15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

Ați mai auzit una ca asta? Nu cumva e de noaptea minții să încasezi cinci salarii, undeva la douăzeci și ceva de mii de lei în cazul de față, că așa a vrut mușchiul tău liberal la un moment dat? Înțeleg, să primești niște salarii compensatorii când ești demis din funcție, deși nici asta nu e corect, dar treacă, meargă, că așa e în România, dar cum să ai pretenția la bani când pleci de bună voie? Când nu mai vrei să stai, pe motiv că ți-ai găsit un job mai bine plătit? Și aș mai fi înțeles s-o fi făcut un pesedist dedat la chestii de astea, dar nu un liberal, bă! Că știți cum se spune despre liberali, că sunt cei mai corecți și mai neprihăniți dintre toți politicienii de la 1848 încoace. Și Chimigeriu ăsta nu e orice liberal, ci unul dintre ăia care în campaniile electorale făcea pe îngerul, era ca piticul din alaiul lu’ Alba ca Zăpada.

Cum să faci una ca asta? Și cât de gros să ai obrazul să treci în contract o astfel de clauză? Mai ales că, la plecare din Transal, fără nicio părere de rău, în urma acestui domn director, Ovidiu Chimigeriu, au rămas datorii de aproape 4 milioane de lei, dintre care 2,4 milioane doar la bugetul de stat.  

Banii ca banii, dar a lăsat în urma sa, după cum spun gurile rele, și 2.000 de tone de deșeuri menajere. Măcar de le-ar fi dus în fața locuinței sale, să-i amintească în fiecare dimineață când deschide fereastra că a fost stăpânul gunoaielor. Numai că, de șmecher ce se dădea, le-a depozitat pe terenul unei rude, pentru care plătea chirie serioasă, nu glumă că vorba aia, nu scotea banii din buzunarul lui, ci de la proștii care plăteau salubrizarea. Noroc că e iarnă și gunoiul nu a apucat să se împută că nu se știe ce altă pandemie s-ar fi abătut asupra gugulanilor. Pentru că asta înseamnă nesimțire,  alții s-au grăbit să o aprecieze ca atare să-l facă consilier județean și, cine știe, poate chiar șef peste gunoaiele județului, cum s-a auzit la un moment dat.

V-ați întrebat vreodată cum o să recupereze societatea cei 4 milioane de lei? Vă spun eu, De la voi, de la toți, prin creșterea tarifelor la gunoiul lângă care puteți face poze, nicidecum de la acest Ovidiu Chimigeriu, ajuns mare domn în Consiliul Județean, care va fi mereu convins că a făcut ce a trebuit pentru buzunarul lui, cât timp a condus Transal-ul!

Fără miștouri, după terminarea mandatului neamțu’ ar putea să ia exemplu lu’ Arnold Schwarzenegger și să apuce de jucat în filme. La început în seriale, gen Las Fierbinți, lângă Bobiță și Giani, poate chiar în locul primarului Vasile, până își face mâna. Că mușchi are, ce-i a lui, e a lui! Dacă ar putea lucra puțin și la grimasele alea de pe față, că în rest nu ai ce să-i reproșezi. La polul opus, Florin Cîțu, braț fleșcăit, mușchi ioc. Da, bine, bă, și voi acu’ ce pretenții puteți avea? Că doar nu ați vrea ca prim-ministru să fie mai vânjos decât președintele.

Ce-au vrut, de fapt, cei doi să ne arate? Că au sânge în instalație și nu se tem de un vaccin de care unii fug ca dracu’ de tămâie? Sau au vrut să ne demonstreze că ei, cei din frunte țării, carevasăzică, trebuie să fie un exemplu demn de urmat ori de urmărit la TV, măcar aici și în astfel de momente cruciale, pentru noi toți? Nu știu ce-o fi fost în mintea lor, cert este că, cel puțin până acum, nu le-a ieșit expunerea la televizor. Platforma aia pe care te înscrii merge ca ochiul mortului, telefoanele aplicației nu fac față (imaginați-vă ce s-ar întâmpla în caz de cutremur, incendii sau inundații apocaliptice), iar colac peste pupăză, dozele de vaccinuri sunt atât de puține încât… Mai bine tac, că numai mă enervez când îmi amintesc.

