Într-o asemenea situație s-ar putea afla și parlamentarii care au votat un proiect de lege prin care face posibil construirea de lifturi, din fondurile europene, în toate blocurile cu mai mult de trei etaje care nu au fost prevăzute cu ascensor când au fost proiectate. Adică în blocurile lu’ Ceaușescu, alea din prefabricate, confort II și III. Încerc să-mi imaginez ce zăpușeală o fi fost în Parlament, ca să-mi explic cum au putut aleșii neamului să inițieze un astfel de proiect de lege. Dacă ar fi fost vorba de un proiect privind protecția consumatorului împotriva muștelor care bâzâie vara deasupra castronului cu ciorbă servită la terasă, treacă, meargă. Sau, unul împotriva lipitorilor care sug din bugetul statului mai ceva ca din țâța lu’ mă-sa. Dar așa…
Eu cred că parlamentarii ăștia s-au născut și trăiesc la curte. La casă, pardon, vilă, cum ar veni, nicidecum la bloc. Că n-au văzut o casă a scării, la bloc, în viața lor. Sau dacă or fi văzut-o, n-au știut ca i se spune așa. Bă, nene, cât de parlamentar poți să fii să-ți imaginezi una ca asta? Dar nu numai să-ți imaginezi, ci să fii convins că acest lucru este posibil. Că dacă așa o zis Frau Ursula și ai ei de la UE, așa va fi. Ăstora care visează cai verzi pe pereți, vreau să le spun că un amărăștean are de gând să dea statul în judecată, pentru că a încercat de vreo trei ori să se sinucidă, aruncându-se de la etajul IV, dar n-a reușit niciodată, locul fiind prea strâmt pe casa scării. Și parlamentarii vorbesc de lifturi. Nici măcar platformele sau rampele nu se pretează la blocurile noastre vechi de jumătate secol. Despre ce vorbim? Despre proiecte SF? De acord, futuriste, futuriste, dar nici chiar așa!
