Bunăoară, deputatul liberal Jaro Marșalic. După treizeci de ani petrecuți în sala de operație, după alți douăzeci de politică a venit vremea ca domnul doctor chirurg să-și odihnească puțin oasele șezutului. Și poate să o facă liniștit în cei patru ani pe care îi va petrece în stațiune, pardon, în Parlamentul României. Începutul este promițător: O singură luare de cuvânt, de fix 31 de secunde, la depunerea jurământului de credință față de țară și popor, și două propuneri legislative. În teritoriu, nu l-a mai văzut nimeni la față, cu sau fără mască. Nici măcar presa, pe la vreo conferință, cu atât mai puțin pulimea pe care a aburit-o în campania electorală.
Păi, se poate domnu’ Jaro? Ce zic ăia de la București, uite domnule pe cine a trimis Vela în Parlament! Il faci de râs pe domnul ministru? De vorbe de astea ar avea nevoie partidul se contrează cu ăia din USR? Ș-apoi, să nu te aud spunând că ești la primul mandat, că ai emoții la microfon, că nu ține. Pe bune. Și nici cu lipsa subiectelor nu te poți scoate căci, slavă Domnului, Vlăduț de la Sănătate v-a oferit prilejul să dați în el din toate pozițiile. Mai ales matale, care ai expertiză în domeniu, nu ca el. Sau măcar să te fi întâlnit cu presa, așa cum îi stă bine unui parlamentar.
Un alt exemplu. Attila Kelemen. N-ați auzit de el? Nu vă acuz cu nimic, pentru că domnul respectiv e născut în județul Hunedoara unde, a copilărit, s-a maturizat și s-a format profesional. Prin redistribuire, după principiul „să dăm țării câți mai mulți parlamentari“ a ajuns deputat UDMR de Caraș-Severin. Sincer, nici eu nu l-aș recunoaște dacă l-aș mai vedea. L-am întâlnit o singură dată, la o conferință de presă, când s-a încurcat în știință, nereușind să enumere orașele și municipiile județului pe care îl reprezintă cu cinste în județ. Asta se întâmpla în urmă cu patru luni, poate că între timp, le-o fi învățat.
În Parlament nu e prea mare lucru de spus: o luare de cuvânt, aia de 31 de secunde, și cinci propuneri legislative. În rest, liniște și pace. La cei 34 de ani ai săi l-aș fi văzut mai combatant, mai incisiv și, de ce nu, autocritic cu propria-i persoană. Să se fi întâlnit cu ziariștii și, chiar dacă nu ar fi avut nimic de transmis electoratului, să ne fi împărtășit din impresiile sale despre București, despre frumusețile patriei întâlnite în drumul de la Deva până la București și înapoi, despre cantina Parlamentului, despre condițiile de cazare ori măcar să ne povestească despre bucătăria maghiară, dacă la ei se mănâncă drob sau ciorbă de miel dreasă cu ou și leuștean, că tot vine Paștele nostru.
Atilla bacsi, dacă vrei să nu ne stricăm prietenia, fă cumva ca pe viitor să nu se mai întâmple una ca asta. Nu trebuie să promiți, ci arată-ne că-ți pasă de noi.
Practic, mai mult s-a stat la taclale în fața tabletei și a telefonului și mai puțin în bănci. În aceste condiții ne-am fi așteptat ca rezultatele la simularea probelor din cadrul Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a să fie pe măsură. Și, totuși, surpriză. Rezultatele comunicate de minister relevă faptul că există minuni în Postul Paștelui. Și nu orice fel de minuni, ci unele demne de marea sărbătoare a Învierii. Per total, 65,6% dintre elevii prezenți la simulare au obținut medii mai mari sau egale cu 5. De ce e o minune? Pentru că în 2016, procentul a fost doar de 44,05%, anul următor de 51,47%, în 2018 de doar 47% și de 53,1% în urmă cu doi ani, în condițiile în care nu știam cu ce se mănâncă acest Covid-19.
Asta se întâmpla pe vremea guvernării PSD, când credeam că vom avea o generație care să-semene Veoricăi Dăncilă. Dar iată, vine pandemia care ne pune economia pe butuci, ne închide școlile, părinții sunt revoltați că odraslele lor nu mai învață , copiii reclamă că nu înțeleg nimic din lecțiile predate online, profesorii acuză sistemul și, cu toate astea, la simularea de care vorbeam, guvernarea liberală a ministrului Cîmpeanu raportează cel mai mare procent din ultimii cinci ani. Care cum ar veni: Trăiască Cîțu și ai lui. Ba, și Orban, că și el s-a zbătut săracul pentru binele țărișoarei noastre.