Și apropos de mâneci suflecate. Am vrut și eu să fac la fel. Să fiu un bun exemplu pentru poporul din Banatul de Munte, în condițiile în care am fost primul și, cred singurul ziarist din Caraș-Severin infectat cu coronavirus. Și dacă am fost primul, să fi fost și primul vaccinat. Că așa am văzut în filmele americane. „Da, bă, dar ălea sunt filme. Și americane, pe deasupra, ce-ai fi vrut?“, a făcut mișto de mine un amic.

Nu m-am lăsat. Am vorbit cu ăia de la DSP, cu cel mai mare din DSP, și mi-a zis că nu se poate, că trebuie să aștept să-mi vină rândul. La ăia care s-au vaccinat peste rând, politicienii, cine alții, s-a putut? Nu am întrebat atunci, o fac acum.  Am sunat la prefectură și răspunsul a fost ceva de genul, „stați să vedem, să vorbesc cu șefii“. De atunci a trecut aproape o lună. Credeam că șefii sunt plecați în concediu, în recuperări și de aia nu am mai primit răspuns. M-am interesat. Nu sunt plecați niciunde. Sunt la lucru, bine, mersi, însă stau prost cu răspunsurile.

Nu am dezarmat nici de data asta, și m-am pus să sun la telefonul primăriei ca să mă programez. O dată, de două ori, de o sută de ori, de o sută și ceva de ori până s-a plictisit telefonul, și mi-am ieșit din pepeni: „Bă, eu nu sunt prostul vostru, să stau toată ziua pe telefon. În plus, nici nu am brațul lui Iohannis.“ Așa că, vă las să vă spălați pe cap cu vaccinul vostru cu tot!

De ce întreb toate astea? Pentru că, așa cum m-a luminat și pe mine un amic cu mintea ascuțită,  în momentul de față ne aflăm într-o situație oarecum asemănătoare. Deosebirea e că, nu mă refer la (ne)folosirea măștii de protecție, la (ne)respectarea distanțării sociale și a celorlalte măsuri emise pe timpul stărilor de urgență și de alertă, ci la deciziile luate de autorități în privința vaccinării anti-covid și la brambureala din DSP-uri, primării, prefecturi și, până la urmă, din guvern.

Oare cei care sunt vinovați de proasta organizare și funcționare a centrelor de vaccinare nu ar trebui să răspundă penal pentru asta, așa cum răspundeam noi când încălcam măsurile legate de purtatul măștii?! Ori cei care sunt responsabili  de platforma aia care mai mereu se blochează? Ei nu ar trebui să intre sub incidența capitolului de „zădărnicirea combaterii bolilor“? Sau măcar să fie încadrați la articolul 298 din noul cod penal privind neglijența în serviciu? Ce spuneți, nu așa ar trebui să fie corect? În orice țară cu scaun la cap, regulile jocului sunt, sau ar trebui să fie, valabile pentru toată lumea, nu doar pentru amărășteni.

Cine ar trebui să investigheze chestiile astea? Poliția sau DGA? Parchetul sau DIICOT? Sincer, nu mă interesează în mod special cine ar trebui să instrumenteze dosarele penale. Să o facă cine o vrea, numai să o facă, pentru că așa ar fi corect, iar în loc de infracțiunea de „zădărnicirea combaterii bolilor“, să-i încadreze la subminarea sănătății poporului. Că, la urma, urmei, cam asta înseamnă bâlbele și incompetențele celor care nu sunt în stare de nimic în țara asta în care de un an nimeni nu mai moare de altceva în afară de covid.

Hai, să vă văd acum, cine are curajul să ia taurul de coarne, să dea un exemplu națiunii. Unul, măcar unul singur, ca să arătăm lumii că se poate și la noi.

De acum înainte, pentru locuitorii din Moldova Nouă vor veni vremuri glorioase. La primăvară, pe lângă pruni, zarzări și cireși, va înflori întreaga Clisură a Dunării. Dar nu numai pomii fructiferi, ci și economia, că așa a zis Ludovic Orban în campania electorală, că de ce sârbii pot să exploateze cupru și noi, nu? De aia. Că ei sunt așezați pe malul drept al Dunării, dacă nu știai asta. Că noi nu suntem sârbi. Da’ lasă, că Moldomin SA va renaște din propria-i cenușă, precum pasărea Phoenix, și atunci vom zice „uite că se poate și la noi“. Va renaște așa cum a renăscut și UCMR, ca să-l citez pe același Ludovic Orban.

