Și parcă îl văd pe Nicușor întrebând, vorba lu’ Ilie Sărăcie, pardon, Ilie Moromete: „Pe ce te bazezi, domnule, că va trece?” Ei, la o întrebare atât de profundă și plină de substanță, bineînțeles că răspunsul nu poate fi decât unul bazat pe aprecierile oamenilor, pe discuțiile de dincolo de Poiana lui Iocan, cea de pe Facebook, Tik Tok, și pe fapte. Care fapte, cinci la număr, ar face din el un premier excepțional. Ce vă uitați așa mirați? Nu bun, nu foarte bun, nici măcar ca Ilie Bolojan care până la desemnarea lu’ Vasilică era considerat cel mai bun premier din câți a avut România după ’90. Ce, Cîțu! Ce, Șică Mandolină, nea Nicu Ciucă, Messi și Ianis Hagi! EX-CEP-ȚI-O-NAL. DA, da. Fără termen de comparație, ca să știți și voi!
Fugi cu cercul, că așa ceva nu s-a existat niciunde în lume, de când sunt guvernele pe pământ. Un prim-ministru excepțional. Zău, mă? Și dacă nu s-a pomenit până acuma una ca asta, de unde știți voi ce zace în Vasilică al nostru? Că de ce n-ar fi el cel care s-ar ridica peste toți ceilalți pe care i-am avut până acum? Eu cred că e spuma poltichiei de pe la noi, că asta n-a frecat menta zece ani la Bruxelles, cum au făcut alții. Că s-a implicat în tot și toate și că n-a stat la cafele și bârfe. Așa că, terminați cu cârcotelile și prostiile voastre. Că la fel ați zis și cu primul 10 din istoria gimnasticii primit de Nadia la Montreal. Că 10 era nota lu’ Dumnezeu și nu a muritorilor de rând. Așa și cu calificativul ăsta de EXCEPȚIONAL dat de camarazii lu’ Vasilică. Cum ar veni, în toate există un început. Și dacă vreți să știți, toate chestiile astea au început cu noi. Să vă intre bine în cap. Cu noi.
