Aș completa definiția, cu o constatare de bun simț: cel care intră în turmă încearcă prin toate mijloacele să atragă atenția șefului sau a șefilor că și el este de aceeași părere, că și el împărtăsește aceleași idealuri. De ce face aceasta? Poate de teamă de a nu pierde locul de muncă sau de a nu avansa, să-i cânte în strună șefului sau poate că așa simte să fie umilit într-un mod…colectiv. Îmi amintesc de o întâmplare cât se poate de adevărată petrecută cu mulți ani în urmă când, unul dintre liderii în vogă ai politicii de atunci se pusese să consume o anumită marcă de whisky apăreută nou pe piață. A fost suficient ca să fie văzut o dată, de două ori cum golea paharul ca să le trezească instinctul de turmă celor care îi țineau isonul la fiecare beție. În câteva zile, respectivul whisky a dispărut de pe rafturile magazinelor reșițene.
Deși de atunci a trecut mai bine de un deceniu, lucrurile au rămas neschimbate în părțile esențiale ale problemei dezbătută în acest text. Spre exemplu, PNL a lansat pe piață fotografiile liderilor cu sloganul: „Dezvoltăm România“, iar prin extrapolare, la noi s-a ajuns la „Dezvoltăm Caraș-Severinul“. A fost suficient ca unul singur să posteze o fotografie împopoțonată cu un astfel de slogan electoral, pentru ca turma să se pună în mișcare. Zeci, sute, poate mii de fotografii postate cu acest mesaj. Toți vor să se laude că sunt liberali sau susținători PNL. Toți vor să dezvolte Caraș-Severinul. Cum? Nu e treaba lor. Dacă îi întrebi în parte, despre ce dezvoltare este vorba, în cel mai bun caz vor ridica din umeri. Ce legătură are ceea ce postează ei pe Facebook cu întrebarea ta? E la modă, ca să zic așa, și atunci, fără prea multe întrebări. Și ce dacă este doar un slogan care are viață atât cât durează campania electorală? Ei vor să dezvolte Caraș-Severinul și cu asta basta. În ce mod? Nu își bat capul cu așa ceva. Pentru asta au lideri, specialiști în dezvoltarea acestui județ. Politicieni care, în campanii electorale, se pricep la orice. Inclusiv la manipulat și mânat turma!
Popovici consideră că, deși a obținut 17 din cele 31 de mandate, PNL deține doar o majoritate simplă, fragilă pentru momentele în care vor trebui votate proiectele ce presupun două treimi din numărul total de mandate. Și are dreptate. Vela, în schimb, exclude o astfel de posibilitate, cu riscul de a pierde majoritățile pe care PNL le-ar putea face în județ. Inclusiv postul de viceprimar la Caransebeș, atât de râvnit de liberali. Vela face parte din categoria celor care uită, dar nu iartă, iar momentul 2016, când datorită PMP-ului și lui Ionuț Popovici a pierdut șefia Consiliului Județean și replicile tăioase avute cu Popovici în acești patru ani sunt un bun și nimerit exemplu în acest sens. În plus, PNL Caraș-Severin este pe cai mari, privește de sus, cu aroganță, chiar și pe cei ce împărtășesc ideile de Dreapta, așa cum susțin cei de la Alianța USR PLUS.
Pe de altă parte, nu-mi dau seama dacă, totuși, Vela face lucrul acesta la presiunea celor din echipa sa sau din convingerea că un bun câștigat nu trebuie cedat. Cu certitudine, nimic nu e întâmplător. Că are variante la îndemână cu care să-și contracareze adversarii la momentul potrivit. Vela e uns cu toate alifiile ca să facă un lucru pe care să-l regrete mai târziu. Are mereu discursul la el, știe să slalomeze printre cuvinte și vorbe luate de ici, de colo, cu care să-și impresioneze auditoriul și partenerii de dialog. Altfel spus, e vulpoi bătrân doar că, în cazul de față, este posibil să se fi întâlnit cu o vulpe șireată. Una care a crescut mult în acești ani, după modelul mentorului său, Traian Băsescu și care, cu siguranță, nu se va lăsa păcălită cu una, cu două. Și nici nu se va mulțumi cu puținul din curtea plină de găini, ca mai apoi să se lingă pe bot patru ani!
