15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri caras-severin

Echipa de handbal CSM Reșița, care a evoluat în Liga Zimbrilor, a dat cu mucii în fasole în 13 din cele 15 meciuri disputate în actuala ediție de campionat. Că dacă s-ar fi făcut de cacao pe banii unui privat, am fi zis, deh, tâmpit e ăla care bagă banii în curul unor jucători care nu prea au tangență cu performanța, dar așa, când sunt plătiți din bani publici, se schimbă datele problemei. E adevărat, Primăria Reșița ar fi trebuit să taie finanțarea de la primele cinci, șase meciuri, când a văzut că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, doar că a tot sperat că se vor îndrepta lucrurile. Pe dracu, în loc să se trezească la realitate, echipa a mers din rău în mai rău, până la scos din sărite pe primarul Nelu Popa. „Lipsa unei asumări și a unei înțelegeri în mod profesionist a responsabilităților, pe care fiecare parte implicată în acest proiect sportiv le are, determină Primăria Reșița să nu mai continue acest proiect“. Scurt, pe doi.

Mai bine mai târziu decât niciodată. Oricum rămâneam fără echipă de handbal în prima ligă la sfârșitul campionatului și, decât să fi aruncat în continuare banii pe niște jucători vinovați pentru locul din clasament, primarul Popa a decis să propună consilierilor locali retragerea sprijinului financiar. Propunerea e ca și trecută, 17 din cei 21 de consilieri sunt liberali ca și primarul. „Primăria orașului Reșița va susține în continuare centrul de copii și juniori al secției de handbal, unde sunt în jur de 100 de copii“, se spune într-un comunicat. Împreună cu conducerea clubului, municipalitatea susține în continuare și secțiile de fotbal, karate, lupte, baschet, dar își dorește ca banii investiți în aceste secții să fie bine chibzuiți, iar acest lucru să se vadă în rezultatele sportivilor, indiferent de ramura sportivă.

Până când la orizont va mai apare un Adrian Chebuțiu, care să aducă Reșiței trei trofee europene de handbal: arrivederci, ciao, ciao!,

Să nu fim prea răi cu Cîmpeanu, subalternul lui Mocioalcă pe când cei doi serveau patria la Pro România. Nu el e de vină că, nici nu i s-a uscat bine cerneala din semnătura de adeziune, că l-au pus ăștia ministru. Păi, ăia care au făcut asta nu știau că la el se potrivește de minune zicala aia cu „ce are sula cu prefectura?“ Adică, în peneleul ăsta, cât este el de mare, că așa se laudă unii, nu s-a găsit un liberal de Doamne Ajută care să fi fost numit pe funcție? Măcar unul care să fi venit, fie și din PDL-ul lui Băsescu, nu ca și Câmpeanu aterizat în bătătura liberală de două-trei luni?

Bă, Cîțule, chiar așa de Bălălăi sunteți, bă, de l-ați pus pe Cîmpeanu ministru? Că până acum, ăsta a servit masa doar la cantina partidelor de stânga. La început s-a înfruptat din aperitivul lui Dan Voiculescu, ăla de la Antena 3, apoi a mâncat ciorba cu Tăriceanu și friptura cu Victor Ponta. Iare acu’, ce și-o fi zis; „bă, dacă ține și cu fraierii ăștia de la PNL, de ce n-aș hali un desert cu cremă de cacao?“ Zis și făcut. Pentru că a ținut. Ș-apoi, ce să le arate Cîmpeanu lu’ ăia care au insistat cu numirea lui? Că a mai fost ministru al Educației timp de un an și n-a făcut nimic? Că va băga pe țeavă o reformă în învățământ? A mai băgat una, în urmă cu șase ani, și ce-a făcut? Vă spun eu: a făcut rahatul praștie, asta a făcut! Bă, voi nu vedeți că pe zi ce trece sunteți tot mai caraghioși?

Apropos de reformă. Cică liberalii se pregătesc să dea marea lovitură. Începând cu noul an școlar să scoată din programă istoria și geografia. Mă rog, să le comaseze într-un fel și să apară un nou manual, ceva de genul: „Studii Sociale“.

„Ce face băieții ăștia?“ cum ar întreba Giani din Las Fierbinți? Ce să facă, Giani? Face bine, că au mintea odihnită. De aia face bine, băieții ce face!

Poate că cu Orban ar fi fost altfel. Mai cu un șpriț în pauza ședinței de guvern, mai cu banc, mai cu un cântecel la mandolină și un dans la Școala de Vară a tinerilor liberali sau o caterincă, altfel ar fi trecut guvernarea. Ar fi avut și bugetarii o speranță, iar noi momente de haz și voie bună pe seama menestrelului ajuns șef al Camerei Deputaților. Dar așa… Nu vedeți ce moacă ștearsă are Cîțu ăsta? Că te uiți la fața lui și nu înțelegi nimic. Nu vezi o grimasă, un zâmbet rătăcit în colțul gurii, ceva care să te facă să spui ceva despre el. Nimic. Absolut nimic.

