15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri banat

În opinia primarului Dumitru Ursu, este un proiect ce răspunde nevoii de reorganizare a activității didactice la liceul orăvițean.

„Pentru elevii ciclului primar, desfășurarea cursurilor într-o clădire nouă, cu spațiu de joacă special amenajat și adaptat particularităților de vârstă ale acestora, fără a mai fi nevoiți să împartă mediul școlar cu liceenii, reprezintă o soluție benefică și necesară, iar pentru elevii ciclului liceal, mutarea celor mici într-o altă locație înseamnă un prim pas spre înființarea de noi spatii destinate bunului mers al activității.”, este de părere edilul șef al orașului.

Pe de altă parte, Dumitru Ursu spune că, pentru orăvițeni, existența unei clădiri de sine stătătoare destinate copiilor din partea de sus a orașului ar însemna o reînființare a Școlii cu clasele I-VIII nr. 2, una dintre cele mai valoroase unități de învățământ orăvițene din trecut, dispărute în 2006, odată cu arondarea acesteia și mutarea elevilor ciclului primar și gimnazial în clădirea liceului.

Proiectul a fost demarat în iunie 2018, iar în luna mai 2020 a fost semnat Contractul de finanțare nr. 5430/12.05.2020, valoarea totală a proiectului fiind de 4.522.690,02 lei.

Restaurarea Casei Tineretului este o dovadă că pentru administrația publică locală școlile orăvițene au rămas o prioritate, continuând să investim în baza materială a prestigiosului liceu orăvițean, așa cum am făcut-o și prin reabilitarea, dotarea și modernizarea sălii de sport, a terenului de sport, a bibliotecii liceului, a sălii de festivități și a laboratorului de informatică.

Primarul Mirel Pascu nu pare foarte optimist în privința aceasta, în condițiile în care până acum au fost anulate două licitații.

„Au fost vreo două licitații anul trecut, și ambele au fost anulate. Am reluat problema când am ajuns primar, iar la această oră ne aflăm în procedură de licitație pentru achiziția a patru autobuze electrice, printr-un program european. Avem deja oferte depuse pentru ele, după care intrăm în perioada de evaluare a acestora. Sper ca măcar una dintre ele să fie conformă și să îndeplinească toate condițiile cerute în caietul de sarcini, pentru că după încheierea contractului cu firma câștigătoare și până la livrarea autobuzelor vor mai trece luni bune. Pentru astfel de autobuze, comenzile se fac dinainte, este o treabă puțin mai complicată, decât la celelalte.”, spune Mirel Pascu.

În opinia edilului-șef, în locul celor patru autobuze electrice ar fi fost suficiente câteva microbuze, în condițiile în care numărul de călători nu este unul foarte mare, în jur de 150 pe zi, în orașul Bocșa.

Dintre rezultatele notabile ale ultimului an, amintim pe cele referitoare la refacerea  și modernizare  străzilor calamitate în valoare de 8.956.276 lei,  proiect finanțat de CNI, la baza  sportivă + teren sintetic, proiect finanțat prin fonduri europene în valoare de  417.000 lei,  și  parcul de agrement, cu locul de joacă pentru copii, în valoare de  367.000 lei, lucrare execută din bugetul propriu.

„La sfârșitul anului trecut am finalizat și lucrările la gradinița din satul Șoșdea, un poiect  frumos, în valoare de  1.007.143 lei, finanțat  din fondurile  Ministerului Educației, și am extins un corp nou al primăriei, în regim de înăltime, parter, proiect  in valoare de 419.000 lei, finanțat din bugetul propriu. Am reușit  să oferim atât eleviilor cât și profesorilor din școlile de pe raza comunei noastre condiții mai bune, în vederea desfășurării procesului de învățare, acest lucru fiind posibil în  urma efectuării unor lucrări de renovare interioară a unor săli de curs”, ne-a mărturisit Brian Filimon .

La capitolul realizări intră și înființarea unui Serviciu de gospodarire comunala, asfaltare drumului comunal DC 83A care leagă Caraș-Severin de Timiș, înființare Centrului de tineret în comuna Maureni, un loc în care tineri organizează diferite întalniri și evenimente de tot felul.

De asemenea, conducerea primăriei a achiziționat un generator de curent pentru stația de apă.

