După o ultimă călătorie în străinătate (unii zic că n-ar fi fugit din țară, ci s-ar fi dus la shoping la bulgari, după castraveți la reducere), se întoarce acasă. Nu singură, ci însoțită de gabori, ca orice infractor dat în urmărire internațională. Unii se bucură, alții, nu. De exemplu, familia blestemă justiția din Bulgaria pentru proasta idee de a o trimite să facă pârnaie acasă. În schimb, cei care își (mai) amintesc cine a fost Elena Udrea la viața ei, se bucură, de parcă lor le-ar fi făcut Nuțica rău și nicidecum sistemului ticăloșit. Ar fi interesant să știu ce sentimente îl încearcă pe primarul PD-ist de acum câțiva ani care, la congresul partidului, a mărturisea la tribună că dormea cu poza ‘mneaei sub pernă, pentru a avea visuri tandre și umede.
Eu nu-i înțeleg pe ăștia care se bucură de răul lu’ Nuți. Pe ăștia care abia așteaptă s-o vadă intrând pe poarta pușcăriei de la Tîrgșor, aruncată într-o celulă cu ciment pe jos, cu zăbrele la geamuri, cu budă într-un colț și, dacă s-ar putea, cu lanțuri la picioare. Au izbucnit în urale la aflarea vestei că aceasta va fi returnată acasă ca pe un colet cu aviz de primire, în timp ce de la balcoanele blocurilor din Ferentari i-au urat din toată inima: „la pușcărie, la pușcărie!” Bă, fraților, ați înnebunit? Ce aveți, bă cu biata femeie? E nedrept ce i se întâmplă, pentru că tot ce a făcut Nuți în Gala Bute, de unde i se trage totul și i se pun în cârcă fapte, precum: „luare sau dare de mită, abuz în serviciu, complicitate la luare de mită, evaziune fiscală şi spălare de bani”, nu e decât exagerarea ordinară a magistraților. Păi, la valoarea ei, Nuțica își risca libertatea pentru un rahat de 700 de mii de euro? Hai să fim serioși? Ea, care învârtea pe degete o țară întreagă și-ar fi pus mintea cu ciubucul ăsta de 700 de mii? Și apoi, credeți că banii ăștia i-a băgat poșeta ei din piele de crocodil original? Pe dracu, s-a gândit tot la cei care azi o hulesc. Din ei a organizat o gală de box ca să se bucure cei care o divinizau mai ceva ca pe Cicciolina.
Fii tare Nuți, nu te lăsa. Nici nu știi când trec șase ani. O să-ți faci prietene noi, ele îți vor povesti despre amanții și proxeneți, tu despre viața la țară. Pardon, la Cotroceni, alături de Băselu. Schimbați rețete de mâncare, înveți să coși goblenuri, mai spuneți un banc cu Iohannis și Ciolacu, mai o bârfă. Va fi ca la pensionul de fete și o să vezi că la sfârșit o să-ți pară rău că pleci acasă.
Și n-ar fi de mirare, pentru că acasă te așteaptă lumea rea și meschină, bârfitoare și frustrată, care, vorba lu’ Nicu Novac: Lumea asta e rău făcută// Îi faci bine, te zăuită…