La primul punct, cel mai important de pe ordinea de zi – logic, nu-i așa? – este un proiect de hotărâre, inițiat de Romeo Dunca, referitor la acordarea Titlului de „Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin, post-mortem, regretatului taragotist, Petrică Vița, plecat dintre noi în vara acestui an. Sigur, Petrică Vița merită aprecierile și recunoștința celor care l-au ascultat și au jucat pe muzica lui la nunți, botezuri și tot felul de petreceri, de unde își câștiga în mod onest banii (fără număr, fără număr) s-au i-au aplaudat evoluțiile în concertele susținute de-a lungul carierei. Nu aceeași șansă a avut-o un alt mare instrumentist al locului, Luca Novac, considerat de mulți drept „Taragotul de aur al Banatului.”. Bine, veți spune că Luca e mort de mai mult timp. Nu chiar, doar din 2021, dar la el nu s-a gândit Romeo al nostru să-l facă „Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin.”. Că așa-i la noi: pe unul, da, pe altul, ba!
Dar știți de ce Romi nu s-a gândit la una ca asta? Vă spun eu: În perioada aia, președintele nostru drag era la cuțite cu muzâcanții de la Centrul de Creație condus la vremea respectivă, de Ioan Benga. Inclusiv cu Ramona și Petrică Vița, pe motiv că nu prea dădeau pe la lucru, că mai mult trăgeau mâțu’ de coadă. În principiu avea dreptate, ce repetiții acasă, în particular, ce statut de vedetă, ce scoateri din producție? Ai cartea de muncă la stat, apăi stai opt ore ca tot bugetarul la birou, în sala de creație și repetiție! Așa-i puiucule? Ca urmare a acestor informații primite pe surse (!), Romică cel cu performanța mică (la CJ vorbesc) a trecut la fapte, la redactări de circulare cu caracter administrativ. În primul și în primul rând, i-a pus pe muzâcanți să semneze condica de prezență din două în două ore, să fie el cu sufletul liniștit că aceștia sunt prezenți la lucru opt ore din opt. Să vină la lucru la fix și să plece tot la fix. Numai o minte odihnită putea să născocească așa ceva. Cum să pui un artist să facă una ca asta, când el toată viața lui s-a ghidat după alte principii? Am dreptate sau nu, Romi? Eu zic că, da, așa cum am avut întotdeauna.
Asta cu semnatul condicii de lucru de patru ori pe zi a fost o nimica pe lângă cealaltă propunere, cerându-le muzâcanților ca, sâmbătă de sâmbătă, de la 3 după amiază până seara la 8, la concurență cu nunțile și botezurile de la Teregova, Cornereva și Măureni, să predea lecții de educație muzicală turiștilor care trec Dunărea cu bacul la Moldova Nouă, sau se spațiresc în Băile Herculane.
Bă, ce să zic, intenții bune în vederea rentabilizării activității CJ pentru care Romi al nostru merita felicitările doar că, de la acele măsuri n-au trecut decât doi ani. Fix doi ani. Și te întrebi, când a avut dreptate puiucu’ nostru: atunci sau acum? Întreb doar!
