15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
subiectiv.net

Bine că pe ministrul de Interne nu l-o luat gura pe dinainte, dintr-un patriotism local, să fi spus străfigat în loc de strănutat. Dar și așa, băieții deștepți, cârcotașii de serviciu ai sistemului, au inventat un banc demn de vremurile în care Bulă devenise personaj de poveste: „Doi pușcăriași stau de vorbă. «Eu am fluierat în biserică, zice unul dintre ei. Tu ce ai făcut?» Senin, celălalt îi răspunde: «Eu am strănutat în metrou»“.

‘Geaba a încercat ministrul să o dreagă după aia spunând că declarația sa a fost ruptă din context, că n-a ținut. Ba, dimpotrivă, am avut senzația că s-a încurcat și mai mult în explicații. Poate că a fost de bună credință, încercând să ne apere de ăia care fac pe șmecherii la metrou, dar știți cum e în politică  cu șacalii care atât așteaptă, ca apoi să te sfâșie. L-au pândit la cotitură și l-au luat la mișto în cel mai pur stil românesc. Cum a făcut-o, de pildă, Olguța Vasilescu: „PNL lansează în noul cod penal infracțiuni gen: tentativă de strănut, instigare la strănut, complicitate la strănut, strămut din culpă, strănut prin imprudență, strănut calificat, strănut deosebit de grav, strănut în formă continuată și strănut în serviciu“.

Domnule ministru, bine că se termină situația asta de urgență. Nu zic că n-o să mai aveți de lucru pe la minister, guvern ori partid, dar îmi permit să vă sfătuiesc să vă luați-vă o mică vacanță. Să vă uite lumea o vreme. Să stați departe de răutățile unora. Mergeți pe Semenic sau pe Muntele Mic și relaxați-vă. Luați-vă doza de energie verde de care aveți atâta nevoie, tonifiați-vă mintea și trupul la umbra muntelui sacru. Stați 14 zile la izolare și apoi întrebați-vă, uitându-vă în oglindă, ce au oamenii ăștia cu dumneavoastră. Îi macină invidia? Au frustrări sau pur și simplu o fac din obișnuință?

Iar dacă nu găsiți răspunsul adecvat, și unora, și altora ar trebui să le răspundeți cu cântarea lui Nicu Novac, „Lumea asta e rău făcută“ care spune cam așa: Lumia asta-i rău făcută// Îi faşi binie să zăuită// Dă nu-i faşi binie o data// Duşmănit ieşci viaţa tuată. Și continuă cu: Cân’ trăieşci în duşmănie// Lumia cu venin ce-mbie.//Nimeni nu-i ortacu tău,// Tuată lumea îţ vre rău.

Le închideți gura cu cântarea asta, mama lor de invidioși ce sunt ei!

Acesta a fost sentimentul pe care l-am avut însoțind voluntarii Crucii Roșii Caraș-Severin la o acțiune caritabilă susținută de Grupul CEZ România, în comuna Văliug, din Caraș-Severin. Grupul CEZ în România s-a implicat activ în lupta împotriva COVID-19, cu donații de echipamente medicale și hrană pentru sprijinirea celor mai vulnerabile categorii de oameni. Vorbim de personalul medical din spitale și persoanele vârstnice din județele Caraș-Severin, Constanța, Argeș, Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Teleorman și Vâlcea.  

În total, la nivel regional au fost acordate peste 20.000 de kg de alimente în valoare de peste 181.000 lei.

Beneficiarii sunt persoane vârstnice de peste 65 de ani, fără familie, cu probleme medicale și sociale, iar pachetele alimentare le vor asigura hrana necesară pentru aproximativ două săptămâni.

În cursul zilei de marți, 12 mai, voluntarii Crucii Roșii au distribuit pungi cu produse alimentare, în caloare de 100 de lei fiecare, unor persoane și familii nevoiașe din comuna Văliug. În total, 100 de astfel de cadouri cu ule, zahăr, orez, paste făinoase, conserve și alte produse de strictă necesitate.

„Mă bucur că ne-ați adus acest ajutor. Suntem două femei bătrâne, trecute de 80 de ani, bolnave și neajutorate. Abia ne mișcăm prin casă, iar de când cu boala asta, nici afară nu mai ieșim. Să lea dea Dumnezeu sănătate celor care s-au gândit și la noi“, le-a spus voluntarilor o bătrânică adusă de spate, cu fața împovărată de trecerea anilor.