În urmatoarea perioada vom recepționa la lucrările la rețeaua de canalizare menajera și stația de epurare, proiect finanțat prin PNDL 1. Pe PNDL 2 avem în derulare proiectul pentru construcția unui dispensar medical prevăzut cu un număr de cinci cabinete, iar alte două proiecte se află în curs de organizare a licitațiilor. Este vorba de grădinița din Maureni  proiect finantat prin CNI, și sala de sport (din sticlă), tot din Măureni și tot prin CNI.

Anul acesta, din fonduri proprii vom începe și pictura Bisericii Ortodoxe din Măureni, lucrare care se va întinde pe o perioada de 4 ani, avem un proiect pentru amenajarea unu parc de agrement și loc de joacă pentru copii din satul Șoșdea și avem în lucru studiile de fezabilitate pentru extinderea Căminului Cultural Măureni, prin Compania Națională de Investiții”, promite localnicilor primarul Brian Filimon.

În schimb, useriștii sunt veșnic nemulțumiți. Ba că e prea multă gălăgie, ba că linoleumul e vechi și mucegăit, ba că îi zgâlțâie prea rău trenul, ba că nu mai vine vara aia odată, ba că ei muncesc de se spetesc în timp ce liberalii freacă menta, și câte și mai câte. Vă amintiți scandalul cu Vlăduț Voiculescu de la Sănătate când Cîțu nu a avut de lucru și l-a dat jos din tren într-o haltă prin care de vreo 30 de ani trenurile doar trec, fără să oprească. Dacă până acum a mai închis ochii, de data asta, a fost o situație excepțională pentru că, scos din sărite, primul mecanic al țării, a tras frâna și l-a poftit să coboare din bou-vagon.

Bă, cum se umflase tărâța în Barna și ai lui. Cum le ieșiseră ochii din cap. Mai, mai să explodeze. Cum îl amenințau useriștii și ai lui Cioloș pe Cîțu: „dacă pe Vlăduț îl dai jos din tren, ne dăm și noi, să vedem cine o să-ți țină de urât“. Belea mare pe capul lui Cîțu care nu mai avea somn nici noaptea, de ajunsese săracul om ca biscuitul în dungă. Nu de alta, dar nu îi era nici lui totuna să ajungă de râsul curcilor și se tot gândea săracul cum să facă, cum s-o dea să fie bine, să nu deraieze trenul, că atâta ar fi așteptat Ciolacu și Șoșoacă. Ce tragedie ar fi fost. Asta ne-ar mai fi lipsit în plină pandemie: să pice guvernul. Bun, rău, nu mai conta în acele momente gravissime pentru națiune. Să pice din cauza acarului Vlăduț care, fără nicio noimă, a deschis ușa la bou-vagon să se pișe contra vântului.

Până la urmă, numai gura de Barna și Cioloș. Au mai troncănit ei o zi, două, de amorul artei, după care s-au răzgândit, cică, pentru binele poporului. Nu v-ar fi rușine obrazului să spuneți asta. Grija față de pulime, nu? Cine are timp să vă creadă, bă? Mai bine ne-ați spune cine-i prostul să renunțe la putere? Oricât ai fi de novice în politică, nu poți să dai vrabia din mână pe cioara de pe gard. Trebuie să fii cretin de-a binelea să treci în opoziție doar pentru că l-au dat jos din tren pe Vlăduț. Să renunți la felia de cașcaval, doar ca să demonstrezi că îți pasă de cei care te-au trimis în Parlament.

Trecu și Paștele, gata cu prostiile. Lăsați, bă, gluma la o parte, dați-le dracu de gâlcevi și apucați-vă de treabă. Că acu se termină călătoria și o să constatați că n-ați făcut nimic pentru poporul de a cărui grijă nu dormiți nici noaptea!

Importanța lucrărilor de îngrijire și conducere a arboreturilor constă în faptul că asigură obținerea unor structuri ale arboreturilor favorabile, sub raport ecologic și genetic, care să asigure exercitarea eficientă a funcțiilor atribuite pădurii respective, mai precis de protecție (a solului, a apelor, etc.) și producție.