Ca în cazul validării primarilor și consilierilor locali. Un moment festiv tratat de mai marii momentului diferit de la o primărie la alta, în funcție de simpatii politice, de prietenii și, cine știe, de interese. La Caransebeș, de exemplu, ceremonia de investire a primarului Felix Borcean a fost oficiată de prefectul Cristian Gâfu. În sală s-a aflat, ca simplu spectator, și subsecretarul de stat din cadrul Minisaterului Afacerilor Interne, Dan Stan. La funcția pe care o are, l-aș fi văzut pe acesta lângă prefect, și nu în mijlocul celor veniți să urmărească festivitatea. Să fii dat mai multă importanță momentului. Dar, n-a fost să fie așa. Omul s-o fi gândit c-o să audă Marcel Vela, șeful său de partid și de minister, așa că mai bine a preferat discreția.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă primar ar fi ieșit Andra Pleșa, colegă de partid cu Dan Stan, partid din care a fost promovat și Gâfu în funcția de prefect. Dar nu numai Dan Stan ar fi fost prezent la investire, ci, probabil, dacă nu sigur, și ministrul Vela, alți colegi de-ai săi din guvern, sala de festivități a Primăriei Caransebeș ar fi fost ticsită de liberali veniți din cele patru zări ale județului. Dar, așa, ce să fi căutat atâta lume bună la investirea lui Felix Borcean, cel care le-a dat cu flit foștilor colegi liberali? Ce mare sculă e și Felix ăsta să fi meritat atâta atenție? Dacă nu-l mânca în cur să se certe cu liberalii, ieri ar fi avut o asistență pe cinste din gruparea aflată la guvernare. Din punctul ăsta de vedere îi înțeleg și gestul lui Dan Stan, de altfel un tip inteligent, cu experiență în administrație. Care și-o fi zis să nu se lege la cap dacă nu-l doare că, vorba aia, nu încerca să faci ceva împotriva vântului că rămâi cu nădragii uzi.
Constatarea de la Caransebeș s-a repetat la Oțelu Roșu, unde mai mult de atât, nici unul dintre cei doi nu au fost prezenți la investirea lui Luca Mălăiescu, pe motiv de apartenență politică la…PSD. Să nu-mi spună nici Gâfu, și nici Stan că nu este așa, că îi contrazice realitatea. În loc să meargă la Oțelu Roșu, care e cât de cât un oraș, în care s-au făcut atâtea lucruri bune în ultimii ani, s-au dus la Turnu Ruieni și Zăvoi, primării conduse de liberali. Adică, au trecut prin Oțelu Roșu să ajungă la Zăvoi, și nu s-au oprit la Luca, măcar să-l fi felicitat pentru ziua de ieri. E penibil, ca să nu spun mai mult.
Păi, e normal domnule Gâfu, domnule Stan să se întâmple așa ceva? Să vă duceți doar la ai voștri, iar la ceilalți să trimiteți pe cine aveți disponibili în prefectură? Păi, ce facem? Împărțim județul în două: în voi și restul? Parcă promiteați o altfel de politică și de admistrație. A, înțeleg, asta a fost în campanie, acum e altceva. Da, de asta merge județul ăsta așa cum merge.
Viitorii parlamentari au defilat solemn prin fața BEJ, afișând un aer grav, de seriozitate și de responsabilitate. Între ei, granzii politicii din Banatul de Munte, dar și câțiva „pitpalaci“ care visează să ajungă ca Marcel Vela și Ion Mocioalcă. Nu faptul că au venit mai îngrijiți ca de obicei, la costum, bărbieriți, coafați, pensați și parfumați că, deh, așa ar trebui să arate un deputat sau un parlamentar, m-a amuzat, ci limbajul de lemn pe care aceștia l-au folosit aproape la unison. Unul obscur, lipsit de consistență și de adevăr, cum ar fi, de exemplu: „Trăim un moment de o însemnătate deosebită pentru acest județ, pentru România, pentru noi toți.“ Sau: „Acesta este momentul adevărului, al restartului. Momentul în care vom începe să schimbăm fața Caraș-Severinului“. Ori: „Vom face o altfel de politică, una pusă în slujba oamenilor, a cărășenilor“. Și mai pot fi date ca exemplu și alte bazaconii de acest gen.
Bă, copii, lăsați vrăjeala, că nu mai ține. Nu mai fiți atât de ipocriți și nu ne mai frecați la melodie cu aiurelile electorale. Nu vedeți cât sunteți caraghioși să ne vorbiți acum de Caraș-Severin și de oamenii lui, fără să aveți măcar habar de proprietatea vorbelor pe care le scoateți din gură? Voi v-ați ascultat vreodată în căști discursurile astea fanfaronice pe care le debitați în public? Da? Și? Nu vă zgârie ciocanul, nicovala și scărița din urechi? Hai, că nu fac mișto! A, nu știați că și în urechile voastre sunt oscioarele astea? Păi, ce să vă fac, bă, dacă nu știți. E adevărat, voi sunteți politicieni și, pe bună dreptate, la ce vă trebuie noțiunile astea de cultură generală. De clasa a VIII-a, dacă nu mă înșel. Da, totuși…
Da, bă, nici chiar așa, să bateți câmpii cu fraze de genul ăsta, cu momentul istoric, cu o altfel de politică, fără penali în funcții publice, cu bunăstare, lapte și miere pe drumurile pline de gropi ale județului. Mai, mai să vărsați lacrimi, să vă vadă lumea cât de pătrunși sunteți de importanța acestor alegeri. În realitate, vă doare la bască, bă, de mine, de tată-meu, de familia mea, de prietenii și de vecinii mei de cartier la care veniți să cerșiți voturile. Nu mai dați, bă, din fleancă, că oricum nu vă mai crede nimeni. Toți sunteți o apă și un pământ.
