Chestia asta cu austeritatea ar fi fost bună de povestit lui Robin Hood și oamenilor săi. În sensul că: „Ce să furi tu de la mine, bă, Robi, dacă eu sunt rupt în cur? Du-te și tu la ăia care au de toate, nu veni la mine!” Sanchi, povești de adormit nepoții pe care îi are de la William și Harry. Că după declarația de avere și interese, Charles are bani căcălău. Peste 750 de milioane de dolari. Bani să-i întorci cu lopata, fără să muncească o zi la viața lui. Să cumpere cu ei tot Viscri, satul în care mai venea înainte de a ajunge rege. Până la 74 de ani s-a plimbat în toată lumea, că i-a plăcut să călătorească, să mănânce bine, să se distreze, să facă cu mânuța din șareta regală, poporului ieșit din casă să vadă odrasla regală. Nu zic că ar trebui să știe cum se bate un cui în perete și nici la ce i-ar fi bună o șurubelniță dar, câtuși de puțin, vorba unui prieten, să nu muncești nimic, nimic până la etatea asta, parcă nu e normal. Și nici sănătos, cum ar zice Gogu al meu. Că se anchilozează corpul, nu de alta.
Dacă ar fi trăit în România, cu siguranță că ANI și ANAF l-ar fi luat la puricat, l-ar fi căutat la fundațiile și ONG-urile regale, l-ar fi întrebat de unde are el atâția bani și din ce i-o făcut dacă toată ziua se plimbă cu Camila, mănâncă, bea ceaiul de la ora 5 și doarme? La ei nu-i așa. La ei, la regi, prinți și împărați. Charles știa chestia asta și n-a vrut să schimbe regula, vrând să ne demonstreze că nu întotdeauna averea se face trudind la șaibă și lopată. Că drept ai, Alteță!