15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri caras-severin

Dragă Luminița, uită-te la county-managerul județului, care de ieri este trecut la categoria „foștilor“. Și, vorba aia, vorbim de Tinu Vidaicu nu de un oarecine. Om cu CV impresionant în showbiz dar, cât o fost el de prieten la cataramă cu președintele nostru de județ, tot a fost obligat să-și demisia. Cine ar fi crezut acum câteva luni că se va întâmpla una ca asta. Uite că s-a întâmplat. Și, știi de ce? Pentru că deasupra lui Romeo Dunca e cineva mai mare în funcție și-n grad, iar până una, alta, ăla a decis ca Tinu Vidaicu să plece din Consiliul Județean. Așa și cu tine. Te-a adus Dunca să-i fii consilieră, tu o să-ți semnezi demisia, exact ca și Vidaicu. Într-o dimineață vei scrie pe grupul de WahtsApp al Consiliului Județean că este ultima ta zi de muncă. Sigur, nu o să-ți pice bine, dar cineva îți va cere insistent să pleci de acolo. Îți va cere, exact cum procedai și tu cu alții pe când păstoreai pesedeul cărășean, de te credeai nepieritoare. Să nu te aștepți ca Dunca să îți ia apărarea. Ca și în cazul lui Vidaicu, te va lăsa din brațe, înțelegând că în politică, ca și în viața de toate zilele, nu te poți pișa contra vântului.

Te plângi că nu ai unde să te duci? Că rămâi pe drumuri? Eu ce să-ți fac dacă la PSD nu te mai primesc ăia nici dacă îi servești cu cafele și sucuri la conferințele de presă? Cu ce sunt eu de vină că ți-a plăcut mai mult politica decât munca? Să te fi gândit de trei ori înainte de a intra în politică la braț cu Liviu Dragnea, Codrin Stefănescu și Viorica de la Videle. Eu ce să-ți fac dacă te-o mâncat undeva și nu ți-ai văzut de locul ăla de muncă, de la bancă. Recunosc, ai fost ghinionistă, că și alții au făcut ca tine, dar ăia au avut noroc și au scăpat fără dosare la DNA.

I’m sorry. Asta este lumea în care trăim. Vorba lui Nicu Novac: Lumea asta-i rău făcută// Îi faci bine te zăuită// de nu-i faci bine o dată// dușmănit ești viața toată. Așa că, pregătește-te, Luminițo, după Vidaicu tu urmezi la rând!

Ultima achiziție a președintelui Dunca este un domn despre care spune că „a performat în calitate de director al unei societăți care vândut către spitale consumabile și tot ceea ce trebuie“. Tare exprimare, nu-i așa? Respectivul este frate cu doamna prim-procuror a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin. Toți angajații din Consiliul Județean știau de gradul de rudenie a celor doi, mai puțin domnul Dunca, cel care l-a angajat. Asta e ca în povestea aia din bătrâni cu „nu știe bărbatul, ce știe tot satul.“  Întrebat fiind dacă confirmă sau nu ceea ce susține poporul pe care îl conduce, președintele a răspuns  ca un copil care se joacă în fața blocului: „Nu știu, nu i-am verificat arborele genealogic și nici nu m-a interesat. Am aflat și eu acuma din presă, nici nu o cunosc pe doamna procuror“.

