Pușca și cureaua lată, parul, furca de altădată

Ora 12, 12 și ceva. Biroul Electoral Central analizează oferta la președinție din dosarul lui Călin-Punctul G. Horațiu Potra intră în contact cu Comandamentul  „Vlad Țepeș”, transmițând următorul mesaj Morse: „Aici cămila deșertului! Aici cămila deșertului! Căprioara, răspunde!” Aproape instantaneu, primește confirmarea: „Recepționat. Aici bunicul Căprioarei. Căprioara e plecată câta în oraș cu țapul. Terminat!” H.P.: „Bunicul Căprioarei, bunicul Căprioarei! Potriviți-va ceasurile după ora Moscovei și ranița cu pamperși, proteze dentare, apă de gură. Terminat!” Bunicul Căprioarei: „Recepționat.”

Trei ore mai târziu. Călin simte, că doar nu e prost, că va atinge în curând Punctul G. Mesajul lui este sfâșietor: „Dacă democrația din România cade, întreaga lume democratică va cădea. Acesta este doar începutul. Este atât de simplu. Europa este acum o dictatură, România este sub tiranie!” Lacrimile poporului îi curg șiroaie pe obraz. Doamna Cristela îi întinde o batistă cu monogramă. Călin îi mulțumește! În stradă, poporul îi strigă numele!

Din celălalt capăt de lume, Horațiu Potra se prinde imediat că treaba e nasoală rău și transmite un nou mesaj. De data asta, necodificat și nu către Moș Tăgârță, generalul în izmene de finet, ci spre camarazii din jungla africană:

„Voi ăștia care ați luptat în Congo, arătați că sunteți într-adevar hotărâți pentru a apăra democrația, prin orice mijloc!!! Sunați-vă colegii, prietenii și la luptă baieți !!! Aici luptăm pentru țara noastră, nu pentru altă țară!!! 

Voi veți fi viitorul corp democratic al armatei Române! Dacă noi nu suntem capabili să facem ceva, cine va face ?” 

Ca la ’907 toamna. Numai că acum e primăvara. Ce mai contează. Îndemnul este același, copiat parcă din poezia lui Coșbuc, din strofa aia cu „noi vrem pământ”, pardon, „noi îl vrem pe Călinuț președinte, cu orice preț”:

„Ieșiți fiecare în orașele voastre, mergeți la București, cu parul, furca, coasa și toporul.  Cei care au arme să iasă cu armele, că altfel noi și copii noștri vom muri pe front în Ukraina pentru gloria hoțiilor !!!”

Norocul nostru cu agricultura păstorită responsabil de nea Pătru Daea, care a făcut ca din bătăturile țărănești să dispară cu desăvârșire furca, coasa, parul și toporul de altădată, iar din toate câte au fost, să mai rămână doar: „Pușca și cureaua lată, ce fecior am fost odată…”