Și pe când mă întrebam ce rău mai mare de atât ni se va mai putea întâmpla, iată că CFR ne-a mai pălit o dată, așa cum Rapidul lovește în plin un Logan al cărui șofer nu s-a asigurat la o trecere de cale ferată vegheată de crucea Sf. Andrei. Potrivit noului mers al trenurilor, valabil din decembrie anul trecut, Reșița a rămas și fără cele două vagoane care erau atașate la trenurile de noapte spre și dinspre București. Altfel spus, rămânem izolați de restul lumii. Sinistrați. Cred că Reșița este singurul municipiu reședință de județ care are parte de un astfel de tratament. Îi mai aud pe unii vorbind de locomotivele fabricate la UCMR, de șina de cale ferată laminată în CSR, de bandajele și boghiurile și ele fabricate tot aici, în Caraș-Severin. Așa, și ce-i cu asta? Credeți că îi pasă cuiva de ce a fost Reșița cândva? Să fim serioși!
Domnule Romeo Dunca, sper ca măcar de data aceasta să nu arunci responsabilitatea celor întâmplate în cârca pesedeului lui Mocioalcă și Hurduzeu. Că ăștia doi și partidul lor nu mai sunt la putere de un an și mai bine. Așa că, noul mers al trenurilor e gândit de liberalii matale. Ăia cu mintea odihnită. Nu-ți cer să te sui în tren și să dai o fugă la București să rezolvi problema ca un căpitan de județ ce ești, dar îți sugerez să pui la treabă armata aia de consilieri pe care ai adunat-o de prin tranșeele tranziției Banatului de câmpie. Pune-i pe băieți să facă adrese la București, să-l sune pe Cîțu, pe Iohannis, pe cine-o ști ei și să rezolve treaba. Mai lasă-le încolo, Doamne iartă-mă, de zone turistice, Muntele Mic și Semenic, că de altceva nu ne mai vorbești, și vezi că e belea mare cu infrastructura pe calea ferată din județ. Știu că din elicopter lucrurile astea nu se văd, dar ele există, domnule președinte. Și îți dau un singur exemplu. Pasajul de la Brebu. Guvernele pesediste nu au fost în stare să găsească o soluție. Știi câte înjurături au luat pesedeii din această cauză? Sute. Mii. Doar că, de un an și ceva deciziile în țara asta nu mai stau în pixul pesediștilor. Așa că, domnule Dunca trimiteți oamenii la București să rezolve problema pentru „pârliții“ care mai circulă astăzi cu trenul.
A, și încă ceva. Să nu se vaite de prea mult lucru în folosul obștii, că au suficient timp la sfârșitul săptămânii să savureze șampania sus pe munte!
De ce trebuie ca de fiecare dată când se întâmplă asta să ne lamentăm, să deschidem jurnalele televiziunilor cu știri de acest gen, să asfixiem și să intoxicăm internetul cu tot felul de postări pe aceeași temă? De ce este nevoie ca cei din opoziție să sară de cur în sus să arate cu degetul spre cei de la putere? Oare pesediștii lui Dragnea ori Dăncilă nu au procedat la fel când au ajuns la guvernare? Eu cred că da. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să-i dea afară pe cei dinainte și să-și pună oamenii lor. Mai capabili sau nu, nici nu mai contează. Chiar mai proști, numai liberali sau pedeliști să nu fi fost. Și Kati Ambramburica, și Liviu Pop și care or mai fi fost ministru la Educație, au aruncat pisica în bătătura inspectoratelor școlare.
Eu asta nu înțeleg, dacă ai fost numit politic ori printr-un simulacru de examen de ce nu te dai la o parte? Stai un an, doi pe tușă și revii pe funcție, în cazul în care mai ajung ai tăi la putere. E simplu. Dacă așa sunt vremurile astea, de căcat, ce nu pricepi?
Că nu e bine să se întâmple așa și că ar trebui să primeze performanța? Păi, eu ce ziceam mai înainte? Doar că vedeți lucrurile astea doar atunci când sunteți în opoziție. Că vă doare să vă râdă alții în nas. Să vă persifleze unii pe care i-ați ținut pe la uși.
