Sună telefonul și urmează următoarea convorbire:
– Alo, vă salut domnule președinte.
– Da, cine e?
Răspund politicos:
– Victor Nafiru sunt.
Aștept un bună ziua sau ceva asemănător, dar:
– Domnule Nafiru nu vreau să vorbesc cu dumneavoastră că îmi creați așa… Așa ca persoană fizică nu vreau.
Nu mă pierd cu firea și încerc să descifrez taina refuzului lui Romeo Dunca, că despre dumnealui este vorba:
– De ce nu vreți, domnule președinte?
Răspunsul este demențial, iar semnele de ortografie puse de mine salvează ridicolul situației:
– Mă simt prost, când vă aud. Hai sănătate!
Și, gata. Atât a durat discuția cu președintele Consiliului Județean.
Chiar așa domnule Dunca? Vă simțiți prost când mă auziți ca persoană fizică? Păi, eu v-am sunat în calitate de jurnalist la o publicație care are personalitate juridică, nicidecum ca persoană fizică. A, nu știați! Da, da… Vă cred, m-ați fi tratat altfel, dacă ați fi cunoscut acest amănunt și sunt convins de asta, chiar dacă nu vă plac ochii mei. În altă ordine de idei, trebuie să recunosc că nu sunteți dumneavoastră dintre aceia care se dau doar cu o parte a presei, după zicala: „pentru unii mumă, pentru alții ciumă“. Un bărbat cu un caracter atât de puternic nu ar face niciodată așa ceva, motiv pentru care vă înțeleg răspunsul dat poate la supărare pentru editorialele scrise în ultimul timp. Dar asta mi-e meseria, după cum și dumneavoastră ar trebui să vă însușiți critica pentru că la serviciu nu sunteți persoană fizică, ci una publică, iar diferența dintre cele două persoane este una majoră. Puneți-vă consilierii să vă explice cum stă treaba, că de aia îi plătiți. Sunt convins că veți înțelege.
Ce treabă am avut cu dumneavoastră de v-am sunat? Vă asigur că nu v-aș fi întrebat dacă e adevărat că ieri ați venit la slujbă cu elicopterul, așa cum vorbesc cârcotașii din Consiliul Județean, și nici dacă la Moldova Nouă ați fost în campanie electorală în timpul programului de lucru, susținând, alături de alți șefi de deconcentrate, candidatul PNL la alegerile de duminică. Ăștia care se leagă de elicopterul dumneavoastră sunt niște sărăntoci și frustrați pe deasupra, ca să nu mai spun cât de mult îi roade invidia că ei nu pot să-și permită nici măcar un zbor de agrement din Reșița până pe Muntele Mic și înapoi, darămite să vină cu elicopterul la lucru. Ei nu știu câte eforturi faceți pe vremurile astea de criză să întrețineți ditamai mijlocul de transport care în cazul dumneavoastră e o necesitate, pentru că veniți dimineața de la Timișoara, nu ca ei care fac naveta din Govândari cu autobuzele primăriei.
Cât privește chestia cu discuția telefonică de ieri, ea a fost simpatică. Chiar haioasă. Iar dacă dumneavoastră vă simțiți prost, eu nu mă simt deloc așa, ci dimpotrivă. Sunteți președintele Consiliului Județean și, nu știu alții cum sunt, dar eu mă mândresc cu faptul că am ocazia să vă aud la telefon. Ca persoană fizică sau juridică, nu mai contează. Tot ce contează e să vă aud!
Sunt consternat!
Eu zic că se simte exact așa cum este, domnul șoferache! Și, în plus, este și impertinent că doar d”aia a fost ales să fie obraznic, nesimțit, impertinent și să sfideze pe toată lumea, pe principiul: cine sunt eu f…. mă-n Kr. Un bădăran, grobian și necioplit!
Cred ca daca v-ati fi prezentat :” Buna ziua D-le Presedinte, ma numesc…va sun in calitate de jurnalist al publicatiei…”, cred că, poate, altfel ar fi decurs discutia. In rest, nu stiu daca este cineva obligat sa poarte o discutie, indiferent de functie in cadrul unei institutii. Pt asta exista purtatori de cuvant. Sa nu fiu inteles greșit. Este doar o parere personala.