Dar asta e doar începutul: vor veni investitori de pretutindeni. Va fi coadă la intrare în oraș până pe Piatra Albă. Poate se vor răzgândi și ăia de la Delphi și își vor aminti de cine i-a dus la Moldova Nouă. Turiștii vor da năvală ca să se pozeze cu faleza care va fi cel mai important punct turistic al Clisurii (așa s-a spus în campanie), iar în port vor trage vasele de croazieră, bărcile cu motor și iahturile bogaților Europei. În plus, localnicii vor renunța la tradiționalul încălzit al locuințelor cu lemne, pentru că la Moldova Nouă va ajunge conducta de gaz (aia care va subtraversa autostrada Severin-Caransebeș-Lugoj și va străbate jumătate din județ), după cum a promis, într-o altă campanie, președintele Romeo Dunca.

Și ca toate astea să se adeverească era nevoie ca alegerile să fi fost câștigate de candidatul liberal. Și a câștigat pentru că după atâtea înfrângeri electorale, trebuia să vină și o izbândă. Lăsând gluma de-o parte, victoria de ieri a lui Ion Chisăliță echivalează cu un 3-0 la masa verde, dar și o palmă dată de BEC pipernicitei noastre democrații! Dar ce mai contează, cât timp Moldova Nouă are primarul pe care și l-au dorit liberalii?

Thus you usually have to investigate casino’s bonus policy cautiously, and the terms and conditions. Second, not every local casino have accepted the need having pay because of the mobile phone while the a choice to their page. In this case, you’ll need to ensure the newest local casino you’re also attempting to deposit money on the does offer they, otherwise see different ways so you can put. (mai mult…)

Sună telefonul și urmează următoarea convorbire:

– Alo, vă salut domnule președinte.

– Da, cine e?

Răspund politicos:

– Victor Nafiru sunt.

Aștept un bună ziua sau ceva asemănător, dar:

– Domnule Nafiru nu vreau să vorbesc cu dumneavoastră că îmi creați așa… Așa ca persoană fizică nu vreau.

Nu mă pierd cu firea și încerc să descifrez taina refuzului lui Romeo Dunca, că despre dumnealui este vorba:

– De ce nu vreți, domnule președinte?

Răspunsul este demențial, iar semnele de ortografie puse de mine salvează ridicolul situației:

– Mă simt prost, când vă aud. Hai sănătate!

Și, gata. Atât a durat discuția cu președintele Consiliului Județean.

Chiar așa domnule Dunca? Vă simțiți prost când mă auziți ca persoană fizică? Păi, eu v-am sunat în calitate de jurnalist la o publicație care are personalitate juridică, nicidecum ca persoană fizică. A, nu știați! Da, da… Vă cred, m-ați fi tratat altfel, dacă ați fi cunoscut acest amănunt și sunt convins de asta, chiar dacă nu vă plac ochii mei. În altă ordine de idei, trebuie să recunosc că nu sunteți dumneavoastră dintre aceia care se dau doar cu o parte a presei, după zicala: „pentru unii mumă, pentru alții ciumă“. Un bărbat cu un caracter atât de puternic nu ar face niciodată așa ceva, motiv pentru care vă înțeleg răspunsul dat poate la supărare pentru editorialele scrise în ultimul timp. Dar asta mi-e meseria, după cum și dumneavoastră ar trebui să vă însușiți critica pentru că la serviciu nu sunteți persoană fizică, ci una publică, iar diferența dintre cele două persoane este una majoră. Puneți-vă consilierii să vă explice cum stă treaba, că de aia îi plătiți. Sunt convins că veți înțelege.

