Așadar, e vară, e cald. De ce să stai cu burta la soare la mare, la munte sau cine știe pe unde, cât timp EURES (o rețea a EU care facilitează libera circulație a forței de muncă) ne oferă posibilitatea să îmbinăm utilul cu plăcutul? De ce să freci ridichea pe bulevard, cât timp poți să dai cu sapa ori să cureți bălegarul din grajdul nemților ori franțujilor?
De exemplu, Belgia, capitala UE, ne oferă posibilitatea de a cultiva legume, plante și flori. Nu contează că e vorba de varză creață de Bruxelles, ciuboțica-cucului și ochiul boului. Bani să iasă! Finlanda scoate pe tarabă locuri de muncă la cules de căpșuni. La una ca asta chiar nu m-aș fi așteptat. Hai, văcar la turmele de reni, cosaș în bătătura lui Moș Crăciun, mai merge, dar nici chiar așa… Olandezii (ăștia care se opun intrării noastre în Spațiul Schengen) ne oferă șansa (dar ce șansă) de a le culege fructele (ce importanță are dacă e vorba de portocale, banane sau dude?), să smulgem buruienile din pepiniera cu flori de seră și să rânim bălegarul din grajduri. Da, frate, să-l rânim, că că acasă ne e rușine să ținem furca și lopata în mână. Și chiar dacă nu ne-ar fi, de unde bălegar, că vaci nu mai avem, oile sunt la târlă, iar noi, noi tăiem frunze la câini.
Ce norocoși suntem, domnule, ce norocoși. Și câtă generozitate din partea fraților și surorilor noastre din UE. Și ceea ce e foarte important, nu ne cer acte de studii așa că, sunt bineveniți atât absolvenții de liceu ori facultate, cât și cei cu patru clase. La grămadă. Iar noi, noi în loc să le fim pe veci recunoscători, îi bârfim ori de câte ori avem ocazia. Că nu au familii tradiționale, că vecinii nu se salută între ei și nici nu se împrumută cu zahăr, sare și ulei, că nu fac chefuri în apartamente și nici grătare sus pe bloc, că nu știu decât muncă, muncă și iarăși muncă. Și atunci ne mirăm de ce nu ne ajută Dumnezeu să-i ajungem din urmă!