Bă, ești prost? De ce, bă? Cum, de ce? De unde dracului ai procentele astea de te iau cu amețeli: București-82%, Cluj-77,6%, Argeș și Brăila-71%. Până mai săptămâna trecută ni se spunea că elevii de-a VIII-a sunt tămâie, și dintr-o dată stabilesc recorduri în deșteptăciune. De unde, bă, și până unde? Cum de unde, bă? De la declarațiile din iarnă ale ministrului Educației care spunea la vremea respectivă că are în vedere mai multe variante la examenele din anul ăsta: subiecte foarte uşoare, elevii sunt lăsaţi să copieze, procentul de promovare va fi 20-30%, sau se anulează examenele naţionale. Ultima variantă a picat, rămân în picioare primele două, ceea ce ar putea explica minunea din Postul Paștelui de la simularea Evaluării Naționale.
Pentru cei care nu cred în astfel de scenarii avansate în iarnă, redau o declarație făcută în iarnă de ministru Cîmpeanu: „Calitatea actului educaţional a scăzut foarte mult, din motive structurale, predarea online, şi din motive circumstanţiale, acces dificil la tehnologie. Ambele cauze au generat pierderi mari care trebuie recuperate în cea mai puternică măsură cu putinţă… Pierderile sunt mari şi foarte mari. Sunt diferenţe între şcoli, între clase şi între elevi. Este foarte greu de crezut că vom putea recupera tot.”
Dacă nici ministru nu știe ce vorbește, atunci, cine? Sau te pomenești că elevii s-au pus să îngrașe porcul înainte de examene?
Ovidiu Sârbu a lucrat timp de două decenii în mediul de afaceri, respectiv infrastructura de transport și construcții civile. Nu este străin nici de administrație, fiind angajat la un moment dat în Primăria Timișoara, iar de aici, timp de aproape doi ani, și-a desfășurat activitatea în cadrul Ministerului Transporturilor, având rang ministru secretar de stat.
Anul trecut și-a încercat norocul în politică, înscriindu-se și conducând filiala Timiș a Re:START România. Mai mult de atât, a candidat pentru funcția de primar al Timișoarei. A fost o experiență inedită, din moment ce a obținut doar 186 de voturi.
Ultimul gest de acest gen este unul de-a dreptul creștinesc. Săptămâna trecută, deci, în sfântul Post al Paștelui, a angajat-o pe Luminița Jivan pe funcția de șef de cabinet. Care Luminița Jivan? Câte Luminițe cunoașteți în județul ăsta, în afara celei de la capătul tunelului? Așa, Luminița de la PSD. Pardon, fostă la PSD. I s-a făcut milă de ea și i-a dat o pită albă să mănânce. Poate mă întrebați: „Cum dracu vine asta, bă? Nu Luminița asta zicea că «PSD este singurul partid care i pasă de soarta țării?»“ Ba, da, și ce-i cu asta? Credeți că o doare gura să spună mâine, poimâine același lucru despre PNL? Să fim serioși. „Bine, dar are și două dosare penale, în unul e trimisă în judecată“. Mare scofală! Ar fi fost mai rușinos dacă nu ar fi avut. Așa că, terminați cu prostiile, uitați-vă la declarația ei de avere de la sfârșitul mandatului de parlamentar și veți vedea că e mai săracă decât voi: nu mașină, nu bani în bancă, nu vilă, nu casă de vacanță.
Gata cu bășcălia asta ieftină și ră revin la gestul creștinesc de care vorbeam. Cum să angajezi, bă, la cabinetul președintelui CJ pe cineva care are dosare penale? Cum? Asta ca asta, dar cât e peneleul ăsta al vostru de mare, n-ați găsit, bă, pe unul mai bun ca să-l consilieze pe Romeo Dunca? N-ați avut și voi pe unul mai de Doamne Ajută de a fost nevoie să vă rugați de un pesedist? Și încă ce pesedist! Vai de curu’ vostru de liberali, dacă ați ajuns să vă învețe Luminița Jivan ce să faceți, cum să atrageți bani.