Vai, domnule președinte, nu o cunoașteți pe doamna prim-procuror? Cum puteți să spuneți una ca asta? Tocmai dumneavoastră care sunteți un obișnuit al instanțelor? Păi se poate ca ditamai căpitanul de județ să nu cunoască numele șefilor instituțiilor din Caraș-Severin? E rușine una ca asta, pe bune. Nu vă cere nimeni să știți cum îi cheamă pe administratorii de blocuri ori pe șefi de scară, că vorba aia sunt mulți, dar măcar pe șefi, că așa e frumos. Presupunem că vă duceți la mare. În concediu. Apă, plajă, vă bronzați și, din vorbă, în vorbă, vecinul de cearceaf vă întreabă cine e șef la procuratură, la tribunal, la poliție. Mă rog, omul e curios și vrea să știe ce mai e de nou în județul pe care îl conduceți. Dumneavoastră ce faceți în cazul ăsta, îi spuneți: „stați așa, un pic, până îmi sun purtătorul de cuvânt?“ Hai, să fim serioși, domnule Dunca. Eu sunt de acord cu ce ne ziceai la conferința de presă că nu reții nume, dar atunci, fă bine și notează-ți toate astea într-o agendă sau într-un carnețel să nu te faci de râs pe unde te duci în lumea asta. Hai, marea ca marea, dar te întreabă Cîțu când ajungi la guvern: „Băi, Romeo cine mai e șef la instituția cutare de la Caraș? Și matale ce-i răspunzi: „stai să-mi sun un prieten, să văd despre cine e vorba?“

Bun, asta ca asta cu prim-procurorul.  Deși nimeni nu a insinuat ceva sau să fi făcut vreo aluzie, până la urmă președintele nostru a simțit nevoia să precizeze, să spulbere orice suspiciune: „Nu m-am gândit nicio clipă că aș avea nevoie de serviciile doamnei prim-procuror. Nu știu, o fi bine? O fi rău? Habar nu am“. Asta nu e treaba mea, asta e treaba matale. Fiecare doarme așa cum își așterne, domnule președinte.

Dar să vedem cu ce se va ocupa noul consilier. Stați pe scaun, și țineți-vă bine: cu achiziții de consumabile. „Ace, brice și carice“, cum ar spune un amic de-al meu. Da, cu tot felul de consumabile (totalitatea materialelor necesare pentru birouri, conform DEX). „Spitalul județean are nevoie de un om competent, de unul care vine din zona în care știe exact cum funcționează lucrurile în spitale referitor la consumabile“, ne asigură președintele. Bă, ești prost? Bă, ești nebun? De când sunt consiliile astea județene nu s-a pomenit ca un președinte să-și angajeze consilier pe probleme de consumabile. Hai, pe probleme economice sau de comportament în relația cu subordonații, mai merge, dar ce are sula cu prefectura? Ce au consumabilele în comun cu spitalul și actul medical?

Ei, uite că au, că nu de flori de măr și-a tras Romeo Dunca consilier pe consumabile! Știe el, ce știe!

„Nu avem încă răspunsul, dacă ni s-a aprobat finanțarea sau nu, știu că săptămâna trecută dosarul nostru era în lucru și mai știu că noi am făcut un studiu de fezabilitatea foarte competent și dacă va fi ca banii să se aloce în funcție de claritatea și pertinența actelor, cu siguranță vom fi acceptați“.

În opinia consilierului PSD Ioan Crina, lucrurile sunt cu mult mai complicate decât par la prima vedere și decât au fost prezentate până acum de Dunca. „Spitalul modular de care se tot vorbește, dar a cărui finanțare nu prea există, ar avea 60-70 de locuri, finanțarea fiind aprobată pentru construcția propriu-zisă, nicidecum pentru dotarea sa cu cele necesare. Care înseamnă alte 3 milioane de euro, bani pe care ar trebui să-i aducă Consiliul Județean“, pune fostul viceprimar al Reșiței.

Plecând de la constatarea că se tot așteaptă răspunsuri  în privința spitalului modular, răspunsuri care nu mai vin, Crina se întreabă dacă este normal să se facă campanii pentru strângerea de fonduri cu care să se repare secții ale spitalului, în condițiile în care acesta este în subordinea Consiliului Județean.

„Sunt lucruri de bun simț să reparăm un WC, să înlocuim o ușă, niște ferestre să reparăm o încuietoare, să amenajăm o toaletă. Cât de mare poate să fie un astfel de efort pentru Consiliul Județean, domnule președinte? În excedentul bugetar există peste 100.000 de euro pentru reparații. Până se construiește spitalul ăla județean fantastic, cu Popa primarul, hai să facem lucrurile mărunte de bun simț, să aibă omul unde să stea în condiții cât de cât normale. Aud că doamna manager și alți medici aduc bani de acasă să vopsească, să întrețină nu știu ce secție a spitalului. Repet, sunt lucruri de bun simț. Noi ne gândim la spitale județene și modulare de sute de milioane de euro și nu suntem în stare să rezolvăm problemele astea minore. Așteptăm să vină societatea civilă, să adune bani, sa se mobilizeze, să ne repare nouă spitalul. E posibil asta?