Măcar de-ar fi un pământ roditor că, pe unde treceți voi cresc buruienile. Nimic altceva.
Că am dreptate, dovadă stau listele PNL și PSD cu candidații la Camera Deputaților și Senat. Pe locurile eligibile doar un singur reșițean: Jaro Marșalic. Restul, gugulani din naștere sau cu adresa din buletin. Liberalul Dumitru Rujan și social-democratul Silviu Hurduzeu la Cameră, Vela și Mocioalcă la Senat. Peneliștii speră să prindă încă un mandat la Camera Deputaților pe care, însă, nu-l va ocupa un reșițean, ci fostul candidat de la Moldova Nouă, Ion Chisăliță. Cum spuneam, Reșița, pauză. Jenant. Cu un singur parlamentar de la cele mai puternice partide de pe eșicher. La zestrea asta poate contribui și PMP cu viitor deputat, Ionuț Popovici, însă și așa balanța înclină în favoarea Caransebeșului.
De ce se întâmplă aceasta? Pentru că granzii politicii locale, Vela și Mocioalcă, care fie vorba între noi doar de ochii lumii pozează în adversari, au știut să-și protejeze interesele. Cu simțul lor de animale politice, au știut să-și aleagă partenerii pe care îi puteau controlau tot timpul. Pe care se puteau baza, chiar și atunci când se duceau la closet. (În paranteză fie spus, au dat greș cu Luminița Jivan și Felix Borcean „oile rătăcite de turma Domnului“) i-a ținut lângă ei, i-a momit cu tot felul de funcții și i-a făcut să creadă că au devenit cei mai capabili. Oamenii ăștia n-au crâcnit niciodată în fața lui Vela sau Mocioalcă. Și nici nu o vor face. Poate doar noaptea în vis, dar și atunci cu mustrări de conștiință. Ei vor fi mereu recunoscători celui ce i-a făcut oameni.
Exemplu cel mai bun este al lui Silviu Hurduzeu, care, poate nu ar trebui condamnat atât de mult. El nu se dezice de faptul că mereu a fost privit ca și copilul de suflet al lui Ion Mocioalcă. Nu știu dacă a luat chestia asta ca pe o povară sau o mândrie dar, în orice caz, nu putea să-i întoarcă spatele într-un moment în care acestuia îi ardea buza. Ajutat să ajungă director de Poștă, secretar de stat, prefect și președinte de Consiliu Județean, lui Hurduzeu i s-a ivit ocazia să-i întoarcă binele făcut de-a lungul anilor, trecându-l pe locul I la Senat, cu riscul de a pierde tot ce a dobândit, politic, până acum. Adevărul e că, cum ar fi dat-o, tot rău ar fi picat.
Așa că, atenție Dumitru Rujan, cel care ești pe cale să devii un fel de Silviu Hurduzeu, produs marca Marcel Vela. Dintr-un necunoscut într-ale politici să ajungi în Parlamentul României nu ține doar de IQ-ul tău (acronimul expresiei intelligence quotient), cât mai ales de Dumnezeu care, să recunoaștem, ți-a pus mâna în cap. Cu ce preț? Rămâne de văzut.
Dar Dunca nu tace. O ține înainte pe-a lui, mai ales cu Ionuț Popovici, vicepreședintele CJ. Înțeleg, că și eu am trecut prin așa ceva, că nu este ușor să stai izolat din cauza noului coronavirus, să nu te întâlnești cu prietenii și colaboratorii. Dar nici chiar așa. Să mai schimbe subiectul, ca altfel devine plictisitor și dăunător eforturilor unora de a crea o alianță între PNL și PMP. Că nu-i place moaca lui Popovici, e o altă poveste, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie cu gura pe el tot timpul. Să nu accepte soluțiile pe care le vor negocia cele două partide. S-ar putea să-l supere pe Marcel Vela, căruia nici lui nu-i place acest Popovici dar care, ca un lider de partid ce e, acceptă zicala românească, să te faci frate cu dracu până treci puntea. De altfel, Vela le-a spus-o direct camarazilor: „Vom face o alianță cu PMP. Unde avem nevoie de majorități, PMP este obligat, în baza acestui protocol, să susțină candidații PNL. Așa cum facem și noi unde PMP poate să-și susțină viceprimar“. Adică, mucles. Nu e clar? După ce au pierdut rușinos Moldova Nouă, nu cred că Vela și ai lui ar înghiți și înfrângerea de la Caransebeș, să piardă și postul de viceprimar, doar pentru că lui Dunca nu-i place de Popovici. Ori majoritatea absolută din Consiliul Județean, pentru că Romeo a auzit el că în tinerețe Popoviciu ăsta a trecut pe roșu la Viena. Să fim serioși.