Ce treabă am avut cu dumneavoastră de v-am sunat? Vă asigur că nu v-aș fi întrebat dacă e adevărat că ieri ați venit la slujbă cu elicopterul, așa cum vorbesc cârcotașii din Consiliul Județean, și nici dacă la Moldova Nouă ați fost în campanie electorală în timpul programului de lucru, susținând, alături de alți șefi de deconcentrate, candidatul PNL la alegerile de duminică. Ăștia care se leagă de elicopterul dumneavoastră sunt niște sărăntoci și frustrați pe deasupra, ca să nu mai spun cât de mult îi roade invidia că ei nu pot să-și permită nici măcar un zbor de agrement din Reșița până pe Muntele Mic și înapoi, darămite să vină cu elicopterul la lucru. Ei nu știu câte eforturi faceți pe vremurile astea de criză să întrețineți ditamai  mijlocul de transport care în cazul dumneavoastră e o necesitate, pentru că veniți dimineața de la Timișoara, nu ca ei care fac naveta din Govândari cu autobuzele  primăriei.

Cât privește chestia cu discuția telefonică de ieri, ea a fost simpatică. Chiar haioasă. Iar dacă dumneavoastră vă simțiți prost, eu nu mă simt deloc așa, ci dimpotrivă. Sunteți președintele Consiliului Județean și, nu știu alții cum sunt, dar eu mă mândresc cu faptul că am ocazia să vă aud la telefon. Ca persoană fizică sau juridică, nu mai contează. Tot ce contează e să vă aud!

Nu știu de unde o fi scos asta, dar așa a zis cu gurița lui.  Bă, ăsta și guvernanții de sub el ne cred tâmpiți. Au văzut că le-a ținut figura în campanie cu miile de kilometri de autostrăzi, cu șosele suspendate, cu conductele de gaz metan care vor înconjura țara de trei, patru ori, cu drumurile expres, cu libelulele care vor zbura pe post de elicoptere-taxi, iar acum încearcă să ne prostească cu vaccinurile astea care vin cu țârâita de afară. Cum dracului bă, să spui că vom atinge cifra aia de 150.000, cât noi ne căcăim să vaccinăm de cinci ori mai puțin? În trei săptămâni, de când a început campania, ăștia abia au ajuns să vaccineze 270.000 de oameni și vine acum Cîțu și ne liniștește că totul va fi bine, că va vaccina în două zile cât într-o lună întreagă. Că își vor sufleca mânecile, își vor umfla mușchii și se vor apuca serios de treabă. Chiar așa, bă? Până acum de ce n-ați făcut-o? Cine v-a oprit? De ce ați cucăit în hainele statului? Nu știi să răspunzi, așa e? Sau știi, dar nu ne spui!

Și ce mai zice Cîțu? Zice că în curând va începe și etapa a treia de vaccinare, cea cu persoanele care lucrează în magazine, bănci și buticuri. Ăsta chiar ne crede fraieri. Adunați de pe drum și băgați în țarc. Bă, voi n-ați început bine cu persoanele din grupele de risc, cu ăia trecuți de 65 de ani că și vorbiți de etapa a III-a. Doamne, Dumnezeule, voi nu sunteți întregi la cap. Ori sunteți duși cu pluta, ori vă bateți joc de noi! Zic!

Sigur, nu doar Cîțu este de vină în această privință. Useristul Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, ar trebui să-și recunoască neputința managerială, după ce a dat cu mucii în fasole, cerându-le primarilor să asigure banii necesari pentru înființarea și funcționarea centrelor de vaccinare. Credeți că o va face? Eu zic că, nu. I-a fost mult până a ajuns la borcanul cu miere și cutia cu rahat.

La urma, urmei este treaba lui și a lui Cîțu în capul căruia se vor sparge toate borcanele cu murături când PNL va coborî sub 15% în sondaje.

Liberalii sunt insistenți, e și normal, doar că până acum au mers pe o mână moartă. Cu Chisăliță au pierdut la locale, cu Chisăliță au dat-o în bară la parlamentare și, tot cu Chisăliță, s-ar putea duminică să o ia din nou în barbă. Nu pentru că Ion Chisăliță nu ar vrea să ajungă acolo sus. El are voință și dorință, se vede pe fața lui, se opintește din greu să ajungă iar la primărie, însă astea îi sunt limitele. Altădată, poate că ar fi fost în stare de mai mult, acum nu. Nu poți să-i ceri mai mult de atât, și decât să-l împingi de la spate ca pe o Dacie 1300 fabricată în 1980 rămasă în pană pe marginea drumului, mai bine te urci într-un Touareg.