Nea Marcele, nu zici nimic? Taci? A, am uitat că nu te bagi în ciorba lui Dunca. Matale te facă că dirijezi orchestra liberală, nimic mai mult. Dar, bre, nu-ți mai amintești de ce-ți spunea de la obraz Luminița, salvatoarea județului, în urmă cu doi ani? Îți amintesc eu, stai liniștit: „Situația pe care o traversează acest județ nu a fost în niciun caz opera sau creația desăvârșită de aceștia, ci este suma acțiunilor tuturor decidenților care s-au aflat la conducere în ultimele trei decenii, iar pe această cale îl rog pe domnul Vela să-și reamintească faptul că a avut o seamă de colegi liberali în fruntea administrației județene, doar că pe-atunci nu îi dădea mîna, vocea și nici talentul politic să combată «dezastrul»”. Ce zici? Ce jignire; dacă nici matale nu ai talent politic, atunci cine? Îți mai dau una din arhiva vremii: „Domnul senator Marcel Vela, cu care am avut dialog doar pe teme legate de administrație publică, îmi demonstrează că la nevoie știe să inventeze teme electorale, ba mai mult, știe chiar să vândă blana ursului din pădure. Iar cumpărători, așa cum am putut observa, se găsesc la orice colț“. Ce îți făcea, prietene. Te făcea și mincinos și acu vine să vă dea sfaturi. Păi se poate?
Și una despre Iohannis: „Ultimii cinci ani au fost oglinda președintelui și reprezintă amprenta lăsată de el în istoria României care ia formă pe zi ce trece. Ce se va putea spune despre acest președinte? Aproape nimic. Poate doar că a fost cel mai absent președinte pe care l-a avut această țară și președintele care s-a făcut remarcat doar prin «urmăritul cu îngrijorare» a situațiilor cu care se confruntă această țară, fără să soluționeze vreodată ceva“. Bă, să nu citească președintele chestia asta legată de el, că v-ați dat foc la valiză!
Dar nu pot să termin cu citatele astea, fără unul legat de perioada în care Don Marcel era ministru: „Cred că suntem cu toții de acord că este imperios necesar ca acest guvern să plece! Orice guvern care se ascunde de democrație și de transparența decizională trebuie să plece!“
Ce să mai zic? Mai are vreun rost? Eu zic că nu, e suficient.
În opinia deputatului PSD Silviu Hurduzeu, revocarea lui Vlad Voiculescu a venit mult prea târziu pentru mulți români care și-au pierdut viața sau și-au distrus sănătatea în spitalele din România.
„S-au împlinit deja patru luni în care au ars spitale, în care „morții de COVID au fost batjocoriți, în care bolnavii în stare gravă au fost evacuați din spital în miez de noapte, în care pacienții au murit cu zile din cauza avariilor de la instalațiile cu oxigen. Patru luni în care Iohannis a tăcut complice, iar Cîțu și întreaga coaliție a austerității au protejat acest ministru-catastrofă!”, este de părere Silviu Hurduzeu
În opinia deputatului PSD, criza din Sănătate nu poate fi depășită decât prin numirea la conducerea ministerului a unui profesionist, a unei persoane care vine din interiorul sistemului, altfel incidente ca cele de la „Victor Babeș“ „Matei Balș“ sau Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț se vor repeta.
Dar, nu, după cum îi este năravul, într-una din nopțile trecute și-a suflecat mânecile pijamalei și s-a pus în fața calculatorului și țin-te nene: „că locuitorii acestei comune nu au avut noroc de a găsi un primar care să servească intereselor comunei“, Că Belci este „primar incompetent“ , ba chiar și „delăsător“. Bine, constatările lui Dunca sunt multe după principiul toți primarii pe care i-a întâlnit în viața lui au fost și sunt niște habarniști , proști și rău-voitori, și doar el este bun, cinstit și cu frică de lege.
Măi, domnule președinte, cum poți să vorbești în halul ăsta despre un primar pe care îl faci „aerian“? Ți-ar putea fi copil, nu de alta. Ai dublu vârsta lui, dar nu se vede asta. Pe deasupra, mai ești și președinte al Consiliului Județean. Puțină decență în exprimare nu strică. Ai fi dumneata toată ziua în elicopter, dar asta nu-ți dă dreptul să te consideri Dumnezeu. Ce sunt apucăturile astea? Nu te-ai săturat de atâtea jigniri aruncate în spațiul public? De ce primarul Belci este o pacoste pentru comuna Turnu Ruieni? Pentru că „nu respectă nici un fel de înțelegere avută“ cu matale înainte de alegerile locale? Foarte bine, înseamnă că este cinstit, că lasă Justiția să-și facă treaba. Pentru că nu vrea să stingă litigiile pe care primăria condusă de el le are cu firmele familiei Dunca? Domnule președinte, matale te auzi cum vorbești? Astea sunt probe ce pot ajunge în instanță. Cum să-i ceri una ca asta? Păi, primăria aia e proprietatea lu’ tasu? Cum dracu să le stingă? Să ia o vadră de apă să arunce pe ele și, gata, sau, să meargă la tribunal să le spună judecătorilor să închidă dosarele pentru că așa vrei matale?
