15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Editorial

Bă, Romi, să fiu sincer, m-a săturat, bă de prostiile tale. Să te bat la cap toată ziua și să-ți tot spun ce să faci și cum să faci să ieși și tu bine măcar o dată! Mi s-a pus pe suflet să-i tot aud pe oameni vorbind  pe stradă: „Bă, da nu se mai potolește odată? Să se apuce și el de lucruri serioase și să lase dracu rahaturile astea. Ce să le răspund, Romi, ce să le răspund?  Că nici eu nu mai știu ce să cred despre tine.

Nu ți-am zis eu ție să nu desființezi vechiul salvamont, până nu-l înființezi pe cel nou? Ți-am spus sau nu? Și dacă ți-am spus, de ce nu m-ai ascultat? Ai vrut să scapi de Nistor, șeful Salvamontului de la acea oră, și nu o puteai face decât desființând serviciul? Bă, atât te-o dus mintea ca pentru un singur om care îți stătea în cale să sacrifici un întreg servici? Și ce-ai rezolvat cu asta, Romi? Că Salvamontul ăsta al nou e ca și cum nu ar exista. Că atâta timp cât nu e autorizat, nici nu ai pe cine să tragi la răspundere în caz de ceva. Colac peste pupăză, n-ai nici măcar șef care să-l conducă așa cum ar trebui că, din păcate, Coco Galescu n-a luat examenul pe care l-ai organizat. Or, și fără autorizație, și fără șef, despre ce dracu mai vorbim?

Și apropos de autorizație. Dacă Salvamontul ăsta nu e autorizat, nu are o hârtie iscălită de cei care se ocupă cu așa ceva, cum funcționează el, bă, Romi? Cum îi plătești pe salvamontiști, din ce fonduri, dacă în organigrama Consiliului Județean nu există un astfel de Serviciu? Întreb pentru un prieten care toată ziua numai asta știe să spună : „Ce tot ai, bă, cu președintele nostru, ce tot ai?”

Ce să am, bă, ce să am? N-am nimic, dar îmi pare rău de Romi al nostru că se irosește în lucruri de nimic. Aș vrea să-l duc pe calea cea bună, dar numai Dumnezeu știe dacă voi reuși. Dar eu încerc, nu mă las!

Care sinceritate? Aia, domnule, că este superman. E ca Făt Frumos din povești care creștea în trei zile cât alții într-un an, dacă nu chiar în mai mulți, fiind înzestrat de mititel cu calități manageriale. Spre exemplu, la 26 de ani, Romi al nostru era deja director general la Dunca Expediții. Asta în condițiile în care nu mai lucrase o zi în viața lui până atunci. Cel puțin așa arată CV care nu ar trebui să mintă. Și de atunci a ținut-o tot într-o șefie până a ajuns barosan la Consiliul Județean.

Nici în privința școlii nu s-a lăsat mai prejos. Gurile rele spun că la grădiniță nu a mers, pe motiv că-i plăcea somnul de dimineață, la fel ca lui Nică a lui Ștefan a Petrei care avea necaz dimineața cu spurcata de pupăză.  Am înțeles, nu a mers la grădiniță, că era greu de trezit în bună dimineață, dar nici școala să nu-i fi plăcut? Hai, nu neaparat liceul sau gimnaziu, dar măcar ciclul primar unde înveți să-l faci pe „a” mic de mână și pe „A” mare de tipar. Autodidact, altfel nu înțelegem cum, s-a înscris direct la facultate. La „Vasile Goldiș”, din Arad. Și atât de mult i-a plăcut facultatea aia de Marketing, încât cu greu s-a lăsat convins să o termine. Din 1999 și până în 2004 a stat tot cu burta pe carte. Mult, dar a meritat.

Știți ce mă surprinde pe mine? Faptul că, deși a tot umblat prin lumea largă, limbile străine s-au prins de el precum apa de penele gâștei. Nu-i vorbă, le cunoaște, a auzit de ele la radio ori televizor, însă nu mai mult de atât când vine vorba de citit, scris și vorbit. În schimb, e tare la Competențe și aptitudini de utilizarea a calculatorului, unde se ridică, din câte spune, cel puțin la nivelul unui IT-ist de cartier: Microsoft Office și Sistem de operare Windows. Măi, Romi, de unde le-ai scos, frate? Auzi, la el: Windows și mai știu eu ce. Zi mersi că știi să navighezi pe internet, să postezi pe FB. Și nu te mai lăuda atât. Eu înțeleg că ăla care ți-a scris CV-ul se grăbea să plece acasă, dar decât așa cum e acuma, mai bine deloc!

