Și ca orice hombre care se respectă și vrea mai mult de la viață, Claudiu Pasăre a pus mâna pe carte, a învățat pe brânci, a răscolit arhivele și lucrările de specialitate ale altora și pe baza cunoștințelor acumulate în școlile pe care le-a urmat în timp, a devenit doctor în științe militare și informații. Și-a înrămat diploma, și cât ai zice pește s-a dus vestea printre rude, vecini, prieteni, foști colegi de grădi și școală că a devenit doctor. Tone de felicitări, strângeri de mână și considerațiunea erudiților care, între noi fie vorba, știu cu ce se mănâncă un astfel de titlu.
Timp de opt ani a primit onorurile și respectele celor ce îi citeau CV. Mulți l-au privit cu admirație, dar s-au găsit și dintre ăia invidioși care, ca la noi, la Românica, i-au purtat sâmbetele, reclamându-l la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), cum că ar fi plagiat lucrarea de doctorat. De la Decizia CNATDCU, a început o adevărată nebunie: Sorin Cîmpeanu (ce tupeu, domnule, el însuși plagiator dovedit, de teză de doctorat), care era ministru al Educației, a semnat, în aprilie 2021, Ordinul privind retragerea titlului de doctor atribuit în 2011, iar în baza acelui Ordin, Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”, cea care eliberase diploma de doctor, a cerut în instanță, anularea diplomei, fără studieze cazul, fără să verifice cât de cât acuzele ce i se aduceau.
Execuție ca la carte, după care Claudiu Pasăre a dat semnalul luptei pentru recuperarea titlului de care a fost deposedat samavolnic. Dacă în primăvară, Tribunalul Caraș-Severin a admis cererea reclamantului, Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”, Curtea de Apel Timișoara s-a situat de partea adevărului, care era unul singur: Claudiu Pasăre nu plagiase. „Casează sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea formulată de reclamanta Academia Naţională de Informaţii «Mihai Viteazul» prin reprezentant Direcţia Juridică a SRI în contradictoriu cu pârâtul Pasăre Ionel – Claudiu. Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.” Așa sună sentința Curții de Apel Timișoara.
Să mai zică cineva că în România, Justiția nu-și face treaba!