Pentru el este bine unde se află acum. Consilier județean. Între noi fie vorba, nu-i un efort atât de mare să fii acolo, indiferent de vârsta pe care o ai. Vii o dată pe lună la ședință, ridici mâna la comanda liderului de grup, poți să moțăi liniștit când punctele de pe ordinea de zi sau discuțiile sunt plicticoase, cu condiția să nu sforăi să-ți deranjezi colegii, n-ai nicio responsabilitate concretă, nimeni nu-ți cere să faci altceva decât îți cere interesul partidului, poți să completezi integrame și câte și mai câte. Mai mult, efortul ți-e răsplătit cu indemnizație frumușică. Păcat că nu mai e bufetul Consiliului județean, că la sfârșitul ședinței mai povesteai la oi țuică și la o ciorbă cu prietenii vechi, mai aflai una, alta de prin județ. Chestii de astea. Fără bătăi de cap!

Pe când la primărie, se schimbă lucrurile, tată. Gata cu moțăitul, cu jocurile pe calculator. Trebuie să te trezești cu noaptea în cap, să fii prezent la birou în fiecare zi la ora 7,30, să dai exemplu, să te lupți cu pesediștii din Consiliul local, poate și cu cei trei consilieri de la Uniunea Sârbilor, în cazul în care ăștia refuză să fac alianță cu liberalii. Nu uita că, după Hotărârea BEC și a ÎCCJ ți i-ai făcut dușmani și pe pesediști și pe ăia de la Pro România. Nu vei avea majoritate.  Altfel spus, te vei zbate ca peștele pe uscat. Vei fi singur împotriva tuturor. Nu mai e ca pe vremea lui Sorin Frunzăverde să-i aducă pe ăia de la Delphi. Pe pandemia asta, vei deschide cel mult un Ociko, la grajduri, unde pe vremuri dormeau ăia de la embargou sau vei autoriza un chioșc unde să se facă langoși. Gata, s-a zis cu vremurile alea pedeliste glorioase.

Cu liberalii e altceva. Ei sunt altfel decât pediștii, pesediștii și pedeliștii pe la care ai trecut de-a lungul și de-a latul carierei politice. Ar fi bine să ții seama de toate astea, domnule Ion Chisăliță înainte de a înregistra a treia înfrângere consecutivă în numai patru luni!

Iar dacă nu ții seama de astea, te întreb dacă îți va prii victoria, ajungând primar, știind ce mânăreală a făcut BEC să-l dea la o parte pe Adrian Torma? Sau nu te interesează? Scopul scuză mijloacele, nu-i așa?

Doamna Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, ne-a spus-o verde-n față în urmă cu două zile, să ne intre bine în cap: „salut inițiativa prim-ministrului grec privind un certificat de vaccinare recunoscut reciproc”. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu funcțiile și comisiile astea din Uniunea Europeană, Frau Ursula von der Leyen este un fel de prim-ministru al tuturor țărilor membre ale UE. Adică, hotărârile pe care le ia Comisia Europeană devin literă de lege și pentru moldoveanul din Frătăuții Vechi, și pentru bănățeanul de la Pârneaura ori olteanul de la Gogoșu. Fără acel certificat de vaccinare, cei trei se vor învârti ca găina în jurul cotețului și vor pupa Franța, Germania și Austria când mi-oi vedea ceafa. Să ne fie clar.

L-ați auzit și voi pe Herr Klaus Iohannis că s-ar împotrivi unei astfel de măsuri? Că ar accepta-o doar în cazul circulației persoanelor care au nevoie de tratament în străinătate? Și, ce-i cu asta? Cine îl ascultă pe Iohannis? Să fim serioși! Câte adrese, scrisori, mâini ridicate și cuvântări  nu au existat de zece ani în Parlamentul Europei pe tema aderării țării noastre la Spațiul Schengen? Vă mai amintiți cum ne asigurau liberalii în campaniile electorale că dacă vor ajunge la guvernare, primul lucru pe care îl vor face ăia din PE (de bucurie că România a scăpat de PSD) va fi să ne acorde viză pentru Schengen-ul ăsta? Cel mai colțos dintre toți s-a dovedit Rareș Bogdan, ăla cu tăiatul pensiilor speciale. Aveți impresia că PNL nu este la guvernare? Ori că s-a făcut dreptate în cazul pensiilor speciale?