În service, zici? Mai sapă, Gogule, mai sapă! În curte casei din Dumbrăvița? Ce să caute, bă, acolo? Să zică vecinii: „uite, bă, ce a ajuns milionarul ăsta să se care cu hârbul ăsta de mașină” Asta vrei? La intrarea din spatele Consiliului Județean? Pe dracu, pe locul lui pot să jur că am văzut Loganul personal al lui Romi. O să ghicești când m-oi face eu popă.

Dai o bere să-ți spun? Bine, nici prin cap nu-ți trece: pe Muntele Mic, Gogule. Sedusă și abandonată în zăpada până la capotă, într-o parcare de acolo. Uită-te la poza aia, parcă ar fi pregătit pentru dezmembrări, așa rău arată. Dacă ar vedea săracul Frunzăverde ce a ajuns bietul Touareg, zău că i-ar plânge de milă. Spune și tu, asta e mașină de președinte de Consiliu Județean? Nu știu cum îi dă voie Poliția să se plimbe cu ea pe drumurile publice. Îți dai seama ce bășcălie au făcut timișorenii care veniseră pe munte: „Uite, bă, la sărăntocii ăștia, vor tren cu hidrogen, iar ei nu sunt în stare să repare o amărâtă de mașină!” Nu i-am auzit eu, dar mi-a povestit unul care era acolo, de față.

Ce-o căutat Touaregul pe munte? De unde să știu eu, Gogule? Mă întrebi de parcă președintele mi-ar da  raportul unde se duce și ce face. L-o fi scos și pe el în lume, că tot era zi liberă pe 24 ianuarie și cât s-o dat Romi cu schiurile a rămas în parcare. Da, bine o făcut. Să fii văzut cum stăteau turiștii la coadă să-și facă selfie cu el, o nebunie, nu alta. Poze de colecție, din vremuri de colecție. Cum? Dacă l-o fi scos la vânzare? Aiurea, punea anunțul pe OLX, Publi24 sau Autovit.ro, iar în cel mai bun caz, o lăsa în parcare la Kaufland, cu un număr de telefon pe o bucată carton.

Dar ai dreptate, mai bine s-o vândă, Gogule, că o mănâncă rugina, iar dacă până în primăvară nu o repară, sigur o duce la Programul Rabla, pentru una nouă.

Doctorul Paul Purea a descoperit a America. Cică la Spitalul Județean de Urgență Reșița datoriile sunt atât de mari, încât conducerea nu-și peremite să achiziționeze pentru bolnavi nici măcar pentru o fiolă de algocalmin, un amărât de pansament  sau o compresă. Auziți, bă, fraților la doctorul nostru care, între noi fie vorba, nu e un oareșcare ce se trezește vorbind de unul singur, ci e ditamai președintele Consiliului de Administrație al Spitalului. Păi, nea Paulică, de un an de când ești șef acolo, abia acum ai aflat că nu-i tifon și bumbi pentru dureri de cap?

Tălică nu ai știut că spitalul e pe butuci?  Sau ai știut și te-ai făcut că plouă? Ce ai zis, timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim în Consiliul de administrație. Să nu-mi spui mie, prietene, că datoriile astea imense de care tot vorbiți s-au adunat în ultimul an și că de vină pentru ele e doar Alina Stancovici. Că voi, ăștia din Consiliul de Administrație sunteți acolo așa, de flori de măr, că nu te cred. Din câte știu eu, CA avizează bugetul spitalului, aprobă măsuri pentru dezvoltarea  acestuia, se declară de acord cu achizițiile și câte și mai câte. Și, atunci, te întreb prietene, doar Alina Stancovici este vinovată pentru „dezastrul” de la spitalul județean? Voi ce ați făcut când ați văzut că spitalul se duce dracului? Ați stat cu mâinile în sân și ați așteptat să-și frângă gâtul managera? Ori ați așteptat să vă dea undă verde Dunca să săriți cu gura pe ea?