În replică, președintele Romeo Dunca a spus că el în fiecare moment răspunde la avalanșa de probleme pe care le are spitalul județean, dovadă că până acum a dat 3 milioane de lei. „Dacă din acești bani nu am reușit să facem niște reparații, nu mai este problema noastră, ci a celor care conduc spitalul, care trebui să-și stabilească altfel prioritățile“.

Imobilul în care co-există Prefectura și Consiliul Județean Caraș-Severin face excepție de la regula pe care n-au inventat-o nici comuniștii, nici feseniștii și nici măcar liberalii. Cei care au treabă la stăpânire, să nu mai vorbesc de angajații de acolo, intră fie pe ușa laterală, fie pe ușa din spate, cea care dă în parcarea dintre blocuri. Ușa principală nu s-ar deschide nici măcar pentru Papa Pius al nu știu câtelea. Înainte mai stătea deschisă. Asta prin în 2000, 2000 și un pic, deschisă publicului larg de fostul prefect Marcel Vela. După ce Vela s-a întors acasă, la Caransebeș, s-a închis și ușa. O mai deschid așa, din când în când, pentru aerisirea holului, dar nu mai mult de atât. Oaspeții de seamă, să nu mai vorbim de pulime, au de ales, fie pe ușa laterală, fie prin dos, ca hoții.

Bă, vouă, celor care administrați aceste două instituții și județul, nu vă este rușine să vă primiți goștii în felul ăsta? Pe unde ați umblat și voi cu treabă în țara asta ați mai văzut undeva așa ceva? La ministere sau pe la nu știu ce agenții tot așa se intră, pe ușa din dos? Înțeleg să fie așa, când descarci portbagajul la Paști sau la Crăciun, dar în rest, ce să cauți, domnule, pe ușa din dos? Unde vă este respectul față de cei pentru care vă faceți că munciți? Chiar nu vă crapă obrazul când vă calcă pragul un ambasador, un diplomat sau ce-o fi el, să-l băgați pe ușa aia, să treacă pe lângă canapeaua aia ruptă și buda de lângă intrare? Nu? Văd că nu vă pasă. Ba, mai mult, nu vă pasă nici de vorbele lui Marcel Vela la instalarea primului prefect în actuala guvernare liberală: „Ca ministru al Afacerilor Interne vreau să o rog pe doamna prefect ca, începând de astăzi, ușa Prefecturii Caraș-Severin să rămână deschisă pentru cetățeni, ușa principală nu este pentru miniștri, ambasadori sau privilegiați, este pentru cetățeni!“ Alo, domn’ ministru, pardon, domnule Vela, vedeți că fătălăii ăștia dorm în papucii statului și-i doare la banană de matale! Pe o ureche le-a intrat îndemnul camaraderesc și pe amândouă a ieșit. Păi, ce-i aici, fiecare face ce vrea?

Bă, voi, ăștia, care ați ajuns să ne conduceți, cum dracului vă trece prin cap tot felul de bazaconii, de la asfaltarea de drumuri forestiere și până la trenuri cu hidrogen, cât timp voi nu sunteți în stare nici măcar să deschideți o ușă?

Cursurile sunt susținute de piloți și alți specialiști în cadrul Detașamentului Aeromedical din structura Ministerului Afacerilor de Interne, punct de operare Arad.

„Considerăm că tot ce facem aici reprezintă provocare atât pentru noi, ca personal din Inspectoratul General de Aviație, cât și pentru personalul medical. Ne așteptăm la o colaborare frumoasă atât pe partea de aviație cât și medicală și cu autoritățile locale, cu toții avem nevoie de acest lucru. Pregătirea se axează în principiu pe operațiuni de salvare cu troliu, operațiunile de zbor în munți sunt mai riscante și implică o coordonare mai mare față de zborurile normale și de aceea se efectuează aceste pregătiri. Convocarea este coordonată de către Departamentul de Instruire și perfecționare din cadrul IGAV și punctul de la Caransebeș se va deschide după ce instruirea va fi completă“, este de părere locotenent comandorul Sorin Arba.

