni? De ce doar la Anina funcția bate gradul? Că și în alte părți există consilieri ai primarilor, președinților sau ce-or fi ei, dar niciunul nu se trezește vorbind în locul bossului. Cum ar fi să-i vezi pe consilierii lu’ don președinte Dunca bulucindu-se la declarații despre trenul SF, spitale, drumuri județene, procese și mai știu eu ce? E vorba de cherestea, nu? Toți își văd de lungul nasului și, eventual, se gudură pe lângă chief. Numai la Anina este invers. Viceprimarul, sau ce-o fi el, pare doar un umil slujbaș al statului și, culmea, chiar pare fericit să vadă cum domnul Gheorghe Românu își trăiește (de la sine putere) visul de a fi primar peste Steier, Sigismund, Celnic și străzile care coboară în rapel din vârf de munte. Că așa e în democrație, fiecare face ce visează noaptea!

În fine, am tresărit și, mai, mai să lăcrimez de bucurie când am văzut cum a început : „Sărbători fericite tuturor”. Adică, și celor care l-au votat, dar și celor care nu au pus ștampila pe pătrățelul în care era trecut numele lui. Și mi-am zis atunci: „Mare om, mare caracter, domnul președinte, că nu ține dușmănie, că ne iubește în egală măsură pe toți deși, unii dintre noi, îl bârfesc pe la colțuri, îl vorbesc de rău ori de câte ori au ocazia.” Cu toate acestea, el întoarce și celălalt obraz! Dau să citesc mai departe și îmi pică fața: „Dar și compasiune pentru turiștii care stau prin hoteluri la MMic căci azi nu putem skia.”

Bă, fir-aș al dracu’, deci, asta era. Pe don președinte îl ajunsese compasiunea pentru clienții lui de pe Muntele Mic și nu pentru oamenii ăia care fuseseră avertizați cu cod roșu de inundații pe Bistra, Timiș și Bârzava. Adică, tot mai aproape-i era maieul cu euroi de piele decât haina. Măi, nea Romică, tot la bani ți-o fost gândul și în ziua de Crăciun, că de oamenii ăia care se pregăteau să lupte cu avertizările meteo te-o durut în cot. Că dacă nu te-ar fi durut, ai fi postat un mesaj de încurajare, gen: „Fraților nu cedați că sunt lângă voi cu gândul și cu fapta.” Dar așa, te-ai văitat că din cauza vremii rele pe Muntele Mic turiștii trebuie să stea în hotel, telescaunul e înghețat bocnă, iar bani canci. Mai mult de atât, le-ai dat peste nas unora cu care te tot contrezi de când ai ajuns președinte: „Garajul mai așteaptă. La fel și dorința unora de a demola telescaunul în urma recursului care va tranșa lucrurile ți care se dorește a fi mutat pe la Craiova”. Ați înțeles? Nu tu mesaj creștinesc, cum se obișnuiește într-o astfel de zi, nu tu o vorbă de încurajare pentru cei slabi, nu tu un cuvânt de alinare.

Bă, nea Romi, las-o dracului, ăsta e mesaj de Crăciun, domnule? Bre, îți bați joc de noi sau ce ai vrut să spui cu procesele pe care le ai în cap? Nici măcar în ziua de Crăciun nu ai putut lăsa de-o parte disputele pe care le ai cu primarii, cu cei care gândesc altfel decât matale? Păi asta e vorbă de om pus să conducă județul: „Lumina să intre în sufletele tuturor cu ocazia sarbatorilor de iarnă căci nimic nu e mai greu de înfrânt decât răutatea unor oameni”. Adică, ce ai vrut să spui? Care lumină, care răutate? Hey man, explică-ne și nouă să nu murim proști.

Cât despre sarmalele, „să ne priasca tuturor chiar și celor ce le vor înghiți mai greu”, ce să mai zic…

De acum încolo, nu mai poți să te plângi în stânga și-n dreapta că doar te critică. Nu, după vezi, când faci fapte bune și el scrie frumos. Sigur, nu te laudă precum unii, dar nici nu sare calul. Atât cât să-ți priască caltaboșul, jumerile, sarmalele și piftia de sărbători. Nu e ca alții care te tot…aia, până-ți albesc dosul. El e ponderat, are pixul ascuțit, dar te asigur că îți apreciază munca la Consiliul Județean. Când ne mai întâlnim, mai vorbim de una, de alta, și întotdeauna își arată respectul față de matale. Pe bune. Uite, ultima dată când ai venit la redacția Express de Banat… Cum nu știi? Atunci când ai băgat capul pe ușă și l-ai chemat afară, mi-a povestit că l-ai impresionat, că așa frumos i-ai vorbit că nici lui nu-i venea să creadă.

