Sătenii au uitat de drumurile făcute praf de la Sasca și Forotic, au lăsat supărările la o parte, nu mai vorbesc despre Marila, spital și trenul pe baterii, toți au devenit optimiști, își fac planuri de viitor. Nu știu cum e la tine, pe unde te plimbi cu țoacla aia electrică, dar pe aici până și copiii, ca să nu mai vorbesc de angajații din Consiliul Județean, se bucură strașnic de aventura asta pe două roți, că vorba aia, nu mai… pe nimeni la cap. Să-i vezi pe ăștia din opoziție cât sunt de veseli, zâmbitori. Până și consilierii tăi județeni par altfel de oameni, nu mai sunt atât de încruntați, de posaci, au început și ei să prindă culoare în obraz (mânca-i-ar tata de frumoși și de deștepți ce sunt ei), să glumească, să povestească întâmplări cu și despre tine.
Ce mai, cuvintele mele sunt prea sărace, să poată exprima starea de fapt pe care o întâlnești la tot pasul. Ar trebuie să fiu un maestru al vorbelor ca să mă fac înțeles și ca tu să înțelegi exact cum este aici. Dacă până și natura s-a schimbat la față de când te călătorești prin țară. E mai verde, mai prietenoasă, mai înțelegătoare cu cei cu care interacționează. Cu alte cuvinte, e liniște și pace, cum de mult n-a fost pe aici.
De aia zic, puiucule, rămâi pe unde ești, ca să fie bine pentru toată lumea. Poate că o să-ți fie greu pentru început, dar eu îți spun că m-am obișnuit deja. Cu puțină ambiție vei reuși și tu. O să vezi!
P.S. Primește din partea mea toate urările de bine pe care ți le poate dărui un prieten adevărat!