15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri resita

Cam așa au ajuns lucrurile și în PNL. În urmă cu un an și jumătate- doi, iubire mare, nețărmurită și necondiționată între baștanii de atunci ai partidului care umblau prin țară ca popa cu crucea la Bobotează, propovăduind sfârșitul PSD-ului și venirea la putere a celor mai buni, mai cinstiți, mai corecți români iubitori de țară. Adică liberalii. Mi-i amintesc când au ajuns și la Reșița, la mitingul de la europarlamentare, unde au pozat, pe treptele prefecturii, în cea mai unită și puternică echipă politică a momentului, cu Ludovic Orban și Rareș Bogdan distribuiți, unul în Chirița în provincie, celălalt, în primadona descălecată din presa bucureșteană. Mâini ridicate și înlănțuite în semn de victorie, fețe radioase și discursuri tăioase de parcă ne-am fi aflat în fața unui război civil.

Nici doi ani nu au trecut de la momentul de care vorbesc, că s-a dus dracu prietenia și tihna în partid și s-a ajuns la vorbele lui Dan Ciotoi: S-a rupt lanțul de iubire// Și-a-nceput a rugini//, dovadă că mulți îl vor pe făraș pe Orban. Inclusiv Rareș Bogdan, cel care atunci și-ar fi dat viața pentru Orban. Bă, băieți, s-a umflat tărâța în voi? Eu așa cred. De la prea mult bine. V-a fost suficient să fiți un an și un pic la butoane pentru a vă da arama pe față. Să ne arătați cine sunteți de fapt. Ați copiat ce a fost mai rău la PSD, că numai ăia au fost în stare să schimbe trei premieri în doi ani și tot atâția președinți la partid. Le călcați pe urme, nu vă lăsați la ei. De ce n-ați face-o? Să zică lumea că nu sunteți buni nici la guvernare și nici la treburile partidului? Dați-i înainte, că e bine. E greu până se bagă dihonia între voi, că după aia nu o mai scoate nici dracu. Vă obișnuiți cu ea, de-o să credeți că așa e democratic, să vă tot spurcați între voi în presă, să vă plătiți polițe, să faceți mișto unul de celălalt.

Numai să nu vă caftiți, că asta chiar e urât. Mai bine aveți-vă ca frații ca să nu… Știți voi la ce mă refer.

Foto: Paula Neamțu, Agerpres

Liberalii sunt insistenți, e și normal, doar că până acum au mers pe o mână moartă. Cu Chisăliță au pierdut la locale, cu Chisăliță au dat-o în bară la parlamentare și, tot cu Chisăliță, s-ar putea duminică să o ia din nou în barbă. Nu pentru că Ion Chisăliță nu ar vrea să ajungă acolo sus. El are voință și dorință, se vede pe fața lui, se opintește din greu să ajungă iar la primărie, însă astea îi sunt limitele. Altădată, poate că ar fi fost în stare de mai mult, acum nu. Nu poți să-i ceri mai mult de atât, și decât să-l împingi de la spate ca pe o Dacie 1300 fabricată în 1980 rămasă în pană pe marginea drumului, mai bine te urci într-un Touareg.

Pentru el este bine unde se află acum. Consilier județean. Între noi fie vorba, nu-i un efort atât de mare să fii acolo, indiferent de vârsta pe care o ai. Vii o dată pe lună la ședință, ridici mâna la comanda liderului de grup, poți să moțăi liniștit când punctele de pe ordinea de zi sau discuțiile sunt plicticoase, cu condiția să nu sforăi să-ți deranjezi colegii, n-ai nicio responsabilitate concretă, nimeni nu-ți cere să faci altceva decât îți cere interesul partidului, poți să completezi integrame și câte și mai câte. Mai mult, efortul ți-e răsplătit cu indemnizație frumușică. Păcat că nu mai e bufetul Consiliului județean, că la sfârșitul ședinței mai povesteai la oi țuică și la o ciorbă cu prietenii vechi, mai aflai una, alta de prin județ. Chestii de astea. Fără bătăi de cap!

