Puiucule, nimic nu-ți merge bine. Parcă ești blestemat, nu alta. Drumurile sunt praf, cum dai un strat de asfalt, cum dispare în două săptămâni, turismul e în aer, îl vezi numai tu din elicopter, investitorii sunt de nicio culoare și, colac peste pupăză, se duce dracu’ și acoperișul. Că nu mai înțeleg nimic, nu putea să mai aștepte o lună, două? Să fi căzut la vară sau mai spre toamnă, ce atâta grabă? E clar, la mijloc e ceva necurat. Nu se poate ca doar ție să-ți meargă rău și ălora din Timiș, Arad, Hunedoara, chiar și Mehedinți, nu.
Sincer, îmi pare rău de tine, Romeo. Numai eu știu câte speranțe îți făceai în urmă cu un an și ceva, când erai convins că vei reface cu zeci de milioane de euro spitalul de la Marila. Parcă te văd cum visai ca în jurul Marilei să se dezvolte turismul, comerțul, să apară langoșeriile, tonetele cu înghețată, tarabele cu gogoșele și kurtos kalacs. Dorința ta era să pui accent pe mâncarea sănătoasă și tradițională a locului: tocăniță de melci, piciorușe pane de puichițe, găigană cu urzici și leurdă. Si mai visai hoteluri, restaurante, tiroliene, shaormerii, case de vacanță pentru vizitatorii pacienților veniți din toate colțurile țării. Nu știu la câte te mai gândeai tălică la vremea aia, dar mi-e tare teamă că din toate ce le visai se alege iarăși praful.
N-ai noroc și gata. Și nu știu de ce, că nu ești om rău. E adevărat, ești spurcat la gură, pentru tine toți sunt hoți, bandiți și profitori, numai tu ești haiduc. Un fel de Mărgelatu, doar că tu nu spargi semințe de floarea soarelui cum o făcea Florin Piersic în filme și scuipa cojile pe unde apuca. Și nici nu încaleci cai, ci elicoptere. Nu, tu ești un justițiar de ăsta modern, pe post de bau-bau, cu postări pe Facebook, cu comentarii, like-uri și share-uri. Tu în loc să te ocupi de lucrurile serioase, să aprinzi și tu o lumânare și să te rogi la Doamne-Doamne, te ții de cioace. Și atunci, cum să-ți meargă bine, puiucule? Cum?