Executarea corespunzătoare a acestor lucrări este o caracteristică definitorie a silviculturii intensive, preocupări în acest sens existând  încă din primele decenii ale secolului XX, în baza cărora au fost și elaborate primele îndrumări tehnice (1949), acestea fiind revizuite permanent în funcție de observațiile și rezultatele obținute în ceea ce privește gestionarea durabilă a pădurilor și protejarea mediului înconjurător.

„În ansamblul lucrărilor de îngrijire și conducere a arboreturilor se deosebesc mai multe tipuri de operațiuni, fiecare caracterizându-se printr-un scop și tehnică de lucru aparte, dar integrate între ele. Aceste intervenții nu se execută izolat, ci alcătuiesc un sistem unitar de lucrări de îngrijire și conducere, în care fiecare intervenție este condiționată de lucrările anterioare și în același timp condiționează intervențiile viitoare.

Principalele lucrările de îngrijire care se execută după realizarea stării de masiv a arboretelor, în ordinea de intervenție cronologică, pe măsura creșterii vârstei arboretului, sunt:

– Degajările. Prin aceste lucrări se urmărește apărarea / promovarea speciilor principale valoroase împotriva speciilor secundare copleșitoare sau de o altă proveniență, considerate necorespunzătoare, fiind prima intervenție după constituirea stării de masiv.

– Curățirile, lucrări de îngrijire cu caracter de selecție negativă, ce se aplică arboreturilor aflate în stadiile de nuieliș și prăjiniș, în scopul îmbunătățirii calității, creșterii și compoziției arboretului, prin extragerea arborilor rău conformați, accidentați, bolnavi, înghesuiți și copleșiți sau aparținând unor specii mai puțin valoroase și care nu corespund țelului de gospodărire și exigențelor ecologice.

Se execută la 2 – 4 ani, după ultima lucrare de degajări și se re-intervine la intervale cuprinse între 3 și 5 ani, în funcție de specie, starea arboretului, condițiile staționale și lucrările executate anterior.

– Răriturile, sunt lucrări de îngrijire care se efectuează periodic în arborete, după ce acestea au atins  stadiul de dezvoltare păriș și ulterior în stadiile de codrișor și codru mijlociu, lucrări prin care se reduce numărul de exemplare la unitatea de suprafață, micșorându-se temporar consistența, în scopul ameliorării structurii, creșterii și calității arboreturilor care sunt conduse spre maturitate“, explică directorul Direcției Silvice Caraș-Severin, ing. Ion Tabugan.

La nivelul Direcției Silvice Caraș Severin programul pentru executarea acestor tipuri de lucrări în anul 2021 este de 5300 ha, structurat astfel: degajări – 740 ha, curățiri – 860 ha, rărituri – 3.700 ha, lucrări care vor fi executate până la finalul anului, unitatea noastră asumându-și cu responsabilitate rolul de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului.

Ce dracului, am pretenții la matale, ești om în toată firea și nu copil fără minte. Te cerți și te contrezi cu toți. Ai început cu ăia din Consiliul Județean de la care ai luat șefia – Hurduzeu, Popovici și Nedelcea, ai continuat cu ai matale de la Direcția Județeană de Drumuri, cu primarul din Turnu Ruieni, cu Horațiu Buna, vecinul de pe Muntele Mic, apoi te-ai luat de Dani Stanciu de la Express de Banat, de mine. Păi se poate să te iei de toți? Hai, treacă, meargă, noi, ăștia de care ți-am zis, îți vrem răul, dar văd că mai nou te dai și la „civilii“ care îți comentează postările. La domnul acela care a îndrăznit să îți reamintească ce ai promis în campanie legat de o construcție abandonată, devenită focar de infecție. Omul știe ce spune și chiar dacă nu știe ori ți se pare că e de rea credință, nu ai cum să-i răspunzi la mișto: „Am vb acum câteva luni și e dărâmata deja (construcția, n.r.) iar dv cu un pic de obrăznicie mă certați pe internet? Pai se poate ? Sunteți om serios??“

Chiar așa. domnule care ești, dumneata nu ai altă treabă decât să te legi de domnul președinte? Eu știu că te deranjează chestia aia din potecă, dar cine te pune să treci toată ziua pe acolo? Și dacă treci, întoarce și matale capul, uită-te după altceva! Nu vezi că o cauți cu lumânarea?

