Și toate acestea se datorează unui om, (dar ce om, domnule!) care, iată, pentru prima dată în istoria acestor locuri, a știut să îmbine plăcutul cu frumosul, adică floricelele de la poale de pădure cu asfaltatul tuturor drumurilor, și potecilor de munte, cântecul ciocârliei cu dansul păsăricilor parașutate în arealul Banatului de Munte. Ce, mai, peste tot „Olari, olara, turiri, olara, iuhuu”, cum ar zice neamțu’ la petrecerea de Fășang!
Recunoscători, cetățenii și cetățencele ies la porți și fac cu mâna oricărui mașini domnești care trece pe drum, în speranța că la volanul Jepp-anului se află cel care le aduce fericirea, bunăstarea și înțelepciunea în casele lor. Peste tot, zumzet de albine (era să zic de helicoptere), triluri de picamere, miros de bitum cald care se întinde ca un covor persan peste munți și peste văi, acolo pe unde, trece o mașină, iar din toate, știți voi ce, ea e cea mai fină!
Recunoscători, aceștia îi promit primului cetățean al județului ca, pe lângă „brâul” de la Armeniș și „Hora de la Oravița”, să ia și lecții de „samba”, „salsa” și „ciu-cea-cea” pe care să le promoveze la nigei, nunți, botezuri și alte sindrofii. Și ca să-i facă pe plac, de azi înainte, imnul de întâmpinare al nașului la nunți, și nu numai, va fi: „Dă, mamă, cu biciu’-n mine”, a lu’ regretata Gabi Luncă. Că săracii oameni se gândesc că, poate, poate i-o veni mintea la cap.