Cică, impresionat de meditațiile filosofice și de întinsele ei cunoștințe în toate domeniile care există la ora de față în România pe care o conduce, Iohannis l-ar fi luat de-o parte pe Ciolacu și i-ar fi zis ca de la bărbat la bărbat: „Marcel, uite cum procedăm. Eu accept să te fac prim-ministru, dar cu o condiție. Aceea de a o pune șefă la Cultură pe Raluca. Că ai văzut și tu, fata asta chiar are ceva în cap și e cu mult bun simț, lucru rar întâlnit în politica noastră. Chiar dacă îl știa doar din poze și după statuia din centrul Sibiului, Raluca i-a urat de sănătate și viață lungă baronului Samuel von Brukenthal. E o dovadă de mult bun simț și de bună creștere, că ea și când trece pe lângă statuie îi dă bună ziua baronului și îl întreabă ce mai face.” Luat prin surprindere, Marcelino nici măcar nu a apucat să deschidă gura sau să tragă aer în piept: „Ce dracu Marcel, parcă ea e singura tută din politică? Sau mă crezi și pe mine prost? Să știi că chestia ai cu baronul a fost ca o figură de stil pe care am gândit-o împreună. Dacă oamenii n-au înțeles-o e treaba lor. Iar dacă nici tu nu înțelegi, te lingi pe bot de funcție, atât îți spun.”
Și uite așa, ținându-se toată viața de curu’ lu’ președintele Iohannis, Raluca devine, oare pentru a câta oară? omul potrivit la locul potrivit. Și de ar fi ajuns la Agricultură ori Externe, tot la fel aș fi spus despre dumneaei. Și cu atât mai nemărginită îi este bucuria lu’ Ciolacu, acum, la trei ani și un pic, de la acea mărturisire făcută în public de doamna Raluca, cu cât acum ajunge colegă în guvern cu cea pe care o făcea cu ou și oțet: „Am reusit să eliberăm Bucureștiul de mafia Firea-Pandele și alte județe ținute ani la rând sub bocancul unor baroni PSD despotici.” Din câte se aude, tanti Firea n-a pus la suflet vorbele alea și ar fi invitat-o pe Raluca în weekend, la Voluntari, să se întreacă, ca între moldovence, la făcut poale-n brâu.
Bravo, fata mea, bravo. Ține-o tot așa Raluco, că o să ajungi departe. Chiar mai departe decât Suzana Gâdea, cu o condiție. Una singură, mare cât o maximă pe care ai dat-o pe torogoată cândva: „omul să aibă garanţia că nu se culcă sănătos şi se trezeşte mort.”
Așa să ajute Dumnezeu Cultura! Cultura porumbului, a grâului și a roșiilor de câmp. Că de cultura ailaltă, vorba lu’ Ciolacu: „când știi ce ai în ogradă, e mai sănătos să nu te bagi ca Turca-n lemne…pentru că riști să te faci de râs”