Mi-am amintit de toate astea zilele trecute când, palestinienii din Fâșia Gaza au „explodat” pur și simplu când au deschis TIR-urile cu ajutoare umanitare trimise de ONU. Toate ticsite cu orez și linte. Oamenii ăia s-au blocat când au văzut una ca asta. Ei toți se așteptau să primească pesmeți, biscuiți, grisine, conserve, fructe și când încolo ONU și-a demonstrat prostia. Sau perfidia. La fel ca occidentalii la revoluția română. Cum să trimiți orez și linte, cât timp apa în Gaza e mai scumpă decât aurul? Că până și copilul de țâță știe că fără apă, nici orezul, și nici lintea, nu se pot prepara. Bătaie de joc, ar spune unii. Imbecilitate, ar replica alții. Imbecilitate din partea ONU, să ne înțelegem. A înalților comisari responsabili și specialiști în momente de criză umanitară. Dacă ajutoarele ar fi provenit din donații, treacă, meargă, dar așa…
Și asta nu e totul pentru că, după ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a mărturisit: „este important să recunoaștem că atacurile Hamas nu au avut loc din senin”, e posibil ca ajutoarele umanitare ale ONU să nu mai ajungă în Gaza. Oficialii israelieni s-au înfuriat atât de tare, încât i-au cerut lui Guterres să demisioneze. Și până cînd Guterres va băga la cap că libertatea nu înseamnă să spui tot ce simți și că nu e bine să te pui rău cu cei care conduc lumea, este posibil ca amărâții ăia din Gaza să moară pe capete, fără ca unora să le pese prea mult de soarta ori de cauza lor.