La rândul său, primarul municipiului, Felix Borcean, consideră că astfel de cursuri sunt binevenite, în condițiile în care, uneori, diferența dintre viață și moarte este dată de minutele sau chiar de secundele ce trec până la intervenția echipajelor medicale de pe elicoptere.

Medicul Crisatian Răchitan este specializat în naturopatie, o ramură a medicinei alternative care valorifică remedii naturale, precum apa, aerul sau soarele pentru tratarea bolilor. El este considerat ca fiind unul dintre primii cinci diagnosticieni din lume. Cu atât este mai merituos ceea ce face, cu cât românul este nevăzător de 30 de ani. În vârstă de 65 de ani, acesta este stabilit de trei decenii în America. Într-un interviu acordat Cristinei Liberis, de la Transilvania Reporter, Cristian Răchitan a mărturisit că, încă de la începutul carierei a fost pasionat să descopere cauza bolilor.

În urmă cu 11 ani, și-a închis cabinetul din New York, care este frecventat de marile personalități ale lumii, între care Barbara Streissand, Mel Gibson, dar și de politicieni de primă mână, pentru a demara un proiect despre care crede că reprezintă misiunea vieții sale. Proiectul îi conferă libertatea de a călători și să spună lumii ce e viața, lucru pe care, după cum singur recunoaște, l-a aflat întâmplător căutând cauza bolilor. „Modul nostru de gândire ne îndepărtează de planul vieţii, nimic nu este întâmplător, aşa apar cauzele bolilor. Noi suntem îmbolnăvitorii noştri şi tot noi putem fi vindecătorii. Cele mai multe boli sunt cauzate de tulburări în structura organismului. Medicamentele utilizate în tratament au doar o eficacitate temporară; eu cercetez sursa bolii și încerc să o elimin de pe toate palierele existențiale ale pacientului“, este convins medical roman.

Ion Stepanescu, administratorul fundației care îi poartă numele, ne-a mărturisit că îl cunoaște de mai mult timp foarte bine pe dr. Răchitan. „Domnul Răchitan, născut în Gura Văii, aproape de Severin, dar și de Banatul Montan,  a plecat în Asia și a stat mulți ani acolo, învățând, investigând șiu încercând să înțeleagă modalitățile străvechi de a se adresa sănătății omului. A studiat medicina orientală, medicina ayurvedica, homeopatia. În Asia, a studiat toate religiile de acolo și a văzut cum gândesc și cum se raportează  la Dumnezeu. Întors acasă, în SUA, a studiat mai multe specialități, cu dorința de a găsi cauza bolilor și astfel a ajuns în timp să-și creeze notorietate“, mărturisește Ion Stepanescu.

Doctorul Răchitan călătorește și ține, gratuit, conferințe  în toată lumea. Nu acceptă să fie plătit, singur își plătește și cazările, și drumul. „Mă simt foarte împlinit și îmi place foarte mult ceea ce fac“, susține acesta în interviul acordat Cristinei Liberis.

FOTO: Avantaje.ro

Din decembrie și până acum nu s-a văzut nicio schimbare în bine. Dimpotrivă, omul ăsta, responsabil direct de cultură în Camera Deputaților, a luat-o rău pe arătură, dovadă că s-a dus la emisiunea TV a lui Robert Turcescu, îmbrăcat ca la circ. Bine, și Turcescu ăsta e dat dracu, l-a momit că-i ține isonul, că-i pune întrebări ușoare, că-l lasă să bată câmpii. Și Bulai a pus botu’. De grăbit ce era să ajungă în studio,  și-a tras o pereche de șosete colorate, de-ai fi zis că era scăpat de la Bălăceanca. Sigur, Turcescu atât o așteptat, că l-a și luat la împins vagoane.  L-a făcut ca pe dracu. Ba, i-a făcut și poze la ciorapii ăia mâzgăliți cu niște culori.

