Păi, ce ar fi fost, domnilor și doamnelor, România astăzi fără penali în funcții publice? Vă spun eu (în sensul că doar îmi dau cu părerea), o scenă tristă, cu diletanți, recitatori de slogane ieftine, ca la căminul cultural pe vremuri.
Să dăm și exemple, nu doar să facem teorie. Cum ar fi arătat istoria post-decembristă fără un Victor Hrebenciuc, „guzganul rozaliu“, eminența cenușie a PSD din anii ’90, cercetat pentru spălare de bani, trafic de influență și retrocedări ilegale de păduri? Ca dracu, vă spun eu. Ca o tocăniță în care ai uitat să pui sare, piper și boia. Sau fără Miki Șpagă, alias Șerban Mihăilescu, fost sef al Secretariatului General al Guvernului pe vremea lui Adrian Năstase? Ptiu, fără el clasa politică ar fi fost atât de tristă, anostă… Nu are rost să mai enumăr dosarele în care a fost judecat, numele de Miki Șpagă, pe care și l-a asumat, vorbește de la sine.
Cât plictisitoare ne-ar fi fost viața, dacă tranziția nu ni l-ar fi scos în cale pe Adrian Năstase „Bombonel“, premierul din anii 2000-2004, condamnat la doi ani de pârnaie, cu executare, în dosarul „Trofeul calității“! Ăla care îndemna ziariștii să-i numere ouăle! Nici nu vreau să mă gândesc. Spun doar atât, că fără unul ca el, nici Traian Băsescu nu ar fi ajuns să-i cânte prohodul politic: „Adriane nici nu știi, cât de mic începi să fii“.
Sau, ce ne-am fi făcut fără poveștile, adevărate, ale lui Valeriu Zgonea și Liviu Dragnea, amândoi de la PSD și președinți ai Camerei Deputaților, ca și cea a liberalului Bogdan Olteanu, trimis la mititica pentru cinci ani? Ăștia și-au jucat rolurile perfect. Ce Dem Rădulescu, Jean Constantin sau Sergiu Nicolaescu?
Recunoașteți sau nu, viața ar fi fost mai searbădă fără telenovela cu Elena Udrea, cercetată în dosarele „Microsoft“, „Gala Bute“, finanțare nelegală a campaniei prezidențiale din 2009 și „Hidroelectrica“. Fără ea, cârnații de Pleșcoi nu ar mai fi fost atât de celebri, iar Băsescu ar fi rămas în memoria noastră doar cu celebra vorbă care l-a făcut mare cât Casa Poporului: „Dragă Stolo“.
Continuăm? Să-mi trag puțin sufletul și continuăm cu miniștrii cercetați, judecați ori condamnați, cu siguranță, nu pentru că au fost corecți, gândindu-se la noi, proștii care i-am trimis în parlament: Ioan Avram Mureșan, Traian Decebal Remeș, Zslot Nagy, Codruț Sereș, Relu Fenechiu, Sorin Pantiș, Miron Mitrea, Monica Iacob-Ridzi, Cornel Dobrițoiu, Stelian Fuia, Darius Vâlcov, Ovidiu Silaghi, Mircea Deaconu, Vasile Cepoi, Ecaterina Andronescu, Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru, Liviu Pop, Ioan Botiș, Sorin Frunzăverde. Ultimul pe listă, Costel Alexe. Sper să nu fi lăsat pe vreunul pe dinafară. Celor pe care i-am omis, le cer scuze.
Lor li se adaugă peste 150 de senatori, deputați, europarlamentari, președinți de consilii județene, prefecți, subprefecți și sute, poate mii de primari, consilieri locali sau județeni, secretari și subsecretari de stat, trepăduși de prin ministere, directori de regii, șefi de instituții publice, procurori, judecători. Uff, cred că am terminat de enumerat.
Ei toți la un loc ar putea să facă cât Chilia, satul ăla celebru pentru șlagărul nemuritor al lui Ionel Tudorache: Bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port// Să vezi stuful cum se înalță să-l mai tai nu pot// Caraliul striga tare: da-i, hoțule, da-i!// C-au venit zece vagoane, da-i, hoțule, da-i!// Nu pot, domne căpitane, rănile mă doare// Nu pot, domne capitane, rănile mă doare.
Ce v-am spus, distracție pe cinste, nu alta și ăștia de la USR PLUS vor o Românie fără penali în funcții publice. Bă, voi știți ce vorbiți?