Ce speranță poate să le ofere unul ca el funcționarilor de la stat? Niciuna. Cel puțin până va trece pandemia și nu doar asta, ci și Jocurile Olimpice de la Tokio. Care Jocuri Olimpice? Ălea din vara lui 2021 care ar fi trebuit să se țină în vara lui 2020. Ce au jocurile astea cu Cîțu? Au și încă cum. Banii de la majorările salariale se duc la federații, la pregătirea sportivilor, la plata deplasărilor cu avionul până în Japonia și la câte și mai câte chestii legate de eveniment. Nu știați? Nici nu trebuie să le știți voi pe toate. Le știe Cîțu și ni le spune ca să ne intre în cap că trăim vremuri de rahat și nu de huzur.

Până la urmă, cunoscuții mei s-au liniștit când, bucuroși, au aflat că nici polițiștii nu vor primi un leu în plus la salariu, și nici pensionarii nu se vor procopsi cu ceva, că acordarea pensiilor speciale pentru primari se suspendă până în 2022 și că pensiile de serviciu, cu excepția foștilor magistrați, nu se vor mai actualiza în 2021 cu rata inflației. Au făcut haz de necaz și au promis că anul acesta vor merge la colindat cu capra vaccinului, vorba unui amic hâtru, că de capre, capre nu mai sunt bani!

Ne-am fi așteptat ca pe unii dintre politicienii ultimilor trei decenii să nu-i găsim la troaca cu lături a eșichierului dâmbovițean. Mă gândesc la liberali. Vin din istoria de un secol și ceva și, în acei ani de început de democrație, nu mi-aș fi imaginat o clipă că progeniturile politice ale acelor domni sosiți din exil, trași la patru ace, cu o ținută impecabilă și un discurs străin nouă, vor ajunge să fac același lucru. Îmi imaginam noua clasă politică liberală una cu ștaif, responsabilă, cu mesaj convingător pentru generațiile viitoare. Pe dracu. Cum am putut să gândesc atunci așa?  Habar nu am. Copilandrii de atunci, care începuseră să ridice capul, precum cățelandrii ce se hârjonesc pe maidan, au învățat repede lecția.

Și iată dovada: „Asistăm la ciolaniada grețoasă în partid, între diverse personaje, unele lipsite de valoare politică. Am tot așteptat ca oamenii cu valoare politică să fie cei care să decidă în acest partid“. Nu o spun eu, ci un lider liberal important din Ardeal: Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj.

Vai, cum le zice Tișe de la obraz ăstora care au confiscat partidul pe persoană fizică. Hai, dacă ar fi fost vorba de vreun SA sau SRL ori de o ciolaniadă simplă, de asta, de toate zilele, treacă-meargă, dar așa? Ciolaniadă grețoasă? Bă, parcă îți vine să vomiți, doar la ce spune omul ăsta.  E drept, Tișe are dreptate când vorbește despre aroganța și autosuficiența ăstora pe care îi numește „persoană fizică“ și se joacă de-a v-ați ascunselea acum cu partidul. Are și tupeu, pentru că de partea lui sunt  barosani unu’ și unu’, precum: Boc, Bolojan sau Falcă. Oameni care au făcut ceva în politică și administrație. De asta-i dă mâna să spună „STOP la toți lipsiții de valoare politică și administrativă! Plecați acasă și lăsați partidul pe mâna celor performanți!“. Ei, aici nu a prea nimerit-o. Dacă ar fi să plece acasă ăia lipsiți de valoare politică și administrativă, dar absoluți toți, îl asigur că ar rămâne partidul în curul gol. Dar, de fapt, domnul Tișe știe și el chestia asta, altfel nu ar fi spus: „atenție ca rămâneți fără partid, voi cei preocupați de Ciolaniadă!

Eu știu la cine se referă Alin Tișe. Și voi știți, dar, din păcate, nu are cojones. Îl păsuiește pe cobzarul șef din fruntea partidului, pentru că, în loc să spună lucrurilor pe nume, preferă doar să arunce vorbe în vânt: „Și mai grav, rămâneți fără oamenii din țara aceasta care credeau în PNL sau au așteptări de la PNL“.

E bun și asta, dar parcă prea puțin curaj de la un partid cu lideri ce-și spun descendenți ai Brătienilor.

