Revin, ca să fii notat cu 1 (unu) înseamnă că nici măcar semnătura pusă în colțul stânga-sus al lucrării de examen n-a fost corectă. Fie că e cu greșeli de ortografie, fie că a fost luată cu copy-paste de la alții. Poate că în locul ei era de preferat degetul înmuiat în cerneală sau în tuș și în felul ăsta să i se certifice celui în cauză valoarea de dascăl. Asta nu înseamnă că cei care au fost notați cu 2, 3, sau 4,99 sunt mai breji. Sau că ăia cu 5, 5 și ceva (și nu sunt puțini la număr) pot fi numiți profesori. Cât tupeu trebuie să ai ca după astfel de note să te întorci la clasă să-i dai 3 sau 4 unui elev care a venit în ziua aceea cu lecția neînvățată? Asta ănseamnă nesimțire, nu-i așa? Nesimțire cu diplomă de licență!
La examenul de titularizare din Caraș-Severin, s-au înscris 400 de candidați. S-au înscris, că, de fapt, în final, s-au prezentat 270. Unii n-au venit deloc, alții s-au retras din examen când și-au dat seama că n-aveau ce căuta acolo. Că pierduseră patru ani de pomană timpul făcând o facultate. Aproape o treime dintre acești candidați, au fost notați de la 1 șa 4,99. Cum ar veni, un candidat din opt s-a dovedit paralel cu examenul respectiv. În condițiile în care unii dintre ei lucrează deja în învățământ, vă dați seama cu ce s-au ales copiii de pe urma lecțiilor predate de acești corigenți și repetenți?
Asta ca să nu le spun analfabeți funcționali.