La câte te cunosc, cu siguranță, nu înghiți orice gogoașă ce ți se servește de ăia, din spatele tău, doctore. Dar știi ce nu înțeleg eu? Cum poți să te sucești, știi matale ca cine, de la o zi la alta. Că mai acum câteva zile spuneai așa: „Sistemul e bolnav, nu depinde doar de un manager, s-au făcut și niște economii, a fost și epidemie, să faceți, totuși, un raport. Eu spun că nu e nevoie să fie revocată din funcție doamna manager!”. Ce dracului, nea Paulică, ce tot umbli cu cioara vopsită. Fii bărbat și nu o mai întoarce ca la Ploiești că nu-ți stă bine.

A, lui Dunca i s-a cășunat pe biata femeie după ce i-a dat peste nas săptămânile trecute, iar acum vrea s-o dea afară cu orice preț? Bravo, bă, așa îl vreau pe Romi. De un an și ceva ne arată ce știe el mai bine să facă la Consiliul Județean. S-o dea, bă, s-o dea, că de aia e barosan în județul ăsta. Să ne arate că are sânge în instalație și că nu e un papă-lapte.  Să aducă pe unul de-al lui de la Timișoara, să-l pună în locul ei. N-ar fi primul care ar face asta. Și Nelu Tătaru, pe când era ministru la Sănătate, o schimbat-o. El a dat-o jos, alții au pus-o la loc. Așa va fi cu Dunca. Care e problema?

În primul rând, noi n-avem noi o statuie cu bustul lui Eminescu, darămite una cu Cuza ori moș Ion Roată. Deci, asta cu florile și coroanele cu tricolor, pică. Apoi, eu cred că ăia care au întrebat au făcut-o la mișto pentru că, sincer, nu-mi amintesc să se fi întâmplat una ca asta în ultimii 20 de ani. Iar dacă nu am avut parte de așa ceva în ultima vreme, de ce ar fi trebuit acum, în plină pandemie de Omicrom? Și apoi, chiar să fi fost organizată, cine ar fi ieșit, frate, la -12 grade Celsius din casă să-i audă vorbind pe prefect sau pe președintele Consiliului Județean? Să fim serioși! E adevărat, câteva bla-blauri politicianiste, de bun simț, au fost, totuși, postate pe Facebook, iar cei ce le-au ticluit cum au crezut ei că e mai bine,  s-au întrecut în mesaje luate cu copy-paste de pe net: „La mulți ani, România!” și la „La mulți ani, români!”, socotind că în felul ăsta și-au făcut cu vârf și îndesat datoria patriotică.

Ca să fim corecți până la capăt, Ziua Unirii nu a fost sărbătorită peste tot în țară, ci doar în orașele mari, ceea ce nu e cazul Reșiței, o comună ce-și vrea tramvaiele înapoi. Iar acolo unde au avut parte de așa ceva, oamenii s-au prins în horă. La Reșița, în cel mai bun caz, s-ar fi jucat „Brâul”, „Ardeleana” și „De doi”. Asta pentru că, hora se joacă la Oravița, la Darabani, Chișinău și Chițcani la Severin și Moțăței, ca să dau câteva exemple. Ba chiar și Bucureștiul are hora lui pe care o cânta Budală la acordeon, ca să nu mai vorbim de moldovenii din Iași și Focșani. Or, din câte știm, Reșița, nu are așa ceva. O horă a ei. Cred că ați observat și dumneavoastră că aici, și serbările, alea, ale orașului, încep cu jazz, continuă cu Rapsodia albastră a lui Gershwin și se încheie cu  gospel. Hora lipsește cu desăvârșire și pentru că organizatorii au o altă cultură muzicală, una emancipată, care nu are nimic cu vatra tradițională a satului românesc.

Și atunci, oare s-ar fi meritat efortul autorităților? Păi nu, frățioare, că fără hora aia care, de un secol și jumătate, ne tot îndeamnă să ne dăm mână cu mână, Ziua Unirii ar fi ca nunta fără lăutari. De cât așa, mai bine de loc!