Acum, lăsând la o parte toate astea, nu cred că ar fi nepotrivită o astfel de măsură, deși ea ar crea un precedent periculos. Până la urmă ne-am obișnui cu ideea. Problema este însă alta, cu mult mai nașpa decât ne-am fi imaginat vreodată, și nu ține de nici de UE sau CE și nici de PE, ci de noi. De capacitatea sistemului sanitar de a vaccina populația. Din 27 decembrie, de când a debutat campania, și până săptămâna asta, au fost imunizați doar 185.000 de românii. În condițiile în care se vorbește de vaccinarea a 12 milioane de oameni mă întreb, câți ani trebuie să stai la rând pentru un rahat de imunizare?

De aceea zic că, până se va întâmpla una ca asta, cred că avemvoie să o mierlim pe rând, și nu neaparat din pricina coronavirusului,  numai să-i facem în ciudă lui Frau von der Leyen, cea care ne vrea în Europa cu certificate de vaccinare la purtător.

Îți amintești, Adrian Torma? În urmă cu patru ani și jumătate erai speranța lor, idolul nu doar al celor care te încurajaseră și te împinseseră de la spate ca să candidezi, ci și al celor care te votaseră. Erai omul care îl trimitea la plimbare pe veșnicul abonat la primărie, Matei Lupu, omul în care își punea nădejdea cel mai istoric dintre toate partidele care există în România. Aveai lumea la picioare, tu erai matadorul pe care îl clamau mii de oameni. Pentru ei toți, tu erai Adiță. Simplu. Nu Torma și nici altcumva. Adiță, forma supremă de alint, piticul atomic, de la care unii așteptau recunoștința ta, iar alții te încurajau să rămâi ca și până atunci. Ai avut de ales. Și ai făcut-o, mergând contra coșavei, care la voi în Clisura Dunării bate de două ori pe an, pe când în partid suflă ori de câte ori este nevoie. Iar de aici, toată nebunia care a luat sfârșit miercuri. Brutal și ireal, sfidând până și absurdul lui Kafka și Eugen Ionescu.

Te întreb, acum, Adrian Torma, câți dintre cei despre care am arătat mai sus, dintre cei care își făcuseră un titlu de glorie din victoria ta de atunci, te-au sunat ieri să-ți spună simplu: îmi pare rău Adiță? Câți dintre cei ce se gudurau pe lângă tine au avut bunul simț să te sune, să te încurajeze? Îi numărăm pe degetele de la cele două mâini? E prea mult? Atunci, de la o mână? Nici? Unde sunt camarazii care nu te scoteau din Adiță și „frățioare?“ Unde? S-au ascuns după fustele unora? Unde au dispărut ăia (camarazi nu le pot spune) care te-au încurajat în Biroul Politic Județean să-l contrezi pe Marcel Vela, să trimiți mesajele alea (știu ei care) de pe grupul PNL de WhatsApp? Unde ați dispărut, nenicilor așa de stupid?

Vă spun eu unde. Pe Facebook, acolo unde ați postat un mesaj sforăitor despre victoria Justiției și ați tropăit precum armăsarii sălbatici din Ostrov, de parcă ați fi câștigat Cupa satelor la fotbal, la care visați de-o viață. Acolo ați prins curaj și culoare în obraz, acompaniind succesul cu ole-uri ca la coridă. Mă mir că nu ați ieșit în stradă ca la revoluție ori ca la campionatul mondial de fotbal din SUA scandând: Ole, ole, Adi Torma nu mai e!

Dar ceea ce nu știți voi, ăștia care v-ați dat prieteni cu Torma la un moment dat, de data aceasta nu toreadorul primește aplauzele, ci taurul. Rănit, nu mort, așa cum se întâmplă în luptele din Spania. Iar Justiția, doar aparent a câștigat căci, în realitate, pentru a nu știu a câta oară, ea ne-a arătat de ce România arată ca un tablou cu natură moartă care atârnă de un cui pe perete și pe care colecționarii nu dau doi bani!