Pe când la primărie, se schimbă lucrurile, tată. Gata cu moțăitul, cu jocurile pe calculator. Trebuie să te trezești cu noaptea în cap, să fii prezent la birou în fiecare zi la ora 7,30, să dai exemplu, să te lupți cu pesediștii din Consiliul local, poate și cu cei trei consilieri de la Uniunea Sârbilor, în cazul în care ăștia refuză să fac alianță cu liberalii. Nu uita că, după Hotărârea BEC și a ÎCCJ ți i-ai făcut dușmani și pe pesediști și pe ăia de la Pro România. Nu vei avea majoritate.  Altfel spus, te vei zbate ca peștele pe uscat. Vei fi singur împotriva tuturor. Nu mai e ca pe vremea lui Sorin Frunzăverde să-i aducă pe ăia de la Delphi. Pe pandemia asta, vei deschide cel mult un Ociko, la grajduri, unde pe vremuri dormeau ăia de la embargou sau vei autoriza un chioșc unde să se facă langoși. Gata, s-a zis cu vremurile alea pedeliste glorioase.

Cu liberalii e altceva. Ei sunt altfel decât pediștii, pesediștii și pedeliștii pe la care ai trecut de-a lungul și de-a latul carierei politice. Ar fi bine să ții seama de toate astea, domnule Ion Chisăliță înainte de a înregistra a treia înfrângere consecutivă în numai patru luni!

Iar dacă nu ții seama de astea, te întreb dacă îți va prii victoria, ajungând primar, știind ce mânăreală a făcut BEC să-l dea la o parte pe Adrian Torma? Sau nu te interesează? Scopul scuză mijloacele, nu-i așa?

A încercat să se opună sistemului corupt, dar a cedat pentru că nu avea nicio șansă să reziste pe piață cu 500 de oameni în spate, care trebuiau plătiți, iar de aici și greșelile pentru care a plătit cu libertatea.

Aceasta este pe scurt povestea de viață a lui Valentin Armașu care, recent, spre surpriza generală, a anunțat că se retrage din afaceri, dar și din spațiul public, din media, unde în mai multe rânduri s-a aflat în centrul atenției. „Nu mai vreau să aud de drumuri. Nu mai vreau să lucrez cu statul în acest domeniu al construcțiilor. Mi-e de ajuns, vreau liniște. Silenzio stampa pentru mine și familia mea“, ne-a mărturisit omul de afaceri.

Cu o firmă în insolvență, Camand, și cu una pe care a vândut-o, AMM Construct, Armașu spune că vrea să se bucure de liniștea căminului, de lucrurile mărunte pe lângă care a trecut până acum de atâtea ori fără să le ia în seamă. Vrea să facă și alte lucruri, poate la fel de interesante, prin Fundația „Maya și prietenii“, să vină în sprijinul acelor categorii sociale defavorizate cărora destinul le-a fost potrivnic.

Ieșirea din scenă a omului de afaceri este surprinzătoare și pentru că la un moment dat s-a vehiculat că va fi cooptat în echipa de consilieri a lui Romeo Dunca, ținându-se seama de experiența sa în construcțiile de drumuri. Cu atât mai mult, cu cât fosta deputată PSD Luminița Jivan, în jurul căreia s-au încropit multe povești, unele penale, în care a apărut și numele lui Valentin Armașu, se află deja în preajma lui Dunca.

„Nu merg la niciun Consiliu Județean. A existat o poveste de acest gen, dar cu tot respectul pentru domnul Dunca, nu mă duc. Îi urez succes în tot ce va face de acum încolo și, cu siguranță, va găsi destui specialiști, chiar mai buni decât mine, care să vină cu experiența și sfaturile lor. Cu Luminița Jivan? Nu mai este nimic, dovadă că în campaniile electorale din toamnă și iarnă nu a venit alături de mine. Sincer, nu mă interesează ce va face în viitor. Cu siguranță, își va alege o altă cale“, a mărturisit omul de afaceri.