Lăsând gluma la o parte, mă întorc la domnul Dunca. Ce-i asta, domnule președinte? În mahala se vorbește așa sau, cel puțin, așa era pe vremuri, dar aci, în piața publică a Facebook-ului, nu. Chiar dacă ești în vacanță sau în timpul matale liber. Cum poți să-i spui unui om, era să zic conjudețean, dar mi-am amintit că matale ești de-al altora, nu de-al cărășenilor, că e un pic obraznic? Să-l întrebi dacă e serios  sau nu, pentru că și-a permis te „certe pe internet“. Chiar așa să fi fost, nu aveai dreptul să-i vorbești astfel. Ai grijă că, încet, încet, ți-i pui pe toți în cap. Și n-ar fi nimic asta. Că nu-ți pasă de ce cârcotesc unii și alții, e treaba matale, dar vezi că faci rău partidului și mai ales lui Marcel Vela. O fi don Marcel răbdător, înțelegător și cu frică de Dumnezeu, dar te asigur că într-o bună zi i se va umple paharul și va lăsa bunătatea la o parte. Va pune piciorul în prag, că nu va accepta să fie beștelit de șefii lui de la București pentru cum te cerți cu oamenii, și îți va tăia macaroana. Și, atunci, nu o să te văd bine. Parol! Să nu spui că nu te-am atenționat. Prietenește. Aș putea chiar să te consiliez pe tema relațiilor interumane, dar nu mă bag. Ai destui pe lângă matale care pot să o facă.

De aia zic, profită de soare, de mare, de ocean, de plajă, bagă o înghețată, o nucă de cocos, câte un cockteil răcoritor de trei ori pe zi și nu te mai strufoca atât cu scrisul. Nu vezi că oamenii sunt răi, ce naiba!

Ba chiar, oamenii își vor putea programa online ziua cununiei civile sau vor putea completa cereri digitale în vederea eliberării anumitor documente, cum sunt autorizația de construire sau certificatul de urbanism.

Primarul comunei Măureni, Brian Filimon, își explică decizia și îi îndeamnă totodată pe localnici să utilizeze cu încredere platforma: „Pentru mine este extrem de important ca problemele cetățenilor să se rezolve repede și conform legii. Prin această platformă, Primăria Măureni vine în ajutorul cetățenilor, oferindu-le posibilitatea de a rezolva, exclusiv online, orice problemă de ordin administrativ. Este o alternativă mai eficientă și mai confortabilă, prin care oamenii își pot efectua diverse operațiuni (depuneri de cereri, achitare taxe și altele), fără a mai fi necesar să se deplaseze la  primărie. Comuna Măureni este prima unitate administrativ-teritorială din Caraș-Severin care pune la dispoziție locuitorilor ei o primărie smart, digitalizată și în acord cu necesitățile curente. De aceea, îi îndemn să utilizeze cu încredere noua platformă!”.

La Reșița, anul acesta, Târgul de Primăvară, sau de Paști, cum vreți să-i spuneți nu s-a numit ca și până acum, organizatorii i-au dat o denumire  europeană: Spring Time, și s-a ținut în Piața Mare a Municipiului. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă l-ar fi lăsat cu vechea denumire. Probabil nu ar fi fost în trend cu vremurile pe care le trăim. Sau, poate, ar fi fost deranj mare pentru oscioarele urechilor noastre scărița, ciocanul și nicovala căci, una e să spui în engleză, Timpul Primăverii, și alta în graiul lui Tata Oancea. Alte vremuri nenică, alte pretenții. Măcar cu asta intrăm și noi în Europa pe ușa din față. Și a fost bine, frumos și reconfortant. Douăzeci de mii de flori, sigur, nu pe numărate, o machetă a unei locomotive de epocă, muzică, distracție, ateliere de lucru, pardon, workshopuri,  tombolă. Ce mai, ca la târg, pardon, la Spring Time. Organizatorii au fost de nota 10!

Sigur, s-a găsit câte un moftangiu să se întrebe, că de ce în Piața Prefecturii și nu în Govândari, în Parcul Tricolorului, ca să dau un singur exemplu. Ei, asta-i bună! Păi cum să organizezi recitaluri de muzică de cameră în Govândari? Voi sunteți normali la cap? Sau, de harfă ori de alt instrument de orchestră simfonică? E chestie de educație muzicală, de cultură, erudiție în adevăratul sens al cuvântului. De obraz subțire, de menuet, de polkă și de capricii, muzicale bineînțeles. La urma-urmei, vorbim de artă. Să fim serioși, pentru ăia din Govândari se potrivesc recitalurile de torogoată cu muzicanții lui Benga ori suitele de dansuri de pe Valea Bistrei cu dansatorii lui Meri Aghescu. Muzică și distracție ca la hora satului, ca la nedeia de la Câlnic. Să nu încurcăm borcanele, mon cher, pe cele cu lumea bună, cu cele din lumea de cartier.  