Până la urmă, Bulai al nostru a recunoscut că șosetele nu erau ale lui, ci ale soției. Bă, ești nebun? Cum dracu, bă, să porți șosetele nevestei? Să te afișezi cu ele în public? Acu’, nu știu dacă mai aveau altele în casă sau aia era singura și o purtau pe rând. E posibilă ultima variantă că, deh, viața e scumpă la București, iar leafa de parlamentar nu ajunge pentru mai multe perechi de șosete. Dar, și așa, putea să-i ceară bani împrumut lui Barna sau lui Cioloș, că ăsta chiar câștigă mult la Bruxelles, nu să se facă de mirul lumii. Iar scuza aia, cum că  fiecare om are o păsărică, nu ține. Nu ține, pentru că în cazul lui Bulai e vorba de un stol, când îl văd cum se screme filosofic pe paginile de socializare: „Viața e prea scurtă pentru a avea mereu ciorapi negri“. Bravo, bă, Bulai! Noroc cu tine că ne-o colorezi cu tâmpenii de genul ăsta.

Ei, domnule Turcescu, trebuie să recunoști că ți-a închis gura deputatul nostru. Așa îți trebuie dacă nu l-ai pus să-și dea jos pantaloni, să fi văzut dacă nu cumva și chiloțeii erau din împrumut! Atunci, chiar îl făceai praf!

Și să vedeți ce treabă bună au făcut unii. În locul celor pe care i-au dat afară, și-au adus nevestele, amantele, nepoții, unchii, mătușele. Alții, cică mai responsabili și cu capul pe umeri, au angajat administrator public, să facă treabă în locul lor. Înțeleg dacă o făceau primarii de oraș că, deh, de ce să-și bată capul cu tot felul de probleme economice, dar la sat… Bă, mă lași, ce dracului să facă, bă, un village-manager, sau cum i-o fi zicând, într-un prăpădit de sat dintr-un și mai prăpădit județ, cum este al nostru? Ei, și voi acuma, dacă tot e la modă, dacă tot sunt la putere… Și-apoi, câte nu sunt de făcut într-un sat, dacă vrei să fii gospodar: mai bați un cui în perete, mai înlocuiești stinghia la băncuțele din fața primăriei, mai dai o indicație când se sapă o groapă, un șanț.

Primarul de la Moldova Nouă a vrut chiar mai mult de atât. Să nu se obosească deloc câtă stă la primărie. Să-i facă alții treaba, el doar să culeagă aplauzele. Asta în cazul în care vor veni. Pe nea Ion Chisăliță l-a durut la bască de șefii lui liberali și de măsurile lor legate de cheltuirea banului public. De politica de austeritate a lui Cîțu. Lui să-i meargă bine!

În 28 aprilie, la 9,34 fix, a contractat un PR ca să-i promoveze imaginea în Clisură, în partid, în pădurile din juru-i și chiar și peste Dunăre. Ofertantul, un SRL de prin Galați (cum l-o fi găsit, nu știu) se angajează, în contul unei sume de bani, 14.400 de lei, să elaboreze comunicate de presă pe care să le distribuie presei, să-i ofere consultanță în domeniul relațiilor publice și comunicării, să promoveze ce e de promovat, să posteze în paginile de socializare faptele mărețe și alte chestii de genul ăsta. A. Era să uit, să ofere consultanță pentru rezolvarea situațiilor de criză de imagine. Aici cred că PR o să aibă mult de lucru. Părerea mea.

