În traducere, targetul PNL la ora asta este de a avea un candidat comun la prezidențiale și, eventual, de a conduce un for în Parlament. Nu contează că ar fi Senatul sau în Camera. Funcție să fie. Să nu zică camarazii din filiale că nu sunt buni negociatori nea Nicu și Lucică de la Zalău. Și pentru asta sunt gata să-și ia gândul de la funcțiile de prim-ministru, de primar general al Capitalei ori de comisar european.
Logica liberalilor de a prelua și duce mai departe ștafeta la Cotroceni mi se pare de bun simț. Chiar de foarte mult bun simț, doar că, nici pesediștii nu sunt proști, cum ar crede unii. Că îl au și ei pe Geoană care vrea și el la rândul său să reînoade visul de o noapte din 2008, ăla din scurt-metrajul „Mihaela dragostea mea.” Ba, chiar și pe Marcelu care, în eventualitatea desemnării ca și candidat pentru alegerile prezidențiale, va lansa pe piața un clip electoral, cu câini comunitari umblând în coadă cu covrigii de Buzău pe marile bulevarde ale Bucureștiului.
Le place, nu le place, liberalii sunt la mâna pesediștilor. Cele 19 procente din sondaje nu-i ajută nici măcar să treacă strada. Bine, de trecut o trec, dar nu singuri, ci de mână cu Ciolacu, Grindeanu și ceilalți din trupa lor. Ori cât de mult ai vrea să ți se cânte imnul „We are the champions” până la urmă te vei mulțumi și cu o lăutărească de pe la noi. Aia lu’ Gabi Luncă: „Dă, mamă, cu biciu-n mine. ” Că nu toți ne-am născut să fim campioni. Chiar și în politică!