Până la urmă, fiecare cântă și dansează așa cum consideră că-i mai haios. Și avem exemplu unui primar din comună din Suceava lu’ Flutur. Unul care își bagă picioarele în doctrina liberală și în cei ce îi sunt mentori. Într-o bună dimineață, pe când la primărie nu era atâta zarvă, Nea Neculai Miron, e bine de reținut pentru posteritate numele comediantului, s-a încuiat în biroul său pentru a medita la o temă de casă pe care i-o dăduseră cei de la AUR, legată de semnarea unei liste cu suspendarea comandantului său suprem, Klaus Werner Iohannis. Și după vreo două ore de sucit și răsucit, de gândit și răzgândit, de consultare cu sine însuși și cu un vot pentru și niciunul împotrivă, Neculai al nostru, liberal în cuget și simțiri, a cerut lista respectivă și cu pixul pe care partidul i l-a dat în campania prezidențială, a semnat pentru suspendarea lui Iohannis. Bravos, Neculai tată, ești un liberal de toată isprava, cu care până și Ștefan cel Mare și Sfânt s-ar fi mândrit, și care merită un turneu prin țară alături de cei mai vestiți comedianți ai momentului. Păcat că nu mai există grupul Divertis, dar ai putea să-l suni pe Toni Grecu să-ți găsească un angajament prin București, după ce Flutur îți va da papucii.

Dar nu moldoveanul e primul primar liberal care semnează listele lu’ Șoșoacă cu suspendarea președintelui. Înaintea lui a fost primarul din Zlatna-Alba, un ardelean neaoș, care tot așa ca și Neculai, cu pixul pe care scria „Iohannis, președintele meu”, a dat iscălitură pentru un viitor mai prosper. Din câte se vorovește pe Valea Ampoiului, alți primari liberali o vor da pe stand-up comedy, încurajați de întâlnirea pe care Emil Boc a avut-o cu George Simion, care Boc, zic gurile rele, ar cam vrea să-i ia locul lui Iohannis la Cotroceni, în 2024, sprijinit de naționaliștii AUR. Daca e așa, se schimbă datele problemei!

Până atunci, însă, unul dintre deputații hauriști propune măsuri militare urgente, menite să securizeze granița terestră în partea de răsărit, cu șanțuri adânci de patru metri și opt lățime, cu bombe amplasate sub podurile și podețele de la intrare în țară. Doamne, mâncați-aș puterile tale, unde-i găsești doamne pe comedianții ăștia, unde? E secret. Înțeleg, vrei să faci o echipă de 11 stand-up comedy, plus rezerve, și să pleci cu ea în turneu în lume. Fă, Doamne, fă, măcar cu ăștia să fim și noi buni.

După ce PSD-ului i s-a făcut milă de PNL, ajutându-l să iasă din rahatul în care Cîțu îi băgase, lui Rareș al nostru  i-a revenit ca prin minune glasul. Și încă cum! Cică, nu este hotărât încă dacă va candida la alegerile prezidențiale din 2024, însă cu siguranță PNL va câștiga tot ce se va putea peste trei ani: alegerile locale, generale, prezidențiale. Auziți, măi, oameni buni, ce promite Rareș liberalilor și nu doar lor. Îți stă mintea-n loc nu alta!

Bă, fraților liberali, voi știți cum vorbește Rareș ăsta al vostru? La fel ca și „câinii roșii” din Peluza „Cătălin Hâldan” care sunt convinși că Dinamo, aflată cu un picior în liga a II-a, se va califica peste doi, trei ani în grupele Champions League. Că se va bate de la egal la egal cu Barcelona, City și Bayern și nicidecum cu Bragadiru, Popești-Leordeni ori Fulgerul Adâncata.