În aceeași zi, dar cu un minut mai devreme, primăria onorabilului nostru edil liberal a încheiat un alt contract media cu același ofertant din Galați în privința unui pachet cuprinzând servicii de găzduire, verificare periodică, actualizare și monitorizare website. Prețul, 9.600 de lei, nu e unul exagerat. Ar fi fost chiar perfect dacă primarul Chisăliță l-ar fi plătit din portofelul său, dar așa…

Dar așa, văzând că-i merge și nimeni nu-l întreabă de sănătate, săptămâna trecută, în 19 mai, a contactat o agenție din Timișoara, pentru servicii de informare și publicitate pentru proiecte cu finanțare europeană. Alți 4.625 de lei din bugetul primăriei. Bă, ești nebun? Păi dacă o ține în ritmul ăsta, nea Ion al nostru falimentează primăria. O bagă în insolvență. Cam așa e! Și cât ne-ai mai aburit nea Ioane în campania electorală pe care, pe bune, nu matale ai câștigat-o, ci Adi Torma, cu grija față de banul public. Cu chivernisirea lui. Și uite acuma ce faci: dai cu el în stânga și-n dreapta să-ți faci imagine. În loc să pui mâna pe telefon să vorbești cu investitorii ăia strategici din campanie, îți suni PR-ul să-ți redacteze comunicatul de presă. Că multe ale dracului o să dai în trei ani. Mă lași, nea Ioane, cu ifosele astea? De parcă pe toate le-ai fi făcut pentru binele oamenilor care te-au ales sau nu și îți lipsea doar tichia de mărgăritar. Știu că nu-ți pasă, peste patru ani n-o să mai candidezi și chiar dacă partidul te va împinge de la spate, n-o să te mai aleagă nimeni. Așa că, dă-i înainte, că doar nu dai de la matale!

Dar cel mai mult îmi place că nea Ion le-a dat peste nas ăstora din presa locală care l-au tot lăudat și l-au făcut deștept și frumos în campanie. Păi, bine bă, voi nu sunteți buni nici măcar să redactați un amărât de comunicat de presă de-o trebuit nea Ion să se ducă la mama dracului sa caute pe cineva potrivit pentru asta? Halal respect pentru voi, bă!

De o fi să-i întrebi pe ăia din parlament dacă au auzit de Hurduzeu, Rujan, Marșalik sau de reprezentantul UDMR pe care nici nu mai știu cum îl cheamă, sunt convins că habar n-au. Ăștia mai noi, aflați la primul mandat au mai auzit câte ceva despre Mocioalcă, pentru că e de-o viață acolo, și despre Vela, că a fost ministrul în pandemie. Altfel stau lucrurile când vorbim despre Damian. „Cine? Domnul acela puțin pleșuv, grizonat pe la tâmple și ceafă și cu accent de Teregova? Cine nu-l știe? Dacă nici pe el nu-l cunoaștem…“ Adică, Marius Damian este fruntaș la ridicat mâna, la luat la bani mărunți pe ăia din guvern, iar la interpelări nu-l întrece nici măcar Ciolacu, să nu mai vorbim de Mocioalcă și Grideanu. Îi cheamă pe rând la raport și-i face de comedie în presa locală.

Damian se pricepe la toate, dovadă că pentru fiecare ministru are câte ceva de reproșat. Lui Năsui, de la Economie, i-a bătut obrazul fără nicio jenă, cică „a blocat investițiile și programele așteptate de antreprenorii români și nu exista perspective pentru un viitor clar definit“.  Sigur, nimeni nu l-a luat în seamă în timpul dezbaterii moțiunii de cenzură împotriva ministrului Năsui, dar important e că n-a stat cu mâinile în sân ca și colegii săi de la Putere.

Să nu credeți că doar de Năsui s-a legat. Nu. Nici Vlăduț de la Sănătate nu a scăpat de gura lui. Ba chiar și Cîțu, cât e el de prim-ministru, a fost luat în șuturi. L-a întors pe toate fețele, mai mai să-i tragă două după ceafa aia îngustă și subțire. Mai întâi i-a făcut o interpelare legată de HORECA, magazine, mall-uri, terase și bodegi, după care, văzând că Florinel nu a percutat la timp, i-a trântit o declarație politică de s-a speriat rău de tot premierul. Să facă cu inima, nu alta. Lasă, că nu-i strică lui Cîțu să-l mai smotocească câte unul din Opoziție, că prea și-a luat-o în cap de când e prim-ministru.

