Pentru că la noi o mână spală pe cealaltă și amândouă obrazul, Edi l-a convocat la națională pe Ianis deși, la drept vorbind, n-ar avea ce să caute în lot, oricât de lărgit ar fi el, unul care freacă banca de rezerve. Unii spun că dacă ar fi fost după el nu l-ar fi convocat doar că tata Puiu, care la un moment dat făcuse herpes de la atâta pupat de iconițe, i-ar fi spus într-o zi lu’ fi-su: „Edișor, îți amintești de jocul ăla pe calculator pe care ți l-am dus din America, după mondialele din America? Da, puiule, jocul ăla cu care te-ai jucat până aproape să te însori. Că țin minte cum veneai de la întâlnirea cu Delia cântăreața și în loc să mănânci sau să te odihnești, direct la el te duceai. Ei, să știi că Gică ți l-a ales după victoria cu Argentina. Că m-am trezit într-o dimineață cu el la mine în cameră și mi-o zis: «Nea Puiule, hai să mergem în oraș, să-i cumperi ceva mișto lu’ Edișor al matale.» Că dacă nu era el, nu aveai jocul. Știi ce zic? Așa că te rog eu frumos, convoacă-l pe Ianis, să nu-mi bată Gică obrazul mâine, poimâine, că știi ce urât face la televizor când i se pune pata pe cineva.”
Și care copil nu și-ar asculta tatăl, gândindu-se că într-o zi, nu se știe când, va avea și el un băiat mai puțin talentat și mai mult rezervă pe unde or juca, iar antrenorul naționale poate o să fie chiar Ianis, copilul lui Gică, cel care l-a făcut mare pe tata Puiu în America…
Așa că i-a fost ușor lui Edișor să renunțe la cel mai în formă fotbalist ce joacă în campionatul intern pentru a-i face loc lui Ianis de care scoțienii și spaniolii nu știu cum să facă să scape, păcălindu-i pe alții să-l cumpere.