Și, ce e cu elevii? Că ei sunt singurii care pierd la faza asta? Bă, mai terminați cu prostiile. De copii nu v-a păsat niciodată. Nici unei guvernări nu i-a pasat. Vouă, politicienilor, v-a păsat doar de interesele voastre (era să zic de burdihane, dar s-ar fi supărat un domn senator), de nimic de altceva.
Asta nu înțelegeți voi!
Până acum prefecții și subprefecții au fost doar liberali. Unul mai slugarnic și papagal decât celălalt. De azi, se schimbă treaba. Prefecturile vor fi împărțite la trei, sigur, nu frățește, că nici procentele nu au fost la fel la parlamentare, în așa fel încât și PNL, și USR PLUS, și UDMR să se bucure de borcanul cu miere sau, după preferință, de cutia cu rahat. Nu ar fi exclus ca într-un județ oarecare să avem un prefect de o culoare (politică, bineînțeles), un subprefect de altă culoare și, ca să nu fie gâlceavă, celălalt subprefect să fie și el de la partidul rămas pe de lături.
Personal, mi l-aș dori în continuare prefect pe Cristi Gâfu. M-am obișnuit cu el, un tip, apolitic, care știe la glumă, ține la tăvăleală, în presă, nu altundeva, a gestionat bine pandemia, dovadă că nu s-a îmbolnăvit de Covid, i-a tăiat macaroana de manager de spital lui Cican, ba chiar și Alinei Stancovici la spitalul din Reșița, și nu l-a lăsat pe Felix Borcean să-și termine mandatul la Primăria Caransebeș. A avut sânge în instalație, ce mai tura-vura. Ei, și voi acuma, sigur că alta ar fi fost situația, dacă în spatele lui nu ar fi fost Marcel Vela, tutorele liberalilor cărășeni. A majorității, să nu se simtă unii ofensați. De data, fără Vela ministru, e mai greu. Gâfu își poate lua catrafusele și să plece.
E posibil să vedem prefect pe unul de la USR PLUS, chiar dacă în Caraș-Severin USR PLUS nu a trecut pragul electoral nici la alegerile locale, nici la cele parlamentare. Ce contează ce performanță ai avut, dacă fiecare partid trebuie să primească ceva de mestecat cât timp e la putere? Trebuie să le dai și lor ceva, să simtă că nu degeaba au tot clamat sloganul ăla cu „Fără penali în funcții publice“ Doamne, ce glumă nesărată!
După prefecți și subprefecți, urmează cu adevărat marea împărțeală, ca la piață: dă-mi și mie, ia și tu și alte chestii de astea care să ne facă să înțelegem de ce e important să ajungi la ciolan și cât de fascinantă e România, chiar și fără zăpadă în ziua în care vlădica dă agheasmă la tot poporul!
Și pe când credeam că o să-l uit de tot, că nu mai e ministru, ci președinte de Consiliu Județean, la Iași, iată că DNA ni-l aduce în actualitate. Nu cu d-ale bune, că DNA-ul ăsta nu se ocupă cu așa ceva. El are treabă cu hoții, corupții, șmanglitorii, șpăgarii, cu tupeiștii cu carnet de partid. Cu ăia care la televizor și la tribuna parlamentului pozează în mielușei, cu băieții deștepți care știu să se învârtească în orice împrejurare.
La ce acuzații i se aduc, cred că mai degrabă face parte din categoria cioflingarilor. Cică, spun procurorii, ar fi cerut 22 de tone de tablă de la managerul unui combinat siderurgic. Da, bă, tablă, tablă. Unii cer de-ale gurii, alții vacanțe plătite prin te miri ce locuri exotice ale lumii ori tablouri și obiecte de artă. Nu știu la ce i-o fi trebuit tabla asta, poate să acopere acareturile de prin gospodărie sau privata din fundul grădinii să nu-l ploaie când stă pe tron, dacă o avea de asta. Însă altceva vreau să spun, că dacă erau cinci, șase vagoane cu tablă aș mai fi înțeles, dar ca să te legi la cap cu o șpagă de 103.000 lei, atât valorează tabla, trebuie să fii nebun. Mă rog, fiecare face ce vrea cu libertatea sa.