La o altă adresă, un bătrân le-a deschis poarta cu mâini tremurânde și cu mirare în priviri. S-a dumirit când voluntarii Crucii Roșii i-au spus pentru ce veniseră la el: „Ziua de astăzi este o zi de bucurie pentru mine, să văd că mai există oameni care se gândesc și la oamenii bătrâni, bolnavi și săraci“, le-a mărturisit bărbatul a cărei față s-a înseninat preț de câteva clipe

La rândul său, Alin Cica, directorul Crucea Roșie, filiala Caraș-Severin, ne-a mărturisit: „Este o imensă bucurie să aducem un zâmbet pe chipurile oamenilor, având în vedere și această pandemie care a adus costuri în fiecare familie. De  fapt orice acțiune umanitară a fost primită cu sufletele încărcate de speranță. Noi oricum vom continua și pe mai departe proiectele de ajutor social. De asemenea vom distribui măști și mânuși dar și alte produse spre Spitalul Județean din Reșița și spre SMURD”.

Până acum, CEZ a oferit măști de protecție și combinezoane în valoare de 478.710 lei spitalelor județene din Reșița, Constanța, Pitești, Alexandria, Slatina, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin și Reșița.Acțiunea face parte din campania de responsabilitate socială prin care CEZ alimentează rețeaua de #energiepentrubine din comunitatea locală. 

– Sunteți unul dintre oamenii de afaceri cărășeni care au acceptat propunerea autorităților ca în locațiile pe care le au în proprietate să fie cazat personalul de asistență socială, dar și lucrătorii ISU și SMURD din Oravița. Cum am putea explica gestul dumneavoastră?

Am considerat că este de datoria mediului de afaceri pentru a ajuta comunitatea din care face parte într-o perioadă atât de complicată. Din păcate, distanțarea socială ne face să ne sălbăticim și, atunci, eu am fost unul care a ales să lucreze. Unii poate comentează faptul că eu merg pe drum, merg pe jos. Trebuie să merg între locații, trebuie să merg să verific, iar eu am ales să lucrez și să încerc să țin cât mai mulți oameni din câți am avut și, atunci, am ales să îi ajut. Primul instinct ăsta e, să ajuți un om. Dacă ești de bună credință, nu pui problema de bani sau de alte interese personale.

– Mă gândesc, totuși, că ați făcut acest lucru și din interese pecuniare, ca orice om de afaceri

S-ar putea să vă dezamăgesc, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor persoane care au văzut doar partea frumoasă a „afacerii“, care nu e deloc profitabilă. Totul s-a făcut la înțelegere cu cei de la județ, cu responsabilii care ne-au spus că au un buget limitat: 16 lei pe zi, pentru trei mese – mic dejun, prânz și cină –  și 50 de lei cazare pentru fiecare om. În total, 66 de lei cu care trebuie să asigurăm cazare și masă la o persoană. Am fost de acord să facem aceasta, fiindcă așa am crezut că trebuie să ne scoatem măcar cheltuielile, dar și să încercăm să ajutăm să aibă unde să stea pentru că altfel nu aveau alternativă, în altă parte nu vroiau să meargă, condițiile sunt foarte proaste oriunde ar fi oferit primăria sau altcineva față de aici unde sunt, totuși, condiții de hotel de trei stele.

– Vreți să spuneți că, deși au apelat la înțelegerea dumneavoastră, autoritățile s-au dovedit zgârcite?

Vreau să spun că una se vorbește în spațiul public și alta este în realitate. Nici vorbă de sumele alocate pentru cazarea și masa unui carantinat, parcă 300 de lei, vehiculate peste tot. V-am spus, a trebuit să le asigurăm hrana din 16 lei pe zi.

– Din câte știm, în afara personalului Centrului de Îngrijire și Asistență Oravița aveți cazați și lucrători ISAU și SMURD. Aceleași probleme le-ați întâlnit și în cazul lor?

Pe lângă cei 22 de angajați ai Centrului, avem cazați și personal ISU și SMURD din Oravița. Recunosc, la început nu m-am gândit la plată, însă, ulterior, i-am întrebat dacă au alocat ceva bani în acest sens, măcar să plătească curentul pentru ceea ce foloseau acolo, fiindcă încălzirea a fost în primele săptămâni pe bază de curent electric. Mi-au spus că nu au nici un ban, nu aveau nimic alocat și atunci am înțeles că trebuie, că e datoria mea să fac ceva pentru ei.

