Și de data asta tot despre pensii a fost vorba, dar nu despre cele ale populimii, ci despre cele speciale. „Bă, omule. Mi s-a urcat tensiunea și a crescut instant glicemia când l-am auzit pe Guran de la liberali că ăștia de la armată au pensii de subzistență. Noroc că am avut în casă niște hapuri de inimă, că altfel sunam la Salvare. Că ce, 4.000 e pensie cu care poți să trăiești? Că o făcut el un calcul, o adunat pensia cea mai mare cu cea mai mică și până la urmă i-a ieșit o medie care este fix 4.000 de lei.” Calm, i-am replicat: „O fi zis-o la bâză, Gogule, să te enervezi tu și ai tăi care stați toată ziua la postul ăla de televiziune la care fiecare știre e dată ca și break news.”
Atâta i-o trebuit, de parcă eu i-aș fi spus ceea ce auzise el la televizor și nicidecum senatorul Virgil Guran. „Bă, dacă 4.000 de lei e pensie de subzistență, deși minte cu nerușinare senatorul lu’ pește prăjit, că în realitate ea e mult mai mare, atunci a mea de nici 2.000, cum e, bă, nană? Eu asta l-aș întreba pe senatorul ăsta, a mea și a lu’ vecina, cu 17 mii de-ai vechi după 35 de ani lucrați la făbrică, în frig și mizerie, cum sunt? Că după ce îmi achit angaralele, nu-mi ajunge două săptămâni. Eu pot să trăiesc din 2.000 de lei, ei nu?”
Ce să-i fi răspuns? Că Guran ăsta sărise să-l apere pe nea Nicu Ciucă, șeful lui de la partid care se jură pe bătăliile purtate în Irak și Afganistan că pensia lui e de serviciu, nicidecum specială? Are și el obligații și interese de grup, ca să nu zic de gașcă, că prea sună urât, deranjând scărița și nicovala din urechea dreaptă. Toate astea le știe și Gogu. Și atunci? Vă spun eu cum stau lucrurile: de fiecare dată când se enervează, Gogu simte nevoia să bea un tăriu la cârciuma din colț. Așa ar fi făcut și de data asta, doar că trecuseră alea două săptămâni de la primirea pensiei. Și-a întors buzunarele pe dos și a ridicat umerii: „dacă n-m, n-am”.
M-a pufnit râsul și i-am zis: „hai, bă, Gogule, dai eu o votcă sau un rom, că la mine mai sunt trei zile până mi se termină pensia, după care ne rugăm de plutonierul Grigore, că ăsta are pensie de subzistență, nu ca ale noastre.”