Prin târg se vorbește că Romică al nostru s-o rugat de Liuț să-l învețe brâul și de „de Doi”, că, vorba aia, se duce și el pe la vreo nuntă cu torogoate, saxofoane și guriste și stă toată noaptea la masă, uitându-se la alții cum joacă. Acum nu știu ce s-o întâmplat, dacă Liuț o apucat să-i arate vreun pas în afară de ala cu doi la dreapta, doi la stânga, ori o fi uitat de el de tot că, la câte are pe cap, numai la Dunca nu i-o fi stând mintea. Cert e că, să și vrea, n-o s-o mai facă de acum încolo.
Într-o dimineață îl sună puiucu și-i zice cam așa: „noroc, Dănuțule, la telefon sunt eu. Cum care eu? Eu, Romi de la Consiliul Județean.” Nu știu ce i-o fi răspuns Liuț, cert e că Romi l-o luat mai pe departe să nu-l sperie: „Dane, știi pentru ce te-am sunat? Nu știi? Păi cum nu știi? Da, ai dreptate, că doar eu știu pentru ce te-am sunat. Am ținut secret în mine, nici măcar lu’ Nelu Popa nu i-am spus. Te-am sunat să-ți mulțumesc pentru activitatea ta de până acum, pentru sfaturi, pentru tot. Că ți-ai făcut treaba, nimic de zis, dar de lucrat împreună nu mai putem lucra. Pe considerente de strategie, de politici de comunicare. Dar ce mai contează! Că știi că la mine e ca la țigani care una, două schimbă caii”. Punct.
Dane, așa îți trebuie dacă nu mă asculți. Că parcă ți-am spus să nu te bagi, să stai liniștit în banca ta. Am zâs ori nu am zâs? Tu, nu și nu. Că Romeo e copil fain, chiar mișto pe alocuri, care vrea să facă de toate în județ. Inclusiv dansuri populare (cu alea de societate e mai greu), să cânte la ocarină și drâmbă, să sufle în torogoată. Așa se vede de afară. Cei care îi urmăresc postările pe feisbuc asta zic: „bă, ce om bun e Romică ăsta. Pita lu’ Dumnezeu, nu alta.” Și au dreptate. Că cine nu-l cunoaște pe Romeo, îl cumpără, cine nu… Știi tu vorba aia din bătrâni.
Nu fii supărat, Dane, că într-o lună, două o să-ți crească din nou valoare, în timp ce Romică rămâne tot cu performanța mică…