Aceasta este România anului 2022. Sigur, unii s-ar întreba ce-o face cu banii femeia asta de care vorbeam? Îi pune la bancă, la ciorap sau nu-i scoate de pe card? Alții ar fi tentați să spună că așa îi trebuie dacă n-a muncit la viața ei că, oricât ai fi de sărac, nu poți să tânjești după o feliuță de parizer.
„Prietenul la nevoie se cunoaște.”. La vorbele astea strămoșești s-or fi gândit ieri deputații PSD, PNL și UDMR când au votat creșterea salariilor aleșilor locali: primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de CJ. Ar fi votat și cei de la USR și AUR, doar că e nevoie ca cineva să mai facă și opoziție în țara asta.
Așadar și prin urmare, toți ăia de sus enumerați vor prim bani în plus cât pentru o pensie medie lunară. Nu pentru că așa ar fi zis ăia de la Bruxelles, acolo unde se dă ora exactă pentru noi, nu pentru că România duduie la capitolul Economie și nici pentru că am fi auzit primari și președinți de CJ împrumutând bani de la CAR să-și plătească facturile la întreținere, ci pentru că, așa a fost la români din totdeauna „o mână spală pe alta și amândouă obrazul.” Și, la urma-urmei, cum înțelept grăia un deputat PSD, nu se face gaură în cer doar pentru atâta lucru, pentru 4000 și ceva de aleși locali ce intră în această categorie căci, vorba aia, „trebe să mânce și gura lor ceva”.
Problema nu e a banilor de „ciorbiță”, cum încerca unul de la liberali să ne explice și nici a reparaților morale față de această clasă conducătoare locală care taie și spânzură, pozând în mici dumnezei, ci de cu totul altceva. Mult mai grav și încetățenit în ADN-ul nostru de nație. Primarii și șefii CJ sunt fundamentul bunăstării parlamentarilor. Ei sunt oamenii de încredere care aduc voturi și, implicit, putere. Mai mult de atât, aici este vorba de spiritul de gașcă care zace în grupările astea de interese comune care funcționează nestingherite de treizeci și ceva de ani. De aici și acest gest de recunoștință pentru strădania lor de a ține turma unită și aproape de ei în ziua votului.
Să nu se creadă că acești primari și președinți de CJ nu ar merita să aibă salarii mari, fie doar și pentru a nu mai sta cu mâna întinsă după comisionul pe care îl încasează la lucrările încredințate direct (deși mă îndoiesc că se vor mulțumi cu 1.600-2.000 de lei primiți în plus la leafă), ci doar că alta ar fi trebuit să fie prioritatea acestor parlamentari care pozează în fete fecioare. Să fi început cu pensiile pe care le tot discută și le întorc de pe o parte pe alta până se alege praful de ele. Să se fi gândit la amărâții de pensionari care tânjesc după o feliuță de parizer, abia își mai târăsc picioarele și se roagă seară de seară să-i ia odată Dumnezeu. Hai să fim serioși. De unde atâta înțelegere și omenie la cei care e valabilă zicala „corb la corb nu scoate ochii”?