Dar, apropos de gestul lui Dani Stanciu, crezi că l-au plătit ăștia de la PSD (Hurduzeu și Mocioalcă, și ăla la la PMP, Ionuț Popovici), să scrie frumos despre matale? Să-l fi sunat vreunul dintre ei și să-i zică: „Măi, domnule ziarist, mai ho cu atâta critică, că de acum suntem împreună la guvernare și nu dă bine la popor să ne tot ataci partenerul de Alianță”. Întreb și eu, că ăștia sunt în stare de orice. Ce zici? Nici tu nu știi, te cred. Că tot am stat și m-am gândit, cum, bă, așa dintr-o dată, să scrie atât de frumos, după ce un an ți-a tocat nervii zi de zi cu articolele lui. Nu prea se leagă. Da’, pe de altă parte, nici n-a prea avut  motive să scrie frumos. Că de chinuit, te-ai chinuit, dar ghinionul tău a fost că, atunci când ai făcut și lucruri bune, că nimeni nu zice că n-ai făcut, Stanciu era plecat în concediu. Ba pe la greci, ba în Egipt. Și, atunci, când să fii scris?

Auzi, știi ce-mi trece prin cap? ‘Oțule, nu cumva voi ați bătut palma, acu’ de sfârșit de an, să-și bage mințile în cap? Adică, tu i-ai dat un contract de la Consiliul Județean, cum le-ai dat și ălora care te fac frumos, harnic și deștept, iar el s-a pus pe treabă? Zic și eu, nu dau cu parul, că multe minuni se pot întâmpla în lumea asta: dușmani, dușmani și dintr-o dată frați. Știi ce spun? Nu, nu e adevărat?

Hai, măi, domnule președinte, nu te supăra, ce Dumnezeu, doar am întrebat, n-am insinuat nimic. Nu fi copil și nu mai sta supărat, că mintenaș vremea e de colindat, vorba ardeleanului și te trezești cu Stanciu la ușă și a lui colind: „Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați// Pită cu cârnați?”

La anu’ și la mulți ani, don președinte!

Dat afară din instituție, nea Ghiță a coborât până în stradă și, când s-a văzut că nimeni nu-l mai saluta, scoțându-și pălăria în fața sa, a făcut stânga-mprejur și s-a propus consilier al viceprimarului care, învățat să execute ordinele, s-a conformat pe loc. Consilier pe hârtie căci, în realitate, tot el este „domn primar”.  Nu mă credeți? Uitați-vă la înregistrarea de la Gala Premiilor de Excelență care s-a ținut miercuri seara la Anina și o să vedeți că puterea obișnuinței a triumfat în fața unei săli pline. Moderatorul manifestării, Marian Mesinschi, l-a prezentat drept „domnul primar Românu”, în timp ce Daniel Danu a interpretat rolul de subaltern spășit, care își cunoaște lungul nasului când vine vorba de respectarea vârstei și a funcției: „Când zic echipă, mă gândesc la domnul primar Românu care, prin ambiția care îl caracterizează, a reușit …”.

Acu’, fie vorba între noi, de la Marian Mesinschi n-aș fi avut mari așteptări, el fiind tipul de slujbaș credincios, care mâncă o pită albă ca director de casă de cultură și purtător de cuvânt al primăriei, și, atunci, cum ar fi fost să zică: „Îi dăm cuvântului domnului consilier al viceprimarului să ne spună două, trei vorbe?” Ar fi sunat ca dracu. În schimb, de la Daniel Danu, aveam oarece pretenții. Ar fi avut ocazia să ne arate că e primarul Aninei, nicidecum aghiotantul lui Ghiță Românu. Dacă ar fi avut sânge în instalație… Pe de altă parte, nimeni dintre oficialitățile județene aflate în sală – prefectul Cristian Gâfu și președintele CJ, Romeo Dunca, nu a avut tupeul să le spună celor doi: „Bă, nu-i mai spuneți domn primar, că asta sună ca o uzurpare a calităților oficiale”. Ca să nu mai spun de împricinat: „Gata, nene, ce-am fost am fost, acum sunt consilier și cu asta basta.” Mai mult de atât, Ghiță Românu a vorbit ca un veritabil primar când i s-a dat cuvântul: „Pentru viitor avem în vedere câteva proiecte cu impact asupra dezvoltării orașului și a zonei…”

Despre gala în sine, nu sunt prea multe de spus. Organizatorii – Primăria și Consiliul Local Anina -, au înmânat diplome și plachete la tot poporul. Inclusiv vrednicilor urmași ai lui Popa Tanda, ba chiar și comandantului poliției locale, pe considerentul că au contribuit la promovarea turismului local în lumea largă.

A, era să uit, Ghiță Românu a înmânat personal plachetele laureaților galei. În ce calitate? Eu până acum nu am auzit ca un consilier, oricât de tare și de deștept ar fi el, să facă așa ceva într-un astfel de moment. Vă las pe voi să vă dați cu presupusul.