Pentru mulți, Întâi de Mai trimite cu gândul la sărbătorile comuniste, la spectacolele megalomanice, model nord-coreean, de pe stadioane, la defilarea oamenilor muncii, la tribuna cu conducătorii iubiți, la steagurile tricolore purtate cu mândrie patriotică, la poemele de dragoste nețărmurită închinate tovarășului Nicolae Ceaușescu, erou între eroii neamului românesc, și tovarășei Elena Ceaușescu, mamă iubitoare, om politic și savant de renume mondial, la carele alegorice, la șoimii patriei și pionerii care urcau la tribună, la cincinalele în patru ani și jumătate, la grija partidului față de clasa muncitoare, țărani și intelectuali, la unitatea de monolit în jurul partidului la angajamentele ferme de a construi societatea socialistă multilateral dezvoltată.
Asta pe de-o parte pentru că, Întâi de Mai era și despre serbările câmpenești, micii și berea la sticlă. Neaparat, bere Timișoreana, în sticlă verde. Dacă nu ajungea la toți sau fluxul tehnologic era programat pentru „export”, era bună și berea noastră de Ciclova. Și bere fără mici… Nu mai conta că așteptam în soare (pe vremea aia chiar era soare și făceam baie la ștrand) până te lua cu leșin pentru doi, trei mici. Mulți vor spune că mici mai buni ca ăia n-au mâncat în viața lor. La fel ca berea aia clocită. Și știți de ce? pentru că aveai parte de ei doar de două ori pe ani: la 1 Mai și la 23 August. Și mai era și despre distracție. Avea grijă sindicatul ca de la serbările câmpenești să nu lipsească taraful sau orchestra de muzică populară a întreprinderii, brigăzile artistice și de agitație, competițiile sportive. Ce, mai, sărbătoare în toată regula, cât să fi fost de povestit de la Întâi de Mai, până la 23 August.
Astăzi… Astăzi, nu mai avem sindicat, și chiar dacă o fi, nu se vede. E doar cu numele. Fiecare e cu aia mă-sii. La terasă, în familie, în curte, nicidecum la iarbă verde cu colegii de muncă, prietenii, vecinii și rudele. Nu ne mai bucurăm decât în gând de sărbătoarea muncii și a primăverii, căci dacă povestești cum era altădată de Întâi de Mai, o să te privească toți ca pe un nostalgic al vremurilor de mult apuse. Și cu toate astea, în pofida vremii de afară și vremurilor ce le trăim: „Râde iarăși primăvara// Peste câmpuri, peste plai// Veselia umple țara// C-a venit Întâi de Mai.”