Și mai spune Armașu că „Vine un moment în viață când îți iei o pauză, să vezi ce prieteni ai avut lângă tine“. Din câte se pare, pauza se referă doar la afaceri, nu și la politică, zonă în care a intrat în urmă cu șapte-opt luni. A reinventat Filiala Caraș-Severin a Partidului Ecologist Român, pe care a dus-o pe locul I pe țară la parlamentare și locul IV, la alegerile locale. „O experiență interesantă pe care, sincer, trebuia să o trăiesc. Dacă am deranjat pe cineva în cele două campanii, îmi cer scuze, a fost fără intenție pentru că ne-am aflat într-o competiție cu învingători și învinși“.

În privința învingătorului pe plan local, Valentin Armașu este franc: „În alegerile parlamentare a câștigat cel mai bun. Cel mai bun însemnând în opinia mea, „profesorul“ Ion Mocioalcă, pe care mulți l-au înjurat pentru faptul că s-a reîntors în PSD. Nu cunosc motivele pentru care a plecat la Pro România, însă văd rezultatele de la parlamentare, unde PSD a câștigat tot atâtea mandate de parlamentar, ca și PNL aflat la guvernare, iar acest lucru i se datorează și lui Mocioalcă“.

Cât privește viitorul său în politică, Valentin Armașu lasă să se înțeleagă că aceasta ar putea fi o alternativ la ceea ce a făcut până acum.

„Deocamdată nu, dar nu se știe niciodată ce-ți rezervă viitorul. Ca să faci politică, așa cum o gândesc eu, trebuie să-ți alegi un profesor bun de la care ai ce învăța, indiferent de numele lui. Aceasta voi încerca de acum încolo“, ne-a mai destăinuit Valentin Armașu.

Doamna Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, ne-a spus-o verde-n față în urmă cu două zile, să ne intre bine în cap: „salut inițiativa prim-ministrului grec privind un certificat de vaccinare recunoscut reciproc”. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu funcțiile și comisiile astea din Uniunea Europeană, Frau Ursula von der Leyen este un fel de prim-ministru al tuturor țărilor membre ale UE. Adică, hotărârile pe care le ia Comisia Europeană devin literă de lege și pentru moldoveanul din Frătăuții Vechi, și pentru bănățeanul de la Pârneaura ori olteanul de la Gogoșu. Fără acel certificat de vaccinare, cei trei se vor învârti ca găina în jurul cotețului și vor pupa Franța, Germania și Austria când mi-oi vedea ceafa. Să ne fie clar.

L-ați auzit și voi pe Herr Klaus Iohannis că s-ar împotrivi unei astfel de măsuri? Că ar accepta-o doar în cazul circulației persoanelor care au nevoie de tratament în străinătate? Și, ce-i cu asta? Cine îl ascultă pe Iohannis? Să fim serioși! Câte adrese, scrisori, mâini ridicate și cuvântări  nu au existat de zece ani în Parlamentul Europei pe tema aderării țării noastre la Spațiul Schengen? Vă mai amintiți cum ne asigurau liberalii în campaniile electorale că dacă vor ajunge la guvernare, primul lucru pe care îl vor face ăia din PE (de bucurie că România a scăpat de PSD) va fi să ne acorde viză pentru Schengen-ul ăsta? Cel mai colțos dintre toți s-a dovedit Rareș Bogdan, ăla cu tăiatul pensiilor speciale. Aveți impresia că PNL nu este la guvernare? Ori că s-a făcut dreptate în cazul pensiilor speciale?