M-am întrebat de ce vorbește atât și fără rost Romeo Dunca. De ce este atât de înverșunat împotriva bugetarilor. De unde această percepție preconcepută față de instituțiile statului, de angajații acestora. Răspunsul pare unul singur: nu este politician. E om de afaceri de succes, dar nu și politician. Dacă ar fi, ar ști când să se oprească. Să nu vorbească despre lucruri care îl depășesc. Care nu țin de el, ci de cei de deasupra lui. Adică, de politicieni. Exemplul cu Marius Isac, nominalizat pentru funcția de vicepreședinte al CJ, este elocvent. Două luni a susținut sus și tare că e așa și pe dincolo și că merită să fie vicepreședinte la CJ. A venit Marcel Vela și gata, Isac a fost scos din cărți, iar Dunca a scăldat-o. Penibil. El ar trebui să învețe de acum încolo că nu este suficient să te numești Dunca ori că ești președinte al Consiliului Județean. Și, mai ales, să înțeleagă că politica este arta compromisului.
Dar ceea ce mă miră cel mai mult e că nimeni dintre ai lui nu-l trage de mânecă să-i spună: „Mai ho, Romeo, ajunge cât ai vorbit“. Sau, de ce nu se duce la prietenul lui, Nelu Popa Tăiețelu, cel care l-a făcut președinte, să-l întrebe: „Nelule, ce zici, e bine să postez pe Facebook sau nu? Să declar asta ori asta?“ Să nu-i fie rușine dacă întreabă, poate copia modelul lui Popa care foarte rar și-a atacat adversarii politici. Are multe de învățat de la cel care, iată, a ajuns un fel de Ilie Bolojan al Banatului. Așa că, îl povățuiesc să-l asculte pe Tăiețelu că nu o să-l învețe de rău.
Și mai e ceva, lasă-l în plata Domnului pe Popoviciu ăsta, că-l faci mai mare decât e. Că, oricum, tot cu el și ai lui o să faci majoritatea în Consiliul Județean. Și știi de ce? Că așa-i în politică!
Râzi de ei după fiecare sentință dată de instanțele de judecată și le arăți… Știi tu ce. Chestia aia ridicată în sus. Drumul spre primărie, să nu se creadă altceva. Spre dreptate și adevăr, a nu se confunda cu sloganul sub care unii au coabitat patru ani de dragul Puterii. Așa cum s-a întâmplat și vineri, odată cu desființarea de către Curtea de Apel Timișoara a Hotărârii BEC de anulare a alegerilor de la Moldova Nouă și repetarea scrutinului. A câta victorie e până acum, mai știi? Nu. Te cred, Tormică, te cred, tu ai alte treburi de făcut la primărie, nu să te ții de prostii, să umbli ca ei, toată ziua, bună ziua cu plângeri peste plângeri, doar, doar te-or da la o parte să-ți ia locul. Or fi ei tari, s-or face măgării în țara asta, dar nici chiar așa. Dumnezeu nu doarme și le dă ce merită.
Ești rău, bă, Torma. Rău din cale afară. Nu-i mai fă, bă, de rușine pe unde îi prinzi. Lasă-i și pe ei să se bucure de ceva în afară de faptul că toamna asta e blândă cu noi și s-a făcut vin și răchie din belșug. Dă-le, bă, și lor câte un os de pește, să-și imagineze săracii că e de la vreun crăpșan prins în Dunăre. Lasă-i, bă și pe ei să simtă gustul victoriei, amăgește-i cu un recurs, cu vreo minune căzută din cer. Nu fii rău și lasă-i în treaba lor. Gândește-te că și ei sunt oameni, ba, unii ți-au fost chiar camarazi într-o vreme. Te-au făcut primar, iar tu îi iei acum peste picior. Le râzi în nas. Îi umilești. Îți place să-i vezi cum își rod unghiile de necaz, nu-i așa?
Ești dat dracu’, Tormică!