Luăm un exemplu, să nu vină careva să zică că bat câmpii Dumbrăviței, locul de domiciliu a lu’ Romeo Dunca și al personajului despre care este vorba. Concurs pentru ocuparea funcției publice vacante de arhitect-șef în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean Caraș-Severin. Prea mulți doritori nu s-au apropiat de sala de concurs și asta nu doar pentru că, salariul ar fi prea mic față de cel de la privat. Când n-ai o proptea, o relație cât de mică, mai bine stai în banca ta. De înscris, s-a înscris un singur candidat, o doamnă care ocupa deja funcția respectivă, cu bunăvoirea Puiucului, dar care dorea să fie titulară cu acte în regulă că ce-i în mână nu-i minciună.
Să nu credeți că în Consiliul Județean Caraș-Severin e ca în alte consilii din țară. Nu. Dom’le, dacă te pregătești și știi bibliografia aia ca pe Tatăl Nostru, ocupi postul fără nicio problemă. Dacă nu, i’m sorry mai încerci o dată, de două ori sau de câte ori este nevoie. Dovada spuselor mele e că, doamna concurentă a picat cu brio proba scrisă, după modelul școlii de șoferi unde degeaba iei traseul dacă pici la sală. Punctajul obținut 53 de puncte, față de minim 70, a fost de râsul curcilor, în condițiile în care de ceva timp (să tot fie doi ani), ocupă funcția respectivă și se ocupă de arhitectura și urbanismul județului, doar că nu e titulară, cum ar veni.
Sigur, emoțiile și-au spus cuvântul căci, între noi fie vorba, nu-i de ici, de colo să candidezi de unul singur într-o sală goală și să ieși pe locul doi. Că știi cum e, când concurezi singur, te relaxezi, nu te concentrezi asupra întrebărilor, te gândești la ce vei face în weekend, la cât de oropsit și de bun, în același timp, este Romeo care te-a pus pe funcție, și la alte chestii de genul ăsta. Alta e, însă, să ai concurență, să simți în simți suflarea în ceafă a contracandidatului, să mai citești câte ceva înainte de examen.
Altfel, e greu să-ți explici ție însuți și să găsești un răspuns care să te satisfacă, la întrebarea „Cum să ieși, bă, pe locul doi când concurezi de unul singur?” Ghinion, vorba lu’ Iohann. Iohann, Dulapul de la Cotroceni!