Acum, lăsând la o parte toate astea, nu cred că ar fi nepotrivită o astfel de măsură, deși ea ar crea un precedent periculos. Până la urmă ne-am obișnui cu ideea. Problema este însă alta, cu mult mai nașpa decât ne-am fi imaginat vreodată, și nu ține de nici de UE sau CE și nici de PE, ci de noi. De capacitatea sistemului sanitar de a vaccina populația. Din 27 decembrie, de când a debutat campania, și până săptămâna asta, au fost imunizați doar 185.000 de românii. În condițiile în care se vorbește de vaccinarea a 12 milioane de oameni mă întreb, câți ani trebuie să stai la rând pentru un rahat de imunizare?

De aceea zic că, până se va întâmpla una ca asta, cred că avemvoie să o mierlim pe rând, și nu neaparat din pricina coronavirusului,  numai să-i facem în ciudă lui Frau von der Leyen, cea care ne vrea în Europa cu certificate de vaccinare la purtător.

Îți amintești, Adrian Torma? În urmă cu patru ani și jumătate erai speranța lor, idolul nu doar al celor care te încurajaseră și te împinseseră de la spate ca să candidezi, ci și al celor care te votaseră. Erai omul care îl trimitea la plimbare pe veșnicul abonat la primărie, Matei Lupu, omul în care își punea nădejdea cel mai istoric dintre toate partidele care există în România. Aveai lumea la picioare, tu erai matadorul pe care îl clamau mii de oameni. Pentru ei toți, tu erai Adiță. Simplu. Nu Torma și nici altcumva. Adiță, forma supremă de alint, piticul atomic, de la care unii așteptau recunoștința ta, iar alții te încurajau să rămâi ca și până atunci. Ai avut de ales. Și ai făcut-o, mergând contra coșavei, care la voi în Clisura Dunării bate de două ori pe an, pe când în partid suflă ori de câte ori este nevoie. Iar de aici, toată nebunia care a luat sfârșit miercuri. Brutal și ireal, sfidând până și absurdul lui Kafka și Eugen Ionescu.

Te întreb, acum, Adrian Torma, câți dintre cei despre care am arătat mai sus, dintre cei care își făcuseră un titlu de glorie din victoria ta de atunci, te-au sunat ieri să-ți spună simplu: îmi pare rău Adiță? Câți dintre cei ce se gudurau pe lângă tine au avut bunul simț să te sune, să te încurajeze? Îi numărăm pe degetele de la cele două mâini? E prea mult? Atunci, de la o mână? Nici? Unde sunt camarazii care nu te scoteau din Adiță și „frățioare?“ Unde? S-au ascuns după fustele unora? Unde au dispărut ăia (camarazi nu le pot spune) care te-au încurajat în Biroul Politic Județean să-l contrezi pe Marcel Vela, să trimiți mesajele alea (știu ei care) de pe grupul PNL de WhatsApp? Unde ați dispărut, nenicilor așa de stupid?

Vă spun eu unde. Pe Facebook, acolo unde ați postat un mesaj sforăitor despre victoria Justiției și ați tropăit precum armăsarii sălbatici din Ostrov, de parcă ați fi câștigat Cupa satelor la fotbal, la care visați de-o viață. Acolo ați prins curaj și culoare în obraz, acompaniind succesul cu ole-uri ca la coridă. Mă mir că nu ați ieșit în stradă ca la revoluție ori ca la campionatul mondial de fotbal din SUA scandând: Ole, ole, Adi Torma nu mai e!

Dar ceea ce nu știți voi, ăștia care v-ați dat prieteni cu Torma la un moment dat, de data aceasta nu toreadorul primește aplauzele, ci taurul. Rănit, nu mort, așa cum se întâmplă în luptele din Spania. Iar Justiția, doar aparent a câștigat căci, în realitate, pentru a nu știu a câta oară, ea ne-a arătat de ce România arată ca un tablou cu natură moartă care atârnă de un cui pe perete și pe care colecționarii nu dau doi bani!

