Pe ce mă bazez? Pe strategia lu’ nen-tu Nicu, pe aia mă bazez. Că până acum, de 30 și ceva de ani, întâi se scumpeau toate, apoi veneau măsurile ălora care ne conduceau. De data asta, e invers, întâi măsuri și, apoi ce-o da Domnul. Ascultă la mine, e groasă rău, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi pus de acord și pesediștii, și liberalii, și ungurii. Ajutoare pentru pensionari, pentru bugetari la fel, ajutoare pentru cei care vor nuntă și botez, dar n-au bani. Dacă ar fi fost la guvernare doar PSD, mamă, mamă ce i-ar fi sărit liberalii la beregată lu’ vărul Ciolacu. Ar fi șters pe jos cu el, pe considerente de mită electorală. Dar așa, tac și înghit în sec când văd că pomenile lu’ nenea Nicu le întrec pe alea din cartea sfinților. Și asta e doar începutul. Tot la două luni un parastas.
Da, bă, Gogule, ai dreptate, de unde, bă, un miliard și ceva de euro pentru ajutoarele astea? Că n-or fi picat din cer și nici n-or fi crescut în grădină printre dragavei și măcriș. Că de produs, producem mai mult pe la nemți, italieni și englezi. La noi mai puțin sau deloc. Dar știi ce nu înțeleg eu? De ce toți când ajung la guvernare ne dau pomeni de astea, ca la milogi? Doar atâta merităm, bă, Gogule? Spune și tu! Că n-am auzit pe unul să zică: „hai, la treabă cu voi nu la întins mâna, că de aia v-am creat locuri de muncă!” Ți-am spus, de la pesedei nu aveam mari așteptări, că de aia sunt de stânga, dar văd că de la o vreme și liberalii o țin tot așa. Au prins șpilu și dau în stânga și-n dreapta, că nu dau de la ei.
Atunci să tacă, Ciocu’ mic și joc de glezne! Că bine zică, bă Gogule. Să tacă și să stea în banca lor, că nu-s mai breji ca alții ajunși la borcanul cu miere.