– În concluzie…

V-am spus, nu este o afacere profitabilă, după cum mulți cred.

Precum o placă stricată de patefon, președintele Iohannis le tot repetă antreprenorilor din această zonă a economiei, că redeschiderea activităţii în restaurante, hoteluri, turism se va realiza gradual, cu respectarea unor măsuri de protecţie. Se ferește să avanseze termene, dar și pașii ce vor fi urmați după încetarea stării de urgență. Tot ce se știe deocamdată este faptul că în hotelurile se pot caza persoanele aflate în interes de serviciu, însă restaurantele, barurile, piscinele ori sălile de fitness rămân pe mai departe închise. Or, un hotel fără restaurant, bar sau piscină e ca și nunta fără lăutari. Stai închis în cameră, îți mănânci sandvișul adus de acasă sau, îți bei cafeaua din termos. În cel mai bun caz, apelezi la room-service. Nu te interesează pierderile patronului, important e că ai un acoperiș deasupra capului. Cam așa gândesc cei care nu prea gândesc economic.

Să nu mai vorbim de litoral, acolo unde deschiderea hotelurilor e ca o frecție la un picior de lemn. Nu va merge niciun turist la mare, atâta timp cât se vor menține regulile de distanțare socială. Omul vine să se bronzeze, să facă baie, să se distreze, să se plimbe pe faleză și nu să privească marea de la fereastra sau din balconul camerei, asta în cazul în care are vedere spre mare. Cine își poate imagina o plajă cu turiști așezați pe șezlonguri sau cearceafuri la un metru și jumătate unul de celălalt? O aberație, nu? Degeaba ai hoteluri, restaurante, baruri și plaje dacă nu ai oameni. Iar președintele, prim-ministrul și Marcel Vela ar trebui să știe asta. Cum au știut să ne vorbească zi de zi, timp de aproape trei luni, despre pandemie, să bage spaima în noi cu mesajele lor înfricoșătoare și mâna în buzunar pentru nerespectarea măsurilor impuse populației. așa ar trebui acum să găsească soluții viabile, nicidecum să se contrazică unul pe celălalt în declarațiile pe care le fac din oră în oră.

Din 15 mai, românii sunt gata să strige „Hai libi“, precum soldații de dinainte de 1989 care erau lăsați la vatră. Guvernanții promit marea (deocamdată nu cea de la Constanța și Mamaia), și sarea. De cât vor fi în stare să se țină de aceste promisiuni, vom vedea. Mi-e teamă, însă, că vom petrece vara alături de ele, răsfoind pe balcoane sau în fața blocului fotografiile făcute în vacanțele din anii trecuți.

Adică, după ce trece porcăria asta de molimă (pe atunci nu se știa că e o porcărie cât casa) să cumpărăm  tot ce este produs made in Romania: lapte, carne, brânză, ouă, teniși, bascheți, geci model Domașnea, chiloței de damă, boxeri, fructe și leguminoase. Mă rog, tot ce este pus de mâna românului în pământ ori pășunează pe islazurile patriei. Că de ce n-am face și noi ca danezii, suedezii și alții ca ăștia care țin la țara lor? Că am văzut cât este de rău să nu ai pe ce pune mâna la necaz, să te rogi ba de chinezi, ba de coreeni să ne vândă niște combinezoane, niște măști sau elastic de chiloți.

În teorie, mai ales atunci când vrei să pari frumos, deștep și guraliv precum un politician, totul pare posibil. În practică, însă, lucrurile se sachimbă. Spre exemplu, mânat de acele sentimente patriotice, intri în piață, luăm exemplul celei din Govândari – Reșița, și, ce găsești? Roșii, made in Turcia, Italia, Spania. Dai de pământ cu ele și sar ca mingea șutată de Messi. Ardei gras, de toate culorile posibile, adus de la frații noștri de istorie, ungurii, cartofi, de pe malul Nilului, mere din Polonia, castraveți din Turcia, morcovi din rezerva strategică a NATO, varză creață de Bruxelles. conopida, de la mama draq, broccoli din Italia, ceapa de prin Egipt, fasolea cu bobul mic, din Etiopia. Să nu mai vorbim de banane, struguri, mango, portocale care n-au crescut în pământ românesc nici măcar pe vremea lui Decebal.