Și pe când mă întrebam ce rău mai mare de atât ni se va mai putea întâmpla, iată că CFR ne-a mai pălit o dată, așa cum Rapidul lovește în plin un Logan al cărui șofer nu s-a asigurat la o trecere de cale ferată vegheată de crucea Sf. Andrei. Potrivit noului mers al trenurilor, valabil din decembrie anul trecut, Reșița a rămas și fără cele două vagoane care erau atașate la trenurile de noapte spre și dinspre București. Altfel spus, rămânem izolați de restul lumii. Sinistrați. Cred că Reșița este singurul municipiu reședință de județ care are parte de un astfel de tratament. Îi mai aud pe unii vorbind de locomotivele fabricate la UCMR, de șina de cale ferată laminată în CSR, de bandajele și boghiurile și ele fabricate tot aici, în Caraș-Severin. Așa, și ce-i cu asta? Credeți că îi pasă cuiva de ce a fost Reșița cândva? Să fim serioși!

Domnule Romeo Dunca, sper ca măcar de data aceasta să nu arunci responsabilitatea celor întâmplate în cârca pesedeului  lui Mocioalcă și Hurduzeu. Că ăștia doi și partidul lor nu mai sunt la putere de un an și mai bine. Așa că, noul mers al trenurilor e gândit de liberalii matale. Ăia cu mintea odihnită. Nu-ți cer să te sui în tren și să dai o fugă la București să rezolvi problema ca un căpitan de județ ce ești, dar îți sugerez să pui la treabă armata aia de consilieri pe care ai adunat-o de prin tranșeele tranziției Banatului de câmpie. Pune-i pe băieți să facă adrese la București, să-l sune pe Cîțu, pe Iohannis, pe cine-o ști ei și să rezolve treaba. Mai lasă-le încolo, Doamne iartă-mă, de zone turistice, Muntele Mic și Semenic, că de altceva nu ne mai vorbești, și vezi că e belea mare cu infrastructura pe calea ferată din județ. Știu că din elicopter lucrurile astea nu se văd, dar ele există, domnule președinte. Și îți dau un singur exemplu. Pasajul de la Brebu. Guvernele pesediste nu au fost în stare să găsească o soluție. Știi câte înjurături au luat pesedeii din această cauză? Sute. Mii. Doar că, de un an și ceva deciziile în țara asta nu mai stau în pixul pesediștilor. Așa că, domnule Dunca trimiteți oamenii la București să rezolve problema pentru „pârliții“ care mai circulă astăzi cu trenul.

A, și încă ceva. Să nu se vaite de prea mult lucru în folosul obștii, că au suficient timp la sfârșitul săptămânii să savureze șampania sus pe munte!

De ce trebuie ca de fiecare dată când se întâmplă asta să ne lamentăm, să deschidem jurnalele televiziunilor cu știri de acest gen, să asfixiem și să intoxicăm internetul cu tot felul de postări pe aceeași temă? De ce este nevoie ca cei din opoziție să sară de cur în sus să arate cu degetul spre cei de la putere? Oare pesediștii lui Dragnea ori Dăncilă nu au procedat la fel când au ajuns la guvernare? Eu cred că da. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să-i dea afară pe cei dinainte și să-și pună oamenii lor. Mai capabili sau nu, nici nu mai contează. Chiar mai proști, numai liberali sau pedeliști să nu fi fost. Și Kati Ambramburica, și Liviu Pop și care or mai fi fost ministru la Educație, au aruncat pisica în bătătura inspectoratelor școlare.

Eu asta nu înțeleg, dacă ai fost numit politic ori printr-un simulacru de examen de ce nu te dai la o parte? Stai un an, doi pe tușă și revii pe funcție, în cazul în care mai ajung ai tăi la putere. E simplu. Dacă așa sunt vremurile astea, de căcat, ce nu pricepi?

Că nu e bine să se întâmple așa și că ar trebui să primeze performanța? Păi, eu ce ziceam mai înainte? Doar că vedeți lucrurile astea doar atunci când sunteți în opoziție. Că vă doare să vă râdă alții în nas. Să vă persifleze unii pe care i-ați ținut pe la uși.

