Unii, incapabili să înțeleagă ce se întâmpla cu Meta și Instagram (că și ăsta a avut aceleași probleme) spun că, îngrijorată, până și planeta Pământ a stat pe loc, refuzând să mai facă mișcarea aia de rotație în jurul Soarelui, așa cum o face de milioane de ani, până nu se repară Facebook. Alții, mai melo-dramatici, sunt convinși că lumea a fost dată peste cap, mai ceva ca la ultima eră glacială, iar Terra noastră s-a întors în timp nu doar cu cele 120 de minute, ci cu fix 20 de ani, la momentul zero, când Mark Zuckerberg tăia panglica la inaugurarea Facebook-ului.
Cum să stai, bă, fără Facebook când ești acasă, la volanul mașinii, pe stradă, în timp ce-ți pupi gagica, când faci jogging în parc? Cum? Spune-mi, își poți imagina viața citind un ziar cumpărat de la chioșcul din colț, să intri într-o librărie pentru o carte, să-ți pierzi timpul pe o bancă în parc sau să vizionezi un film la cinematograf cât timp așa ceva ai Facebook pe cumputer sau telefonul mobil? Să fim serioși, maitre. Nici ăia care au venit după Robin Hood nu s-au mai întors la vremurile alea de haiducie, darămite generația de astăzi.
Toate astea explică isteria care a cuprins ieri timp de două ore planeta. Disperarea miliardelor de oameni e de înțeles. Ca și teama lor că lumea se va întoarce în vremurile în care oamenii își trimiteau scrisori și nu mesaje, tinerii se iubeau cum se iubește de când Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva, și nu virtual ca în ziua de astăzi. Au fost două ore de disperare colectivă, timp în care feisbuciștii s-au aflat în pragul colapsului. Noroc că electricienii, lăcătușii și instalatorii lui Mark nu erau plecați în vacanță și au intervenit la timp , altfel nu se știe ce s-ar fi întâmplat că, vorba lu’ Gogu: „poți să stai flămând sau să nu bei apă o săptămână, poți să trândăvești pe spatele babacilor și amantului, poți să faci orice din ce îți trece prin cap, dar fără Facebook și Instagram nu poți să te duci nici măcar să te caci.”