M-am gândit să-i sugerez primarului Ioan Popa să-și convingă consilierii locali să dea o Hotărâre care să interzică accesul speculanților în piețele din Reșița. A acelor zarzavagii care nici măcar nu știu cum se pune ceapa în pământ ori cum se ține sapa de coadă. A șmecherilor care trăiesc pe spinarea adevăraților țărani, punând, nu un leu, ci zeci de lei, peste truda lui de un an întreg. Dar m-am răzgândit. Dacă ar fi să se întâmple asta, cine ar mai vinde în piață? Că în afară de ăia care vând brânză, murături, dragavei și leurdă primăvara, nu găsești nici crac de țăran autentic în piață.

Așa că, mă las păgubaș, cum sunt convins că o vor face și cei cu îndemnul din timpul pandemiei. Până la vară o să le treacă, dar până atunci o să cumpăr cireașa grecească (80 de lei kg!) să o așez pe mămăliga noastră spoită cu frișcă și bombonele!

– Domnule deputat, ați formulat săptămâna aceasta o Declarație politică, intitulată „Pas cu pas spre faliment“, prin care vă exprimați nemulțumirea față de activitatea Guvernului Orban și a președintelui Klaus Iohannis. De ce acum și nu după ce va trece pandemia de Covid-19

De la declararea stării de urgență au trecut mai bine de 50 de zile. Tuturor guvernelor noi li se acordă o perioadă de grație, pe parcursul căreia toată lumea așteaptă să descopere viziunea socio-economică a acestora. Este și cazul acestui guvern, chiar dacă este condus, de fapt, de președintele României. Nu este primul în această situație. Și, probabil, nici ultimul.

– Și ce a descoperit în aceste 50 de zile Grupul Parlamentar Pro România din Camera Deputaților?

Perioada de grație, suprapusă stării de urgență, ne-a dezvăluit un executiv fără niciun fel de viziune, un executiv dispus să se contrazică permanent, un executiv fără niciun plan, condus pe principiul «văzând și făcând». Dacă în cazul crizei de sănătate, Iohannis și Orban au putut beneficia de experiența unor profesioniști (Streinu Cercel sau Raed Arafat), iar efectele negative au putut fi mult diminuate, în cazul crizei economice s-au trezit singuri în fața propriei neputințe și a lipsei totale de profesionalism. Ne aflăm deja într-o criză economică profundă, chiar dacă geniul finanțelor, Florin Cîțu, afirmă contrariul. Cea mai la îndemână variantă, aleasă de guvern și la care putea apela și cineva cu un minimum de cunoștințe economice, a fost îndatorarea.

– Adică?

Mai exact, credite luate de stat de-a valma pentru ca mai apoi IMM-urile să devină sclavii băncilor și împrumuturi din bani publici pentru salvarea corporațiilor. În foarte scurt timp, vom avea de a face cu consumatori supra-îndatorați și debitori insolvabili, mărfuri și servicii mult mai scumpe. Imaginile cu legume putrezite pe câmp sau în hambare sau cu laptele aruncat la canal vor intra în cotidian, pentru că nimeni nu va mai avea bani să le cumpere. Iar dacă tot a venit vorba de agricultură, să ne reamintim cum, seara, ministrul Vela ne anunța răspicat că se interzice cu desăvârșire exportul de cereale, ca, mai spre dimineață, Ludovic Orban să realizeze că așa ceva contravine legislației Uniunii Europene. Profesionalism desăvârșit!

– Mai precis, de ce anume acuzați guvernul liberal care, să recunoaștem, nu i-a fost ușor să gestioneze această situație generată de apariția coronavirusului.

Companiile românești și nu numai au cerut ca pe perioada stării de urgență să fie suspendate obligațiile de plată aferente angajaților, adică taxele pe salarii. Răspunsul executivului a fost un NU categoric, iar motivația a fost că trebuie plătite pensiile. Practic, guvernul preferă să bage în faliment tocmai acele companii care aduc bani la buget și să plătească, în același timp, din bani publici toți acei oameni care nu vor avea altă variantă decât să intre în șomaj. Tot ceea ce a putut să facă guvernul Orban pentru persoanele fizice sau juridice a fost amânarea plății ratelor, aferente creditelor, pe o perioadă de nouă luni. O șmecherie prin care cei cu datorii la bănci vor deveni și mai îndatorați. Un calcul simplu, făcut de agenția de știri Mediafax, ne arată că o rată de 1.190 de lei la un credit ipotecar de 200.000, amânată 9 luni, va ajunge, în următorii cinci ani, o rată de 1.315 lei. Adică cu 125 de lei mai mult în fiecare lună.