Și, ce e cu elevii? Că ei sunt singurii care pierd la faza asta? Bă, mai terminați cu prostiile. De copii nu v-a păsat niciodată. Nici unei guvernări nu i-a pasat. Vouă, politicienilor, v-a păsat doar de interesele voastre (era să zic de burdihane, dar s-ar fi supărat un domn senator), de nimic de altceva.

Asta nu înțelegeți voi!

La Caransebeș întâlnim o situație aparte. În ultima ședință, consilierii locali, la propunerea primarului Felix Borcean, au scos de pe ordinea de zi punctul referitor la înființarea rețelei școlare în acest oraș, în semn de protest față de refuzul Inspectoratului Școlar Județean de a înființa o unitate de învățământ confesional. Cei de la ISJ au fost de acord cu înființarea unei grădinițe  baptiste, unde sunt înscriși 16 copii, dar nu și o clasă pregătitoare a învățământului primar deși, în mai multe rânduri, șefa ISJ își arătase susținerea pentru un astfel de demers. Motivul refuzului ar fi că scade numărul elevilor în Caransebeș de la celelalte școli. Că dezechilibrează sistemul primar de învățământ!

Bă, mă lași? Ce are, nene, clasa pregătitoare cu numărul copiilor? De unde draq ați scos așa ceva? O aberație mai mare ca asta nici că se putea inventa de cei care se opun. Și ce dacă e o clasă de învățământ confesional? Seminarul Teologic „Episcop Ioan Popasu“, din Caransebeș, este altceva decât un liceu confesional? Ăsta nu dezechilibrează sistemul liceal din Caransebeș? A, am înțeles, acest seminar este ortodox și nu baptist. Păi, spuneți fraților așa! Dar, mă rog, în care constituție sau lege a învățământului scrie că nu ai voie să înființezi o clasă pregătitoare pentru neoprotestanți? Unde? Niciunde? Ș-atunci, de ce sunteți voi, ăștia, de la ISJ, mai catolici decât papa? De unde această constrângere care seamănă mai degrabă cu abuz de putere? De ce la Reșița se poate și la Caransebeș, nu? Că așa vreți voi sau că așa sunt indicațiile?

Sigur, pe această temă se poate vorbi mult și bine și, cu siguranță, că lucrurile nu vor rămâne așa. Dar înainte  de a trage o concluzie, să vă spun o poveste cu Felix Borcean și Marcel Vela care s-au aflat, întâmplător, „umăr lângă umăr“ la una dintre întâlnirile cu comunitatea baptistă din Caransebeș în campania electorală pentru alegerile locale din Caransebeș. Sala plină, entuziasm pe măsură și un pastor care nu prea știe cu ce se mănâncă politica. Acesta le-a mulțumit celor doi politicieni pentru sprijinul acordat grădiniței cultului neoprotestant. Întâi lui Felix Borcean, apoi lui Marcel Vela, pe atunci, ministru de Interne. După alte 10-15 minute, unul din cei doi a părăsit grăbit sala. Vă las pe voi să ghiciți care dintre ei.

Orice legătură între această poveste auzită în Caransebeș și refuzul ISJ de a aproba înființarea unei clase pregătitoare e pur întâmplătoare?  Acum să vă văd!

Păi, ce ar fi fost, domnilor și doamnelor, România astăzi fără penali în funcții publice? Vă spun eu (în sensul că doar îmi dau cu părerea), o scenă tristă, cu diletanți, recitatori de slogane ieftine, ca la căminul cultural pe vremuri.