În schimbul tablei, Costel al nostru se obliga să aloce către fabrica respectivă, cu titlu gratuit, certificate de emisii de gaze cu efect de seră și la monitorizarea măsurilor luate de această societate comercială pentru închiderea unui depozit de deșeuri neconform. Ei, ce ziceți? L-o durut pe el în cur de monitorizarea măsurilor pentru închiderea depozitului de deșeuri. Puteau să se fi îmbolnăvit sute de oamenii din zonă, să fi dat colțul, lui să-i fi mers bine, că ar fi dat-o ăștia pe seama Covidului, că tot suntem în pandemie. Fostul ministru nu recunoaște nimic, nici dacă l-ai pica cu ceară (cine e prostul să recunoască din prima?). „Cum adică, eu, demnitar al statului român, mă cobor la câteva coli de tablă? Să avem pardon!“ Că bine le zice musiu care, în faza asta a dosarului se bucură de prezumția de nevinovăție.
Dar o concluzie, tot am să trag: bă, ăștia nici măcar nu știu să fure. Să nu o facă, bă, cu roaba sau cu căruța, ci cu vagonul, cu vaporul, bă, ca să știi pentru ce înfunzi pușcăria. Ca Dragnea, de exemplu care și-a tras o insulă, două trei conace și pământ cât vezi cu ochii. De ce spun asta? Păi Costel Alexe nu este un exemplu singular cu apucături de cioflingar. I-o luat-o înainte Decebal Traian Remeș, ministrul Agriculturii din Guvernul Tăriceanu, care a făcut pușcărie pentru o uiagă cu horincă și câțiva metri de caltaboși umpluți cu păsat, și câteva perechi de sângerete proaspăt.
„Niște cârnați“, cum ar spune un bun amic!
Poate că cu Orban ar fi fost altfel. Mai cu un șpriț în pauza ședinței de guvern, mai cu banc, mai cu un cântecel la mandolină și un dans la Școala de Vară a tinerilor liberali sau o caterincă, altfel ar fi trecut guvernarea. Ar fi avut și bugetarii o speranță, iar noi momente de haz și voie bună pe seama menestrelului ajuns șef al Camerei Deputaților. Dar așa… Nu vedeți ce moacă ștearsă are Cîțu ăsta? Că te uiți la fața lui și nu înțelegi nimic. Nu vezi o grimasă, un zâmbet rătăcit în colțul gurii, ceva care să te facă să spui ceva despre el. Nimic. Absolut nimic.
Ce speranță poate să le ofere unul ca el funcționarilor de la stat? Niciuna. Cel puțin până va trece pandemia și nu doar asta, ci și Jocurile Olimpice de la Tokio. Care Jocuri Olimpice? Ălea din vara lui 2021 care ar fi trebuit să se țină în vara lui 2020. Ce au jocurile astea cu Cîțu? Au și încă cum. Banii de la majorările salariale se duc la federații, la pregătirea sportivilor, la plata deplasărilor cu avionul până în Japonia și la câte și mai câte chestii legate de eveniment. Nu știați? Nici nu trebuie să le știți voi pe toate. Le știe Cîțu și ni le spune ca să ne intre în cap că trăim vremuri de rahat și nu de huzur.
Până la urmă, cunoscuții mei s-au liniștit când, bucuroși, au aflat că nici polițiștii nu vor primi un leu în plus la salariu, și nici pensionarii nu se vor procopsi cu ceva, că acordarea pensiilor speciale pentru primari se suspendă până în 2022 și că pensiile de serviciu, cu excepția foștilor magistrați, nu se vor mai actualiza în 2021 cu rata inflației. Au făcut haz de necaz și au promis că anul acesta vor merge la colindat cu capra vaccinului, vorba unui amic hâtru, că de capre, capre nu mai sunt bani!
Ne-am fi așteptat ca pe unii dintre politicienii ultimilor trei decenii să nu-i găsim la troaca cu lături a eșichierului dâmbovițean. Mă gândesc la liberali. Vin din istoria de un secol și ceva și, în acei ani de început de democrație, nu mi-aș fi imaginat o clipă că progeniturile politice ale acelor domni sosiți din exil, trași la patru ace, cu o ținută impecabilă și un discurs străin nouă, vor ajunge să fac același lucru. Îmi imaginam noua clasă politică liberală una cu ștaif, responsabilă, cu mesaj convingător pentru generațiile viitoare. Pe dracu. Cum am putut să gândesc atunci așa? Habar nu am. Copilandrii de atunci, care începuseră să ridice capul, precum cățelandrii ce se hârjonesc pe maidan, au învățat repede lecția.