– Din Declarația politică se înțelege faptul că Grupul Parlamentar Pro România este nemulțumit și de soluția aleasă cu încheierea anului școlar.

Cu economia «gata rezolvată», guvernul a trecut la următoarea problemă, și anume educația. Așadar, până în luna septembrie cursurile vor fi făcute numai online. Numai că, prin vocea ministrului Educaţiei, Monica Anisie, ni s-a comunicat că 250 de mii de elevi nu au acces la tehnologie și nu pot urmări aceste cursuri. Șeful statului a privit cu îngrijorare situația și a glăsuit: «Am pretenția ca până în septembrie ministerul Educației să găsească soluții pentru copiii care nu pot beneficia acum de cursuri online». Domnule Președinte, cu onor vă aducem la cunoștință că românii au și ei pretenții. Au pretenția ca, odată ajuns la conducerea țării, chiar să știți ce faceți și nu să bâjbâiți după soluții de moment în dauna celor de durată. Au pretenția ca «guvernul meu» să fie format din profesioniști și nu din incompetenți. Au pretenția să le spuneți cum salvați România de la prăbușirea economică cât mai rapid și nu «pas cu pas». Au pretenția ca, măcar, să-i ascultați, dacă atâta se poate“.

O carte cu preambul, găsim și un citat fain dintr-un politician american celebru, unul despre credință, bunăvoire, patriotism, dăruire, și respect față de trecut, prezent și viitor, cu o prefață pe măsură, cu postfață și păreri critice avizate. Pe coperți, fotografii cu dumneavoastră, una la birou, dialogând în spațiul virtual, cu laptopul pe genunchi, pe cealaltă, îmbrățișându-l pe Aport, câinele-erou al Poliției Române. Sau, alegeți dumneavoastră fotografiile reprezentative, cu impact emoțional în rândul cititorilor de toate vârstele pe care îi va avea volumul.

Ce ar trebui să conțină cartea? De toate. De la performanțele obținute în lupta cu interlopii României, ordonanțele militare și celebra geacă Top Gun, până la gafele și bâlbele inerente în astfel de situații. Alea în care, una ziceați dumneavoastră la televizor, și alta președinte Iohannis. Cum ați vrut să-l trântiți pe Arafat de la SMURD, din Guvern, de peste tot și nu ați putut din nu știu ce pricini. Că la capitolul ăsta stați foarte bine, putem să umplem o bibliotecă. Cum v-a reușit chestia asta cu inspectorii șefi puși de PSD, cum i-ați bătut obrazul lui Robu pentru salariile polițiștilor locali. Povestioare și snoave din culise spuse la un pahar cu suc în timp ce premierul Orban își acorda chitara. Ar fi interesant să rezervăm un capitol relației cu presa, să povestiți experiențele cu Dragoș Pătraru, Ion Cristoiu, Patrick Andre de Hillerin, Mircea Dinescu și alți ziariști care n-au milă de dumneavoastră. Pe ăștia, de pe plan local, nu-i amintim, nu de alta, dar s-ar putea să-și ia nasul la purtare și o să se creadă mari ziariști. Numai dacă nu aveți dumneavoastră vreo feblețe, vreo obligație că, deh, oameni suntem. Înțelegeți ce spun?

Să nu vă faceți griji în privința costurilor. Vorbesc cu un amic care are o editură foarte cunoscută în Banat să ne scoată un preț bun, iar în privința sponsorizării, lăsați pe mine, cunosc vreo doi oameni, chiar din Caransebeș, dispuși să sară la cap cu ceva bănuți, că așa se practică când vrei să scoți o carte. Facem două lansări, una la Caransebeș, vorbesc eu cu Coajă pentru o locație, (aș putea să discut și cu Felix Borcean, colegul dumneavoastră de partid, dar mi-e teamă că, la cât e de căpos, o să mă refuze) și alta la Reșița, aducem un public avizat, fin cunoscător al realității, chemăm televiziunile și presa, amenajăm și un protocol, cu o măslină, o berică. Mai mult nu mă ține buzunarul, dar o să fie bine, vă asigur.