Ce dracului, bă, Rareș, chiar te-ai tâmpit de tot? Te știam om serios și responsabil din toate punctele de vedere, inclusiv de vorbele ce-ți ies din guriță. Până în primăvară vă ajunge AUR din urmă și tu visezi să câștigi tot? Bă, Rareș, tu vrei să ajungi președinte după ce i-ai mințit pe români că veți elimina pensiile speciale în 30 de zile după ce ajungeți la putere? Știi câte zile au trecut de când PNL a luat puterea? Multe, bă, Fără număr. Ca la maneliști. Bă, dacă nu ați fost capabili să eliminați pensiile astea nesimțite când erați la 35% în sondaje, vreți s-o faceți acum la 18%? Și cine o să te mai creadă, că după câte s-or întâmplat, până și liberalii o să râdă de tine, ca la Gala Umorului Românesc nu ca în Champions League!

M-aș fi mirat să fi fost așa. Romi e un copil (matur) de zahăr, a dovedit-o de atâtea ori, înțelege greutățile prin care trece spitalul și, chiar dacă nu ar înțelege, din punct de vedere tehnic și procedural, el nu ar putea să facă rău nici măcar unei muște, darămite unei doamne, iar pe Paul Purea nu am motive să nu-l cred, cât timp se află între ciocan și nicovală.

Gata cu gluma. Cine nu-l cunoaște pe Romeo Dunca îl cumpără. „Bă, ce om bun, de pus la rană, și voi îl bârfiți pe unde îl prindeți. Hai sictir.”, ar spune unii. Cei care știu ce-i poate pielea ar zice altfel. Adevărul e că în cazul Alinei Stancovici, Romi al nostru a schimbat  registrul tehnico-tactic, să nu zică lumea că are ce are cu aceasta și a declarat la plesneală, făcând slalom printre cuvinte:  „Acum, dacă într-un an facem 13 milioane gaură eu consider că managementul are o problemă și am sesizat Consiliul de Administrație, dar nu am spus domnule trebuie să o demitem sau să-mi cereți să o demit pe doamna Alina, dar acest lucru vă spun clar, mă așteptam să fie înțeles.”

Vi se pare că Romeo Dunca le cerea membrilor CA altceva în afara demisiei managerei? Or, socotiți că nu e destul de explicit când spune că: „Eu mai mult de atât nu pot să fac și atâta timp cât banii spitalului vor fi gestionați de actualul manager eu nu mai am curaj și încredere ca acolo să mai dau din banii cetățenilor, motiv pentru care îi rog pe cei din Consiliul de Administrație să o consilieze pe doamna manager, să o ajute…”? Că ei au înțeles cu totul altceva, e treaba lor, dar asta nu înseamnă că peste noapte a devenit mai bun și mai înțelegător. Poate mai diplomat, sau cel puțin așa ar vrea să pară. În realitate, însă, Romeo Dunca rămâne personajul inconfundabil pe care îl doare fix în pix chiar și de șefii săi de la partid. De unii.

Ce dacă sunt americanii la Deveselu și Kogălniceanu? Ei sunt cu flancul lor, noi cu al nostru. Ei cu rachetele, noi tot cu kalașnikoavele cu care am făcut armata acum 50 de ani. Știi cum e vorba aia bătrânească? Bazează-te pe tine, că până vin ăia de la NATO să-ți dea o mână de ajutor, dăm de dracu. Și tu ai dreptate, Gogule, pe cine să te bazezi, că desființarăm serviciul militar obligatoriu, că deh, să fim și noi în pas cu Europa.

Da, în pas cu Europa și în 15 ani am rămas fără armată. Ba, mint, avem vreo 70.000 de militari activi și ceva rezerviști. Pe lângă milionul de militari pe care îi are Rusia e ca și cum nu am avea deloc. Bine, dar noi avem vreo 2.000 de generali și vreo o mie de colonei, toți cu fireturi și insigne în piept, cărți scoase și teze de doctorat fără număr. Cine mai e ca noi?  Dar ce să te faci cu ei, Gogule, că doar nu pleci la război cu generalii izmenari. Ăștia sunt buni de încasat solde și pensii babane, nicidecum să stea în prima linie a frontului, că adorm în cizme.