Să dăm și exemple, nu doar să facem teorie. Cum ar fi arătat istoria post-decembristă fără un Victor Hrebenciuc, „guzganul rozaliu“, eminența cenușie a PSD din anii ’90, cercetat pentru spălare de bani, trafic de influență și retrocedări ilegale de păduri? Ca dracu, vă spun eu. Ca o tocăniță în care ai uitat să pui sare, piper și boia. Sau fără Miki Șpagă, alias Șerban Mihăilescu, fost sef al Secretariatului General al Guvernului pe vremea lui Adrian Năstase? Ptiu, fără el clasa politică ar fi fost atât de tristă, anostă… Nu are rost să mai enumăr dosarele în care a fost judecat, numele de Miki Șpagă, pe care și l-a asumat, vorbește de la sine.

Cât plictisitoare ne-ar fi fost viața, dacă tranziția nu ni l-ar fi scos în cale pe Adrian Năstase „Bombonel“, premierul din anii 2000-2004, condamnat la doi ani de pârnaie, cu executare, în dosarul „Trofeul calității“! Ăla care îndemna ziariștii să-i numere ouăle! Nici nu vreau să mă gândesc. Spun doar atât, că fără unul ca el, nici Traian Băsescu nu ar fi ajuns să-i cânte prohodul politic: „Adriane nici nu știi, cât de mic începi să fii“.

Sau, ce ne-am fi făcut fără poveștile, adevărate, ale lui Valeriu Zgonea și Liviu Dragnea, amândoi de la PSD și președinți ai Camerei Deputaților, ca și cea a liberalului Bogdan Olteanu, trimis la mititica pentru cinci ani? Ăștia și-au jucat rolurile perfect. Ce Dem Rădulescu, Jean Constantin sau Sergiu Nicolaescu?

Recunoașteți sau nu, viața ar fi fost mai searbădă fără telenovela cu Elena Udrea, cercetată în dosarele „Microsoft“, „Gala Bute“, finanțare nelegală a campaniei prezidențiale din 2009 și „Hidroelectrica“. Fără ea, cârnații de Pleșcoi nu ar mai fi fost atât de celebri, iar Băsescu ar fi rămas în memoria noastră doar cu celebra vorbă care l-a făcut mare cât Casa Poporului: „Dragă Stolo“.

Continuăm? Să-mi trag puțin sufletul și continuăm cu miniștrii cercetați, judecați ori condamnați, cu siguranță, nu pentru că au fost corecți, gândindu-se la noi, proștii care i-am trimis în parlament: Ioan Avram Mureșan, Traian Decebal Remeș, Zslot Nagy, Codruț Sereș, Relu Fenechiu, Sorin Pantiș, Miron Mitrea, Monica Iacob-Ridzi, Cornel Dobrițoiu, Stelian Fuia, Darius Vâlcov, Ovidiu Silaghi, Mircea Deaconu, Vasile Cepoi, Ecaterina Andronescu, Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru, Liviu Pop, Ioan Botiș, Sorin Frunzăverde. Ultimul pe listă, Costel Alexe. Sper să nu fi lăsat pe vreunul pe dinafară. Celor pe care i-am omis, le cer scuze.

Lor li se adaugă peste 150 de senatori, deputați, europarlamentari, președinți de consilii județene, prefecți, subprefecți și sute, poate mii de primari, consilieri locali sau județeni, secretari și subsecretari de stat, trepăduși de prin ministere, directori de regii, șefi de instituții publice, procurori, judecători.  Uff, cred că am terminat de enumerat.

Ei toți la un loc ar putea să facă cât Chilia, satul ăla celebru pentru șlagărul nemuritor al lui Ionel Tudorache:  Bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port// Să vezi stuful cum se înalță să-l mai tai nu pot// Caraliul striga tare: da-i, hoțule, da-i!// C-au venit zece vagoane, da-i, hoțule, da-i!// Nu pot, domne căpitane, rănile mă doare// Nu pot, domne capitane, rănile mă doare.

Ce v-am spus, distracție pe cinste, nu alta și ăștia de la USR PLUS vor o Românie fără penali în funcții publice. Bă, voi știți ce vorbiți?