În fine, vedem atunci. Ceea ce pot să spun acum e că va fi un best seller. O carte mișto, care va dăinui peste ani ca o mărturie a vremurilor în care politica de cumetrie era la mare preț. Ce ziceți, domnule Vela?

P.S. Nu am nevoie de drepturi de autor. Nici măcar de un contract, perfect legal, pe cabinetul de parlamentar. O fac că așa simt eu în această dimineață cu soare!

Altfel spus, suntem în grafic la raportări. În urmă cu o lună și jumătatea se prognoza moartea a o mie, o mie și ceva de oameni și îmbolnăvirea a 20.000. De unde or fi știut ăia cu statisticile lor că așa va fi, habar nu am. Sau, te pomenești că acesta era targetul misiunii ultra secrete în cadrul căreia unii dintre noi au interpretat rolul de Păcălici, iar alții de popa prostu’. Într-o altfel de Românie, prosperă și de bun simț, cu politicieni cu frică de Dumnezeu, este posibil orice.

Nota bene, în ultimele zile nu mai avem atâtea îmbolnăviri, decesele sunt și ele tot mai puține, lumea e mai puțin încordată, bătrânii par mai relaxați, până și iarba crește fără teama de a da vreo uscăciune peste ea. De vină pentru toate acestea este virusul ăsta păcătos care, cu siguranță, s-a săturat să tot fie luat la mișto, blamat de ordonanțele militare și privit ca un kiler. Nu știu ce s-o fi întâmplat cu el, o fi trecut granița spre răsărit, s-o fi tras la umbră ori s-o fi plictisit de atâta vorbărie care s-a tot făcut până acum la televizor, pe stradă, pe Facebook, dar nu e bine. O să ne lipsească sfatul părintesc al președintelui, cel cu: „Dragi români, stați acasă!“, pe care îl așteptam cu sufletul la gură, zi de zi în fața televizorului din sufragerie.

Nu e bine că, intrăm în normalitate, oamenii încep să moară și de alte boli, autoritățile par sufocate de importanța acestor raportări sinistre și sunt aproape să se înece ca țiganul la mal. Până săptămâna viitoare, când se termină starea de urgență, este musai să se mai găsească peste 5.000 de infectați cu Covid-19. E greu, dar nu imposibil. Când guvernul o cere, problema e ca și rezolvată. Grupul de Comunicare Strategică te îmbolnăvește de nu te vezi, te omoară, apoi te învie, în funcție de statisticile de doi bani pe care ni le-au băgat sub nas de două luni și ceva și de interesele sale strategice.

Repet, mai sunt câteva zile și scăpăm de toată nebunia asta, dar până atunci, puneți mână de la mână, voi, ăștia responsabili cu sarcini de plan pe linie de îmbolnăviri cu coronavirus, scremeți-vă cât puteți voi de tare și faceți unul mare cât casa, unul care să înnobileze  raportările de până acum de pe frontul de luptă împotriva ticălosului de Covid-19.

Dar, până atunci, ascultați hit-ul primăverii: „Stați acasă“„Stați acasă“ „Stați acasă“

„Aș vrea ca, după ce rezolvă problemele la Primăria Caransebeș, «prim-ministru de Caraș-Severin» (prefectul Cristian Gâfu, n.r.) să ia măsurile care se impun, drastice dacă e nevoie, împotriva «ministrului Sănătății de Caraș-Severin» (șeful DSP,Romeo Dumitrescu, n.r.). Acuzațiile pe care domnul Dumitrescu le-a făcut la adresa persoanelor carantinate la Băile Herculane, cum că acolo se găsesc: «persoane dedate numai la acțiuni antisociale, cu repetat statut de deținuți în diferite închisori din România și din străinătate, femei pierdute, care practică prostituția în tiruri și pe diferite străzi», mi se par deosebit de grave. De unde știe «ministrul Sănătății de Caraș-Severin» de aceste lucruri? Le-a monitorizat dânsul cât timp ele au fosat plecate sau vobește din auzite? De unde știe «domnul ministru» că sunt hoți și prostituate? Oamenii aceia nu au plecat de plăcere de acasă. De dragul de a fi departe de familie. Iar acum s-au întors acasă, nu să ceară bani statului român și nici să fie carantinați. S-au spus ordonanțelor militare, dovedind respect față de ele. Repet, sunt acuzații grave aduse unor persoane, victime a unei conjucturi generată de pandemia cu Covid-19“