Da, domnule Dunca, „viziunea redusă a acestui Cosmin“ este una sănătoasă și, în loc să fii bucuros că aveți în partid astfel de oamenii, îl pizdui toată ziua. Îl povestești peste tot unde te duci. Și mai este ceva, domnule Dunca. Toate aceste dispute cu primarul Belci îmi dau de înțeles că nu ai încredere în Justiție. De fapt, dacă stau și mă gândesc bine, nu ai încredere în nimeni în afara cercului matale de prieteni. Păi, așa nu se poate, domnule președinte. Lasă Justiția să-și facă treaba, iar dacă ești nemulțumit de ea, ia-ți jucăria și caută-ți alt munte unde îți faci singuri legea și, în plus, scapi de nervi și de primarul „aerian“, „incompetent“ , „delăsător“ sau cum o mai fi el. Simplu, nu?
În opinia sa, situația din spitale este consecința disputelor ce au loc în interiorul coaliției de guvernare, ca o dovadă că pe liberali și pe cei de la USR PLUS nu-i interesează altceva în afara puterii.
„În ultimul an, în spitalele românești au murit 33 de pacienți internați pe ATI și nimeni nu a fost tras la răspundere. Mai mult, nici măcar nu se știe cine sunt vinovații acestui dezastru continuu din spitale. Vlad Voiculescu, acest ministru incapabil al Sănătății se ascunde după fusta largă a USR PLUS, iar când deschide gura la televizor, numai prostii vorbește. El săracul nu știe pe ce lume trăiește și noi vrem să pună la punct sistemul. Suntem sătui de minciunile acestei guvernări, care nu face altceva decât să ascundă incompetența, hoția, nepăsarea și prostia pe care au reușit să o ridice la nivel de virtute“, mărturisește senatorul PSD, Ion Mocioalcă.
Bravo, măi, Andrei, așa te vreau. Dacă vrei să ajungi prefect, președinte de Consiliu Județean, parlamentar, primar, președinte de asociație la bloc sau mai știu eu ce ți-ai propus noaptea în somn, nu este suficient doar să ne povestești cum te-ai hotărât să vii pe jos la serviciu, mai ales că nu vii din Govândari sau Driglovăț, ci din spatele Sălii Polivalente, aflată la nici 300 de pași de prefectură. Știu că nu e o știre de dat pe spate, dar decât nimic, nimic, bună și asta. Și mai știu că ți se pare cam prea devreme și prea mult să-ți dorești atâtea dintr-o dată, după ce în alegeri n-ai reușit nici măcar să ajungi un simplu consilier județean, dar dacă Gâfu și Romeo Dunca au ajuns unde au ajuns, tu de ce nu ai putea? Crezi că ei sunt mai deștepți decât tine? Aiurea! Ascultă la mine, nici ăștia doi nu au avut cine știe ce rezultate până nu de mult, deși au o vârstă respectabilă, spre deosebire de tine care ești privit ca pe o mare promisiune a politicii cărășene. Așa că, dă-i înainte cu tupeu, vorba ălora de la Bosquito dar, vezi să nu sfârșești ca o veșnică speranță, așa cum se întâmplă cu câte un fotbalist din liga a I-a.
Îmi place, măi, Andrei, că te-ai făcut și tu bărbat. Că ai ieșit la interval și ai început să tragi în primăria de la Armeniș, condusă de ginerele lui Marcel Vela. Ăsta da curaj. Acum rămâne de văzut dacă nea Marcel te bagă în seamă, dacă îți va mai răspunde la telefon sau la salut, ori dacă don Gâfu te va trage de-o parte să te avertizeze prietenește ca să-ți bagi mințile în cap. Nu știu cine te-a împins de la spate, că sunt convins că singur de capul tău nu ai făcut-o. Dar nu mai contează. Important e că le-ai dat-o peste nas și că punctezi bine, ca la box. Dar, grijă mare, Andreiule, să nu încurci borcanele că, adversarul pe care îl căpăcești nu e din Opoziție, ci de-al tău din coaliție. Știai? Și, atunci, de ce dracu vă dați la țurloaie unu altuia? Așa, de distracție? Voi sunteți normali, așa vreți să construiți țara? Să o duceți pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație din scandal în scandal?
Dar până să-mi dai un răspuns, asta în cazul în care îl ai la îndemână, băgați-vă, bă, mințile în cap și apucați-vă de treabă. Credeți că țara asta nu are altă treabă decât să se uite la căcaturile voastre de zi cu zi?
