Pe dracu. În loc să scadă, că vorba aia e în plin de sezon, prețul de acu’ a crescut în comparație cu cel din anul trecut. Pepenii galbeni la 5 lei kilogramul, lubenițele-3 lei kilul. Poate a scăzut la sursă, la Dăbuleni, Unirea sau mai știu eu, acolo unde am auzit că prețul e o bătaie de joc în comparație cu cel de pe tarabă. În piață nici vorbă să scadă. Poa’ să strice lubenița el rămâne neschimbat. E adevărat, țăranii le vând en-gross, numai să scape de ele. Să nu le arunce la porci sau să le lase să pe câmp. Din toată afacerea câștigă samsarii pe care îi vedem în piețe pozând în fermieri. Doar ei.
La fel stau lucrurile și în cazul roșiilor. Într-o vreme, kilogramul scăzuse la 6 lei, ba chiar și la 5. Acum văd că urcă din nou spre 8, 9 și 10 lei. Cică sunt roșiile producătorilor locali. Roșii de grădină (aproape) bio, nu ca ale oltenilor care le stropesc nu știu cu ce substanțe să crească mari și frumoase pe dinafară, dar crude pe dinăuntru. La ardei kapia și gogoșari prețurile rămân sus pentru mulți dintre cei care vin la piață. Vin să le admire, nu de alta. Să-și amintească cum era odată, în copilăria și tinerețea lor, când roșiile se vindeau și cu 50 de bani kilul.
Situație asemănătoare și la fructe. La piersicile turcești, nectarinele grecești, perele chinezești, bananele aduse de la mama dracului. Fructe românești? Da, sunt și din astea: coricovele de Cornereva și prunele (cine știe de unde or fi aduse), și alea scumpe de parcă toată ziua nu ai altă treabă decât să sapi, să plivești buruienile și să uzi la rădăcină prunii din grădină. Ar fi multe de spus, dar ce rost are, că de schimbat tot nu se schimbă nimic.
Noi să fim sănătoși, că de restul se ocupă guvernul pesedisto-liberal. Că nu ne lasă Marcelu pe noi să murim de foame, pupa-i-aș mintea aia cu care gândește să ne fie bine!