Care lume bună? Păi, aia din partea de sus a orașului, pentru care concertele simfonice din ultimii ani au devenit o obișnuință, prilej pentru snobi și fandosiți de a-și etala cunoștințele despre Brahms, Șoștakovici și Liszt. Govândariul e pentru ăștia de la țară, fani Dragana Mirkovici, Irimică, Camelia Ceocu și Lepa Brena. Altfel spus, ei cu Spring Time, noi, cei de la țară, că și eu locuiesc în Govândari, cu ălea trei chioșcuri din Piața Tricolorului, care stau să cadă la prima pală mai serioasă de vânt.

Și ce e rău în asta? Păi, nu e, depinde doar din ce punct de vedere privești problema: a domnului de la oraș ori a mojicului de la țară?

Vicepreședintele Ovidiu Rădoi spunea că nu se pune problema de o sumă suplimentară, alta decât cea inițială de un milion și jumătate de euro, ci de a face dovadă partenerilor – Primăria Timișoara, Consiliul Județean Timiș și Primăria Reșița – că există resurse pentru suportarea acesteia.

De aici și până la discuții contradictorii nu a mai fost decât un singur pas, social-democratul Ioan Crina a abordat problema din perspectiva situației financiare la zi, a problemelor cu care se confruntă Consiliul Județean, în timp ce liberalul Ioan Cojocariu a marșat pe prioritizarea investiției, făcând trimitere la istorie, la momentul în care parizienii erau indignați de construirea Turnului Eiffel, el fiind privit ca aducător de necazuri. Concluzia lui Cojocariu: „Cu toate nemulțumirile de atunci, astăzi Turnul Eiffel este emblema Parisului.“

„Practic, nu ați avut bani pentru studiul de fezabilitate la trenul ăla SF. Să se înțeleagă bine, prin această hotărâre alocați niște bani pentru așa ceva“, a tras concluzia Ioan Crina.

Vicepreședintele Rădoi, care a condus ședința în locul lui Romeo Dunca, a recunoscut că așa stau lucrurile, însă a precizat că s-au găsit câteva soluții pentru a plăti studiul de prefezabilitate.

„Când spun de științifico-fantastic  mă gândesc la condițiile actuale. Noi împărțim un milion și jumătate de euro la toate drumurile județene, 860 de kilometri, și dăm o cotizație de un milion pentru un tren care nu știu când se va realiza. Eu nu sunt împotriva realizării lui, ci spun că el este ceva de domeniul SF în condițiile noastre de acum. Mergeți domnule Cojocaru la Caransebeș, mergeți și pe Valea Carașului, mergeți până la Vrani și explicați-i oamenilor că noi facem tren de 400 de milioane de euro și nu suntem în stare să le facem drumul de acolo. Sau să le alocăm niște bani pentru așa ceva. Aceasta e problema. Facem și calea ferată, și trenul SF, dar înainte haideți să facem și drumul ăla. Cetățeanul care locuiește acolo să trăiască și el liniștit, salvarea să ajungă la timp. Astea sunt problemele noastre și nu să gândim științifico-fantastic. Cunosc tehnologia cu trenul cu oxigen, este frumoasă povestea, însă noi nu suntem în stare să facem un drum“, a concluzionat Ioan Crina.

Apropos de bolile copilăriei. Răceam iarna, îmi înghețau mucii la săniuș, mâncam zăpadă până simțeam că nu mai puteam să vorbesc, dar nicio clipă vreunul din casă nu s-ar fi gândit la nu știu ce boală căzută de pe lună. Nu, mă înveleau în haine îmbibate în țuică, îmi dădeau să beau ceai din foi de ceapă, mă duceau la o babă care știa să de gâlci (amigdalite pentru copiii din ziua de azi) sau la unul care punea ventuze, iar când nu se mai putea, mergeam la dispensar, acolo unde stăpână era o felceriță ce se pricepea la tot, ca un doctor. Injecțiile se făceau nu cu seringi de unică folosită, ca în ziua de azi, ci cu una metalică, barie, model sovietic, și n-am auzit pe nimeni să se fi infectat cu nu știu ce virus.