Semne de îmbătrânire, veți spune. Și da, pentru că timpul nu iartă pe nimeni, nici măcar pe împărații, prinții și Ilenele Cosânzene din basmele lui Ispirescu, și, nu, pentru că anul acesta Crăciunul nu a fost Crăciun, chiar dacă în calendar e trecut cu roșu și ne dă de veste Nașterea Mântuitorului. Un Crăciun fără colindători, nu e Crăciun. Am avut parte până acum de Crăciun fără zăpadă, de Crăciun petrecut în cazarmă în timpul milităriei, de Crăciun strecurat printre gloanțele de la revoluție, dar niciodată de un Crăciun fără colindători.

Speriați de comunicatele guvernanților, unul mai panicos decât altul, copiii școlii online au preferat să stea acasă în fața calculatorului și al telefonului mobil să-și transmită mesaje gen: „Merry Christmas“ și să se colinde englezește, că tot e la modă, de la cel cu țâța în gură, pân’ la cel cu barba sură. La urma-urmei, nici nu m-ar fi deranjat  de-ar fi zis-o și în limba lui Messi sau a lui Viktor Orban. Important ar fi fost să fi auzit un murmur de colindă pe strada întunecată, pe bulevardul gol, în orașul trist și pustiu. Bolnav, de pustiu ce a fost anul acesta. Un murmur, nu mai mult. Sau să mi se bată în ușă și când s-o fi deschis, să mă fi întrebat, la fel cum o făceam în altă copilărie, dârdâind de frig: „Primiți colindătorii?“ Dar așa?

Un Crăciun fără colindători, e ca fotbalul fără Messi și Ronaldo, tenisul fără Serena, Simona Halep, Nadal și Nole Djokovic și golful fără Tiger Woods. Chiar dacă viața noastră-i ca un film, nu putem să ne mințim că la un moment dat toți suntem Zorro, prefăcându-ne că ne jucăm de-a justițiarii într-o țară plină de tâlhari căci, Crăciunul nu înseamnă doar magazine golite de mâncare și jucării ori mese întinse, pline cu cârnați și caltaboși.

Crăciunul înseamnă, în primul rând, spirit, colinde și colindători. Exact ceea ce ne-au lipsit anul acesta.

Lupulescu a fost până în septembrie primarul comunei Fârdea din județul Timiș. Deși se învecinează cu județul nostru, în partea dinspre Rusca Montană, sunt convins că puțini dintre dumneavoastră ați auzit de ea. Nici nu e de mirare la câți locuitorii are, 1.700, și la cu ce „realizări“ se laudă. Dar nici nu ar trebui să ne mire faptul că acest Samuel Lupulescu să-l consilieze pe Dunca, pentru că președintele nostru este atât de imprevizibil.

Din informațiile noastre, Lupulescu a intrat în politică imediat după ce a petrecut douăzeci de ani în State, la Detroit. Și a câștigat imediat primăria pe lista PDL, în 2008. E adevărat, cu șapte voturi mai mult decât contracandidatul său, dar le-a câștigat. În 2014, a trecut de partea PSD și a lui Titus Bojin, bossul de atunci al social-democraților timișeni. Iată ce spunea Bojin la vremea respectivă: „Am spus că voi anunţa o surpriză pentru primarul Lupulescu. Îi propun să facem schimb de cravate, lui îi stă foarte bine cu cravata roşie la gât”. Lupulescu atât a așteptat, a pus la gât cravata roșie, însă nu a reușit să-l convingă pe Bojin să facă la fel cu cravata pedelistă. Om de cuvânt, ce mai! Cum îi stă bine unui traseist, Lupulescu s-a lepădat de PSD și s-a înscris în PNL.

O fi adevărat sau nu? Întrebarea este pentru același domn consilier personal.

Și ce se mai scrie în presa vremii. Că în 2016 mascații au descins în primărie, iar el a fost dus la audieri de către polițiștii de la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice Timiș, într-un dosar de abuz în serviciu, fiind reclamat de un localnic. Și asta nu pare să fie totul. Potrivit celor de la www.lugojinfo , înainte de preda mandatul, pierdut în alegerile locale din acest an, „a acordat mai multe contracte prin incredințare directă, deci fără licitație, în valoare de aproximativ 60.000 de euro“. Ca o pată de culoare, în plină pandemie a oprit câteva ore pe zi, zile la rând, apa în comună pentru montarea apometrelor. Cei de la DSP și-au făcut cruce, iar localnicii nu l-au iertat și nu l-au mai votat în toamnă.

O fi adevărat sau nu, domnule Lupulescu, ce scriu ziariștii?

Și una de can-can: fostul edil-șef ar refuza să elibereze locuința de serviciu primită de la primărie și pentru care ar plăti o chirie lunară de 26 de lei (douăzeci și șase de lei!), în condițiile în care soacra sa ar deține o pensiune în comună. Cât privește afirmațiile domnului Dunca precum că „dânsul a rezolvat finanțarea pentru legatura dintre autostradă și Voislova, pe partea județului Timiș, asa ca acum ne bucurăm ca se va ocupa de segmentul aferent județului Caraș-Severin”, aceeași presă timișeană (cârcotașă, cum ar spune unii), susține contrariul.