Și iată dovada: „Asistăm la ciolaniada grețoasă în partid, între diverse personaje, unele lipsite de valoare politică. Am tot așteptat ca oamenii cu valoare politică să fie cei care să decidă în acest partid“. Nu o spun eu, ci un lider liberal important din Ardeal: Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj.
Vai, cum le zice Tișe de la obraz ăstora care au confiscat partidul pe persoană fizică. Hai, dacă ar fi fost vorba de vreun SA sau SRL ori de o ciolaniadă simplă, de asta, de toate zilele, treacă-meargă, dar așa? Ciolaniadă grețoasă? Bă, parcă îți vine să vomiți, doar la ce spune omul ăsta. E drept, Tișe are dreptate când vorbește despre aroganța și autosuficiența ăstora pe care îi numește „persoană fizică“ și se joacă de-a v-ați ascunselea acum cu partidul. Are și tupeu, pentru că de partea lui sunt barosani unu’ și unu’, precum: Boc, Bolojan sau Falcă. Oameni care au făcut ceva în politică și administrație. De asta-i dă mâna să spună „STOP la toți lipsiții de valoare politică și administrativă! Plecați acasă și lăsați partidul pe mâna celor performanți!“. Ei, aici nu a prea nimerit-o. Dacă ar fi să plece acasă ăia lipsiți de valoare politică și administrativă, dar absoluți toți, îl asigur că ar rămâne partidul în curul gol. Dar, de fapt, domnul Tișe știe și el chestia asta, altfel nu ar fi spus: „atenție ca rămâneți fără partid, voi cei preocupați de Ciolaniadă!
Eu știu la cine se referă Alin Tișe. Și voi știți, dar, din păcate, nu are cojones. Îl păsuiește pe cobzarul șef din fruntea partidului, pentru că, în loc să spună lucrurilor pe nume, preferă doar să arunce vorbe în vânt: „Și mai grav, rămâneți fără oamenii din țara aceasta care credeau în PNL sau au așteptări de la PNL“.
E bun și asta, dar parcă prea puțin curaj de la un partid cu lideri ce-și spun descendenți ai Brătienilor.
Semne de îmbătrânire, veți spune. Și da, pentru că timpul nu iartă pe nimeni, nici măcar pe împărații, prinții și Ilenele Cosânzene din basmele lui Ispirescu, și, nu, pentru că anul acesta Crăciunul nu a fost Crăciun, chiar dacă în calendar e trecut cu roșu și ne dă de veste Nașterea Mântuitorului. Un Crăciun fără colindători, nu e Crăciun. Am avut parte până acum de Crăciun fără zăpadă, de Crăciun petrecut în cazarmă în timpul milităriei, de Crăciun strecurat printre gloanțele de la revoluție, dar niciodată de un Crăciun fără colindători.
Speriați de comunicatele guvernanților, unul mai panicos decât altul, copiii școlii online au preferat să stea acasă în fața calculatorului și al telefonului mobil să-și transmită mesaje gen: „Merry Christmas“ și să se colinde englezește, că tot e la modă, de la cel cu țâța în gură, pân’ la cel cu barba sură. La urma-urmei, nici nu m-ar fi deranjat de-ar fi zis-o și în limba lui Messi sau a lui Viktor Orban. Important ar fi fost să fi auzit un murmur de colindă pe strada întunecată, pe bulevardul gol, în orașul trist și pustiu. Bolnav, de pustiu ce a fost anul acesta. Un murmur, nu mai mult. Sau să mi se bată în ușă și când s-o fi deschis, să mă fi întrebat, la fel cum o făceam în altă copilărie, dârdâind de frig: „Primiți colindătorii?“ Dar așa?
Un Crăciun fără colindători, e ca fotbalul fără Messi și Ronaldo, tenisul fără Serena, Simona Halep, Nadal și Nole Djokovic și golful fără Tiger Woods. Chiar dacă viața noastră-i ca un film, nu putem să ne mințim că la un moment dat toți suntem Zorro, prefăcându-ne că ne jucăm de-a justițiarii într-o țară plină de tâlhari căci, Crăciunul nu înseamnă doar magazine golite de mâncare și jucării ori mese întinse, pline cu cârnați și caltaboși.
Crăciunul înseamnă, în primul rând, spirit, colinde și colindători. Exact ceea ce ne-au lipsit anul acesta.