Și noi ce ne facem în această situație? Chemăm rezerviștii? Zău, mă? Hai, că ești haios, Gogule. Țara arde și tu ai glume în program. Îi chemăm ca să ce? Că ăștia, nici măcar nu știu să țină pușca în mână, darămite să o desfacă, să o curețe, s-o ungă și s-o monteze la loc, iar tu vrei să ne apere pe noi. Cum? Chemăm în ajutor râul, ramul? cântăm rusului „Treceți batalioane române Carpații” și îi recităm „Doina”, partea aia cu „de la Nistru pân’ la Tisa// tot românul plânsu-mi-s-a.” Aici s-ar putea să ai dreptate că, mai toată viața noastră ne-am jeluit ba de una, ba de alta, până am rămas fără de cătane în țara asta.

De pildă, ce se mai aude cu Touaregul instituției pe care l-a tamponat animăluțul ăla pe drumul spre Lugoj (nici până în zi de azi, deși au trecut două săptămâni, nu ne-ai lămurit daca te duceai sau veneai pe drumul ăla și nici în ce context o făceai). Că acu’ două, trei zile era tot în parcarea Consiliului Județean. E drept, cu botul băgat în buruieni, să nu-l vadă cei care trec pe acolo. Și bine ai făcut, că atât ar fi așteptat primarul Fritz și Alin Nica să facă caterincă când au fost săptămâna asta la Reșița: „Bă, Romeo, voi vreți tren cu hidrogen, dar nu aveți bani să reparați un amărât de Touareg”.

E rușinos, măi, nea Romică, să te plimbi în județ cu o mașină care, pe vremuri, scotea exclamații din pieptul celor care îl așteptau pe Sorin Frunzăverde. Să-i fi văzut pe polițiștii de la rutieră cum luau pocneau călcâile și luau poziția de drepți când prin dreptul lor trecea Touaregul președuntelui. Erau mândri și o săptămână numai cu așa ceva se lăudau.  Ce-o să zică oamenii acum: „Uite, bă, cum a ajuns biata mașină. Cum îi turcu’, și pistolul.”

E adevărat, don președinte, că ai cerut devize pentru reparații de la service-uri, însă băieții, care nu mai au respect față de haina statului, vreau prea mult? Da? Ai dracului șnapani, nu se mai satură de bani! Ar lua și pielea de pe tine, doar ca lor să le meargă bine. Pe de altă parte,  ce să-i faci don Romeo, capul face, capul trage, că dacă nu renunțai la asigurarea CASCO, acum te durea la bască. Dar, uite, poate te ajut eu, că am un amic pensionar, care între două dețuri de rom, mai desface câte o mașină, două. Are un șopron la sălaș, fără prea multe dotări tehnice, însă omul e meseriaș. Lucrează bine și ieftin. Cu cheia fixă și ciocanul de îndreptat tabla. În câteva zile îți face mașina ca nouă. Ce zici, vorbesc cu el? Nu te gândi prea mult că l-am auzit că vrea să se apuce de un Oltcit și atunci ai de așteptat.

Ce-au făcut ăștia de merită o pensie atât de mare? Pe mine mă întrebi? Întreabă-l pe Predoiu, dar mai ales pe neica Rareș care a a fost la postul ăla de televiziune de unde, când îi înjura, când îi pupa în cur pe liberali. Că el era ăla cu eliminarea pensiilor speciale, mai puțin pe ale magistraților și militarilor. Întreabă-i, Gogule, pe ăștia doi, cum de-au gândit să facă una ca asta. Întreabă-i și vii după aia să-mi spui și mie. Bine, o să te aburească cu tot felul de explicații, pe care oricum nu le vei înțelege, dar ai grijă să nu pui botu. Că sunt în stare de una ca asta. Sunt dați dracului când e să ne fraierească. Asta le e meseria și cu asta se ocupă de 32 de ani.

Vezi, bă, Gogule, tu te bucuri că-ți dădu Ciucă al tău 200 de lei în plus, nu ca să faci avere, ci să bei și tu o votcă și un rom la „Cățeaua leșinată” și să-i cumperi lu’ tani Geta bomboane de alea cu susan, de care îi plac ei, iar judecătorii și procurorii se lăfăie în bani. Tot ăia care au se pricopsesc. Noi, amărâții, ne mulțumim și cu creițarii pe care ni-i dau în scârbă: „ia, bă, și tu, să nu zici că nu ți-am dat și ție.”  

Păi asta e treabă, Gogule? Fir-ar mama ei a dracului de viață!