De aseară, îndrăznesc să spun, nici măcar fotbal. Nu pentru că până duminică am fi avut. Nu. Noi fotbal nu mai avem de mult. Blestemul generației de aur, că n-a putut să rămână veșnic tânără, ne urmărește de vreo 20 de ani. Norvegienii ne-au bătut la curul gol. Ne-au dat patru goluri și ne-au scos fotbalul din cap și, totodată, din Liga Națiunilor. Joi, ne-au căpăcit islandezii, aseară norvegienii. Noroc că miercuri nu jucăm cu Feroe, că iar am fi încasat-o urât. Islandezii au doar 74 de comune, cu patru mai multe decât în Carașul nostru, patru orașe și o populație cât a Iașiului. Dar ce contează când e să arate de ce sunt în stare. Norvegia stă la fel de rău la numărul de locuitori. În schimb, la economie, turism și sport amândouă sunt pe peste noi. Inclusiv la cultură. Ei cultura codului și a balenelor, noi pe cea a guvidului și plevușcii.

Ei au o viață normală, se trezesc dimineața și știu ce au de făcut în restul zilei, în timp ce noi suntem nervoși de cum ne dăm jos din pat și deschidem frigiderul. Nervoși pe știrile de la televizor, pe primar, pe colegul de serviciu că și-a cumpărat mașină nouă, pe prim-ministru, pe președinte, pe ăla care merge prea încet în trafic, pe vecinul care ascultă manele și nu Beethoven, sau măcar Mirabela Dauer, pe cei care țin slujbe în biserici, dar mai ales pe cei care au interzis pelerinajul și pupatul moaștelor Sfintei Parascheva. Pe tot și pe toate, ca să dovedim lumii că ne tragem de la Râm și nicidecum din vikingii lui Erik cel Roșu.

În schimb, noi avem SARS-CoV-2 și asta ne ocupă tot timpul zilei. Acasă, la serviciu, la rând la cumpărături, în mijloacele de transport numai despre el vorbim. E drept, au și ei așa ceva, dar nu e ca al nostru, să fie peste tot unde vrea Orban și Iohannis. Și ce mai avem noi și ei nu? Papagali. Mulți papagali. În administrație, în parlament, în așa-zisele instituții deconcentrate ale statului. La început, acum 30 de ani, păreau animale exotice, la fel ca țările din care au fost aduse. S-au adaptat bine la condițiile de la noi, iar acum sunt nelipsiți din viața noastră.

Da, guvidul, plevușca și papagalii, fac diferența între noi și ei, iar dacă pe selecționerul României l-ar fi chemat Radoisson, poate că altfel ar fi fost scorul în meciul cu Norvegia.

Am mai pățit de astea. Ba chiar și mai urâte, dar, ca să fiu în aceeași notă cu telefonul primit, m-a durut la bască de ce îmi scriau sau îmi spuneau la telefon. Mi-am văzut în continuare de ale mele, așa cum voi face și în continuare. Un ziarist care nu este înjurat, nu i se face o plângere penală, nu are măcar o condamnare, nu este hulit, uneori prin rotație, în funcție de interesele unora sau altora, nu este suspectat de parteneriate fanteziste și nu creează emoții când i se citește un articol nu este ziarist. Sigur, nu toate textele lui pot fi geniale, nu de fiecare dată își mulțumește cititorii, nu toți îi înțeleg subtilitățile literare, nu toată lumea acceptă ca un politician sau altul să fie povestit sau molărit într-un ziar, dar de aici și până la ce își aude urechile este cale lungă. Înjurăturile de care are parte ziaristul, denotă un infantilism de gândire și comportament. Că pentru unii, 30 de ani de democrație sunt egali cu zero. Înseamnă că școlile pe care le-a absolvit cel ce împroașcă cu lături nu-i sunt de niciun folos și că și-a pierdut timpul făcându-le. Că nu este suficient să ai o diplomă în buzunar, mai e nevoie și de ceva creier.

Genul ăsta, de așa-ziși cititori de ziar, ar vrea să scriu mereu de bine despre cei pe care ei îi adulează. Cât de deștepți și de frumoși sunt unii precum Vela și Hurduzeu, iar mai nou, Dunca, și cât de „prăpădiți“ sunt alții. Ei ar vrea ca orice prostie debitată de cei trei să fie ambalată în ceolofan strălucitor, încât să pară ceva care să te dea pe spate. Sau, dacă nu se poate, măcar să nu te legi de ei, că riști să devii lingău, tâmpit, frustrat, idiot și apelativele pot continua.

Măi, băieți, la anii petrecuți de Nafiru în presă, nu veți întâlni așa ceva. Nu că nu aș putea, dar nu aș mai fi eu. În plus, voi ce ați câștiga dacă eu aș scrie despre Vela, Dunca și Hurduzeu că sunt cei mai cool politicieni pe care i-a dat județul? Aici îi atașez și pe Mocioalcă și Popoviciu. Chiar așa de sado-masochiști sunteți?