Cele mai multe probleme le-a avut Sorin Câmpeanu de la Educație. Pe ăsta îl toacă mărunt de la început, pe unde îl prinde, ba cu școala online, ba cu profesorii nevaccinați, ba cu vacanțele, ba cu closetele din curtea școlii și câte și mai câte, de a ajuns bietul om să se plângă colegilor de coaliție: „Ce-o avea, măi frate, ăsta cu mine? Că nu i-am făcut niciun rău. Nici măcar nu-l cunosc“. Las-o mai moale, don Cîmpeanu că știe nea Marius ce vorbește. Le știe pe toate, de-i bagă în buzunarul cămășii cu mânecă scurtă pe toți ceilalți parlamentari cărășeni.

În ritmul ăsta, până la sfârșitul sesiunii termină cu membrii guvernului, cu secretarii de stat (cu ăia mai importanți, nu cu toți), cu șefii de la agenții și autorității, atenție domnule Dolot să nu intri în gura lui Damian, după care… Să nu vă gândiți la vacanță, că nu e Marius Damian omul care să se odihnească. Nu, termină cu ăștia de la Putere, mama lor la toți, vorba cântecului, după care îi ia la rând pe Mocioalcă, Hurduzeu, Chisăliță. Atunci să vezi distracție!

Fabula Invidiei, că așa se numește în realitate, este mai lungă însă, în esență, sună cam așa: După multe zile de urmărire, licuriciul obosit, se oprește și-i zise șarpelui: „Pot să-ți pun trei întrebări?“ Replica șarpelui a venit imediat: „Nu sunt obișnuit să răspund nimănui, dar cum urmează să te mănânc, poți să întrebi!“ Cu inima cât un purice, acesta întrebă: „Fac parte din hrana ta zilnică?“ „Nu!“ răspunse șarpele… „Ți-am făcut vreun rău?“ La care șarpele continuă: „Nu, sigur că nu!“ „Și-atunci, de ce vrei să mă mănânci?“ întrebă exasperat licuriciul…  Răspunsul, unul demn de vremurile pe care le trăim: „Pentru că nu suport să te văd strălucind!“ Morala: Când luminezi pe drumul tău, faci lumină și celorlalţi și asta deranjează persoanele care pândesc în penumbră…

Wow! Ce tare! Te pomenești că, în cazul nostru, licuriciul nu este altceva decât lumina de la capătul tunelului de pe Semeringul bănățean! Pe care șerpii din noi nici măcar nu o percep, darămite să o vadă. Vai, domnule licurici, ce lecție de viață încerci să ne dai. Ești atât de patetic, încât, mai puțin și îmi dau lacrimile. Noi, proștii de noi, care suntem invidioși pe strălucirea ta, încă de pe vremea în care te gudurai pe lângă Mocioalcă, Dragnea, Dăncilă și Codrin Ștefănescu, nu suportăm să te vedem strălucind și în bătătura cu gazon liberal, tuns de Dunca. Așa e, ai dreptate, lumina ta ne deranjează pe noi ăștia, nătângi, care stăm pitiți în penumbră, gata în orice moment să-ți luăm carotida. Ne deranjează că te zbați pentru proiecte fără număr, că ne repari potecile de munte, că ne aduci cucii în codrii seculari. Ne deranjează că știi să te descurci, indiferent de cine ți-e stăpân. Că o faci cameleonic și fără să-ți pese de învățăturile părinților. Recunosc, nu suntem în stare să acceptăm că tu ești făcut să strălucești indiferent de vreme și de vremuri. Că știi, ca un star de la Bollywood, care cântă și dansează din buric, ca în filmele cu Raj Kapoor și Salman Khan. Să ne fii far călăuzitor în noaptea minții, să ne binecuvântezi cu harul tău divin cu care te tot lauzi în stânga și-n dreapta. Vai, domnule licurici, cât suntem de ingrați și de perfizi, să fim atât de orbi la binele pe care ni-l pui pe masă.

Ce să-i faci, proști de la coada vacii. Doar matale ești înțeleptul satului, mai ales atunci când ne spui de la obraz că: „Şerpii care mănâncă licurici, nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna!“