Ambulatoriul, care a trezit în ultimii trei ani atâtea ambiții și dispute nu doar de natură politică, dispune la parter de nouă cabinete și de alte trei, de psihiatrie pediatrică, neurologie și pediatrie, la etaj. Consultațiile de luni până vineri, între orele 8-13, sunt gratuite.
„Este o zi mult așteptată, cel puțin de mine, această deschidere a ambulatoriului integrat al Spitalului, o zi de bucurie, nu că aș avea această stare euforică, care poate aș fi avut-o dacă se deschidea la timp, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Nu știți câte sacrificii și câte bătălii, pasiuni și nervi s-au dus pentru aceste spații, foarte normale. Ceea ce trăim astăzi este o situație absolut normală care ar fi trebuit să fie dintotdeauna la Spitalul din Caransebeș, dar din păcate acum 18 ani cineva s-a gândit că nu ar fi rentabil să funcționeze astfel de cabinete. S-au desființat și s-au înființat alte cabinete private și astăzi după 18 ani ambulatoriul a redevenit integrat în spital”, a mărturisit primarul Felix Borcean.
La rândul său, city managerul Florin Bogdea consideră că redeschiderea ambulatoriului reprezintă un lucru bun atât pentru pacienți, cât și pentru bugetul spitalului
„Sunt 12 specializări care vor funcționa în aceste cabinete și în viitor vrem să putem să rezolvăm și problema etajului I unde sunt acele cabinete renovate, să putem mări numărul specializărilor, printre care și de stomatologie, care va funcționa în regim de 24 de ore din 24 pentru urgențe”, afirma Florin Bogdea.
La inaugurare a fost prezent și fostul manager Adrian Cican, pe vremea căruia au demarat lucrările de reabilitare a ambulatoriului din Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș.
Apropos de bolile copilăriei. Răceam iarna, îmi înghețau mucii la săniuș, mâncam zăpadă până simțeam că nu mai puteam să vorbesc, dar nicio clipă vreunul din casă nu s-ar fi gândit la nu știu ce boală căzută de pe lună. Nu, mă înveleau în haine îmbibate în țuică, îmi dădeau să beau ceai din foi de ceapă, mă duceau la o babă care știa să de gâlci (amigdalite pentru copiii din ziua de azi) sau la unul care punea ventuze, iar când nu se mai putea, mergeam la dispensar, acolo unde stăpână era o felceriță ce se pricepea la tot, ca un doctor. Injecțiile se făceau nu cu seringi de unică folosită, ca în ziua de azi, ci cu una metalică, barie, model sovietic, și n-am auzit pe nimeni să se fi infectat cu nu știu ce virus.
Mai târziu, în armată, se întâmpla adesea să fi fumat cu tovarășul de armă aceeași țigară. O treceam din mână în mână și trăgeam cu sete din ea, de parcă ar fi fost ultima de pe pământ. Mai târziu, am băut din aceeași sticlă cu colegii de lucru, să nu mai vorbesc de cana cu care beam apa. Nu se știa de dezinfectanți, de boli care se luau. Da, dar eram cu vaccinurile la zi. Nimeni n-ar fi îndrăznit să le refuze, așa cum se întâmplă acum.
Azi, copiii nu-și mai potolesc foamea cu pită cu untură, ceapă și boia. Noi, ăștia de care am tot povestit, am uitat și de mămăliga răsturnată din ceaunul de tuci în care fierbeam laptele, de clisa friptă și de cele două mari posturi din calendarul bunicilor. Nu ne mai place să bem apa din crovul de pe câmp și nici să ne „îndulcim“ sufletele cu ceaiurile din plantele culese în timpul verii. Nu ne mai place nici mâncarea românească, pentru că între timp am descoperit-o pe aia americană și turcească, dar nici „buruienile“ pe care le culegeam în pădure. Am uitat de mersul pe jos, de orele de educație fizică, copiii noștri nu se mai cațără în copaci, locul lor de joacă fiind luat de cel din fața calculatorului. Nu mai știm cum arăta bucătăria aia simplă de la țară, cu clisă, brânză, ceapă, varză și fasole de două ori pe săptămână, dar am descoperit medicul nutriționist și curele de slăbire, hot-dog-ul, shaormele, chipsurile. Am renunțat la un mod de viață considerat perimat și ne-am aliniat la unul adecvat timpului pe care îl trăim, iar consecințele le vedem trecând pe lângă spitale sau uitându-ne seara la televizor…
Poate și înainte vreme era la fel, doar că atunci nu aveam atâtea televizoare. Și ce bine ne era!