Ce spuneți domnule consilier Lupulescu: o fi adevărat sau nu?

Concluzia? Ce nu a fost bun la Fârdea e bun, spre foarte bun, la Consiliul Județean Caraș-Severin.

După ce Lunca Pomostului s-a transformat de mai mult timp într-un veritabil șantier, iată că lucrările se mută pentru o zi în zona cartierului Poiana Golului.

Miercuri, 23 decembrie, în intervalul orar 9 – 18, circulația autovehiculelor va fi restricționată, pentru a permite efectuarea lucrărilor de asfaltare a străzii Golului, pe sectorul cuprins între Farmacia Multifarm (de la poarta UCM Reșița) și intrarea în cartierul Poiana Golului.

Conducerea primăriei recomandă locuitorilor din Poiana Golului să aleagă ruta ocolitoare prin localitatea Doman, iar pe participanții la trafic să sporească atenția în această zonă și să respecte semnificația indicatoarelor rutiere, indicațiile și semnalele polițistului rutier.

Anii au trecut, prefecții s-au succedat de le-am pierdut numărul, ușa deschisă de Vela a fost închisă la loc, iar de atunci, populimea și angajații se tot înghesuie pe ușa din dos, de parcă ar fi fost ciumați. A trebuit să treacă 19 ani, se întâmpla anul trecut în toamnă, pentru ca același Vela, ministru de acum, să readucă în discuție ușa cu pricina. Și din nou unii (e drept, mai puțini decât în urmă cu două decenii) au apreciat, lăudat și felicitat inițiativa ministrului.

Iată ce spunea don Marcel la numirea în funcție de prefect a Florenței Albu: „În 2000 am fost prefect și am deschis ușa Prefecturii. De 19 ani încoace, PSD-ul a închis ușa principală a Prefecturii pentru cetățeni, nu știu ce mentalități, ce viziuni geopolitice, tactice, manageriale, au avut cei care au decis să închidă ușa. Ca ministru al Afacerilor Interne vreau să o rog pe doamna prefect ca, începând de astăzi, ușa Prefecturii Caraș-Severin să rămână deschisă pentru cetățeni, ușa principală nu este pentru miniștri, ambasadori sau privilegiați, este pentru cetățeni“.

Don ministru,  don ministru! Matale ai vorbit, matale ai auzit. Nu știu ce mentalități, ce viziuni geopolitice, tactice, manageriale, ca să te citez, au ținut în continuare ușa prefecturii închisă. Închisă pentru cetățenii la care ții atât de mult. Or fi fost capsomani pesediști, dar nici cu liberalii nu-mi e rușine. Nu intru în amănunte. Tot ce pot să constat e că i-a durut în cot de promisiunea făcută. Știi cum e cu zicala ai, când pisica nu-i acasă… Ce-au zis, lasă că Marcel e la București prins cu pandemia, cu stările de urgență și alertă, cu câinii, pisicile și caii maltratați de stăpâni și nu-i mai stă gândul la ce o rugase pe doamna prefect. Dovadă, a trecut anul și nimic. Bă, da nimic de la Dumnezeu. Măcar așa s-o fi întredeschis pentru aerisire. Dacă prefectul și președintele Consiliului Județean ar fi fost de la un alt partid, PSD de exemplu, aș mai fi înțeles. Dar așa? Aici miroase dacă nu sabotaj, atunci clară nesupunere pe linie de partid.

Lăsând gluma la o parte, domnule Vela, într-un singur an, Caraș-Severin a avut doi prefecți puși de Guvernul Orban și, veți spune, ce-i cu asta? Așa e, mare brânză, alt rău să nu fi fost. Ba, mai mult, liberalii au câștigat și Consiliul Județean și, degeaba. Ușa a rămas înțepenită de când nu a mai fost deschisă. Nici măcar unsă cu vaselină, din când în când, așa cum face omul gospodar. Păi, se poate? Bag sama, de când ești la București ți-ai cam pierdut autoritatea în teritoriu. Ce greutate mai au vorbele matale dacă prefectul și președintele Consiliului Județean nu te ascultă? Oare, prefectul Gâfu și președintele Dunca chiar au nevoie de o Hotărâre de Consiliu Superior de Apărare a Țării sau de-o Hotărâre de Guvern ca să deschidă o amărâtă de ușă?

Dacă da, vorbește domnule Vela cu președintele și colegii de la Palatul Victoria să dea nu o hotărâre, ci două, numai să se deschidă ușa Prefecturii, dacă cuvântul matale nu are niciun efect. Căci, vorba aia, e momentul colindătorilor cu a lor urare: „sculați gazde nu dormiți, vorba lu’ Vela s-o-mpliniți“