L-am asculat, fără să-i înțeleg supărarea. S-a prins. Mi-a băgat ziarul sub nas, zicându-mi: „Tu nu vezi ce scrie acilea? Că regele le-a luat lu’ fi-su și noră-sa casa unde mai trăgeau și ei când veneau din America? Casa asta a fost primită ca dar la nuntă de la bunică-sa, regina, și vii tu acum și le-o iei? Păi nu-i frumos, bă, nene (că așa îmi zice Gogu Mie), ce a făcut neica Charles. La noi nici țiganii, pardon, romi nu fac una ca asta. Că nu trebe să facă deosebirea între copii. Să bage dușmănie între ei. Aș mai fi zis dacă unul ar fi fost făcut cu Diana și altul cu Camila, dar așa… Sunt frați buni, ce dracu, bă, nene. Lu’ ăla mare să-i tot dai și lu’ săracu Harry, nimic, doar pentru că o luat-o de nevastă pe americanca aia? Pe cuvânt, nu se face așa ceva. De aia ziceam, că îl credeam mai deștept pe Charles ăsta, dar e tot ca noi.” Mă uitam la el, neînțelegând cum vine asta. „Adică, înainte de a fi rege, e și el om ca noi toți. Zici că regii ăștia sunt mai înțelepți? Pe dracu, nene. Sunt la fel ca mine, ca tălică.”
Ce să zic, să-l contrazic pe Gogu? Nu, îi dau dreptate, dar nu pot să-i spun asta că își ia lumea-n cap. Dar apropo de Charles, Harry, Megan și casa aia. Cât mă bucur că Werner al nostru nu are copii. O avea el nepoți și nepoate din partea lui sau a doamnei, însă nu și copii. Și ăsta e un lucru bun, că dacă ar fi avut, îți dai seama Gogule ce ceartă ar fi fost pe alea șase case cumpărate din meditații și ce-ar mai fi scris presa? Mamă, mamă…