Mai târziu, în armată, se întâmpla adesea să fi fumat cu tovarășul de armă aceeași țigară. O treceam din mână în mână și trăgeam cu sete din ea, de parcă ar fi fost ultima de pe pământ. Mai târziu, am băut din aceeași sticlă cu colegii de lucru, să nu mai vorbesc de cana cu care beam apa. Nu se știa de dezinfectanți, de boli care se luau. Da, dar eram cu vaccinurile la zi. Nimeni n-ar fi îndrăznit să le refuze, așa cum se întâmplă acum.

Azi, copiii nu-și mai potolesc foamea cu pită cu untură, ceapă și boia. Noi, ăștia de care am tot povestit, am uitat și de mămăliga răsturnată din ceaunul de tuci în care fierbeam laptele, de clisa friptă și de cele două mari posturi din calendarul bunicilor.  Nu ne mai place să bem apa din crovul de pe câmp și nici să ne „îndulcim“ sufletele cu ceaiurile din plantele culese în timpul verii. Nu ne mai place nici mâncarea românească, pentru că între timp am descoperit-o pe aia americană și turcească, dar nici „buruienile“ pe care le culegeam în pădure. Am uitat de mersul pe jos, de orele de educație fizică, copiii noștri nu se mai cațără în copaci, locul lor de joacă fiind luat de cel din fața calculatorului. Nu mai știm cum arăta bucătăria aia simplă de la țară, cu clisă, brânză, ceapă, varză și fasole de două ori pe săptămână, dar am descoperit medicul nutriționist și curele de slăbire, hot-dog-ul, shaormele, chipsurile. Am renunțat la un mod de viață considerat perimat și ne-am aliniat la unul adecvat timpului pe care îl trăim, iar consecințele le vedem trecând pe lângă spitale sau uitându-ne seara la televizor…

Poate și înainte vreme era la fel, doar că atunci nu aveam atâtea televizoare. Și ce bine ne era!

Spre surpriza cârcotașilor, cum că urma să fie îndepărtat de la conducere pe motiv de, între altele, incompatibilitate politică, Benga a trecut testul și setul de întrebări la care a fost supus. E adevărat, la mustață, câteva zecimi peste nota minimă, care era 7, dar ce mai contează. Asta în condițiile în care, doi dintre membrii comisiei l-au plasat sub limita notei 7 și doar unul singur s-a lăsat convins că managerul merită să-și continue munca. Când s-au adunat notele, și s-a împărțit totul la trei, comisia și cei de pe lângă ea au constatat că mare adevăr sălășuiește în cântecul Stanei Izbașa: „Nu mor caii când vor câinii“

Dacă e să dăm crezare sursei noastre care știe tot ce ne interesează pe noi, săptămâna trecută evaluatorul în cauză se plimba la braț prin Consiliul Județean cu un alt pretendent la funcția respectivă, asigurându-l de sprijinul neprecupețit, de sfatul său înțelept și, mă rog, de alte bla-blauri de acest gen. Naiv, ăla o crezut, ba chiar pusese șampania la rece. Ieri, însă, spre disperarea liberalilor care l-ar fi vrut pe pesedistul de la Creație dat la o parte, Benga a rămas să vegheze în continuare, precum un far călăuzitor, la conservarea și promovarea culturii tradiționale.

Dar, din câte se pare, nu pentru mult timp pentru că, Dunca e gata să-și ia revanșa și să i-o coacă, sanchi, pe considerent de economie la buget. Mai pe românește, să unifice instituția condusă de Benga cu Școala Populară de Artă Ion Românu, caz în care din doi manageri va rămâne unul singur. Vă las pe dumneavoastră să ghiciți care va fi acesta.

Asta în cazul în care, domnul manager nu va fi nevoit să aleagă între pensie și slujba de la stat, așa cum i s-a cășunat Ralucăi Turcan! Că, vorba aia, și cu „dânsa-ntr-ânsa și cu sufletu-n rai“ nu merge neică, nu merge!