15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
victor nafiru

Și pe când mă întrebam ce rău mai mare de atât ni se va mai putea întâmpla, iată că CFR ne-a mai pălit o dată, așa cum Rapidul lovește în plin un Logan al cărui șofer nu s-a asigurat la o trecere de cale ferată vegheată de crucea Sf. Andrei. Potrivit noului mers al trenurilor, valabil din decembrie anul trecut, Reșița a rămas și fără cele două vagoane care erau atașate la trenurile de noapte spre și dinspre București. Altfel spus, rămânem izolați de restul lumii. Sinistrați. Cred că Reșița este singurul municipiu reședință de județ care are parte de un astfel de tratament. Îi mai aud pe unii vorbind de locomotivele fabricate la UCMR, de șina de cale ferată laminată în CSR, de bandajele și boghiurile și ele fabricate tot aici, în Caraș-Severin. Așa, și ce-i cu asta? Credeți că îi pasă cuiva de ce a fost Reșița cândva? Să fim serioși!

Domnule Romeo Dunca, sper ca măcar de data aceasta să nu arunci responsabilitatea celor întâmplate în cârca pesedeului  lui Mocioalcă și Hurduzeu. Că ăștia doi și partidul lor nu mai sunt la putere de un an și mai bine. Așa că, noul mers al trenurilor e gândit de liberalii matale. Ăia cu mintea odihnită. Nu-ți cer să te sui în tren și să dai o fugă la București să rezolvi problema ca un căpitan de județ ce ești, dar îți sugerez să pui la treabă armata aia de consilieri pe care ai adunat-o de prin tranșeele tranziției Banatului de câmpie. Pune-i pe băieți să facă adrese la București, să-l sune pe Cîțu, pe Iohannis, pe cine-o ști ei și să rezolve treaba. Mai lasă-le încolo, Doamne iartă-mă, de zone turistice, Muntele Mic și Semenic, că de altceva nu ne mai vorbești, și vezi că e belea mare cu infrastructura pe calea ferată din județ. Știu că din elicopter lucrurile astea nu se văd, dar ele există, domnule președinte. Și îți dau un singur exemplu. Pasajul de la Brebu. Guvernele pesediste nu au fost în stare să găsească o soluție. Știi câte înjurături au luat pesedeii din această cauză? Sute. Mii. Doar că, de un an și ceva deciziile în țara asta nu mai stau în pixul pesediștilor. Așa că, domnule Dunca trimiteți oamenii la București să rezolve problema pentru „pârliții“ care mai circulă astăzi cu trenul.

A, și încă ceva. Să nu se vaite de prea mult lucru în folosul obștii, că au suficient timp la sfârșitul săptămânii să savureze șampania sus pe munte!

Păi, ce ar fi fost, domnilor și doamnelor, România astăzi fără penali în funcții publice? Vă spun eu (în sensul că doar îmi dau cu părerea), o scenă tristă, cu diletanți, recitatori de slogane ieftine, ca la căminul cultural pe vremuri.

Să dăm și exemple, nu doar să facem teorie. Cum ar fi arătat istoria post-decembristă fără un Victor Hrebenciuc, „guzganul rozaliu“, eminența cenușie a PSD din anii ’90, cercetat pentru spălare de bani, trafic de influență și retrocedări ilegale de păduri? Ca dracu, vă spun eu. Ca o tocăniță în care ai uitat să pui sare, piper și boia. Sau fără Miki Șpagă, alias Șerban Mihăilescu, fost sef al Secretariatului General al Guvernului pe vremea lui Adrian Năstase? Ptiu, fără el clasa politică ar fi fost atât de tristă, anostă… Nu are rost să mai enumăr dosarele în care a fost judecat, numele de Miki Șpagă, pe care și l-a asumat, vorbește de la sine.

Cât plictisitoare ne-ar fi fost viața, dacă tranziția nu ni l-ar fi scos în cale pe Adrian Năstase „Bombonel“, premierul din anii 2000-2004, condamnat la doi ani de pârnaie, cu executare, în dosarul „Trofeul calității“! Ăla care îndemna ziariștii să-i numere ouăle! Nici nu vreau să mă gândesc. Spun doar atât, că fără unul ca el, nici Traian Băsescu nu ar fi ajuns să-i cânte prohodul politic: „Adriane nici nu știi, cât de mic începi să fii“.

Sau, ce ne-am fi făcut fără poveștile, adevărate, ale lui Valeriu Zgonea și Liviu Dragnea, amândoi de la PSD și președinți ai Camerei Deputaților, ca și cea a liberalului Bogdan Olteanu, trimis la mititica pentru cinci ani? Ăștia și-au jucat rolurile perfect. Ce Dem Rădulescu, Jean Constantin sau Sergiu Nicolaescu?

Recunoașteți sau nu, viața ar fi fost mai searbădă fără telenovela cu Elena Udrea, cercetată în dosarele „Microsoft“, „Gala Bute“, finanțare nelegală a campaniei prezidențiale din 2009 și „Hidroelectrica“. Fără ea, cârnații de Pleșcoi nu ar mai fi fost atât de celebri, iar Băsescu ar fi rămas în memoria noastră doar cu celebra vorbă care l-a făcut mare cât Casa Poporului: „Dragă Stolo“.

Continuăm? Să-mi trag puțin sufletul și continuăm cu miniștrii cercetați, judecați ori condamnați, cu siguranță, nu pentru că au fost corecți, gândindu-se la noi, proștii care i-am trimis în parlament: Ioan Avram Mureșan, Traian Decebal Remeș, Zslot Nagy, Codruț Sereș, Relu Fenechiu, Sorin Pantiș, Miron Mitrea, Monica Iacob-Ridzi, Cornel Dobrițoiu, Stelian Fuia, Darius Vâlcov, Ovidiu Silaghi, Mircea Deaconu, Vasile Cepoi, Ecaterina Andronescu, Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru, Liviu Pop, Ioan Botiș, Sorin Frunzăverde. Ultimul pe listă, Costel Alexe. Sper să nu fi lăsat pe vreunul pe dinafară. Celor pe care i-am omis, le cer scuze.

Lor li se adaugă peste 150 de senatori, deputați, europarlamentari, președinți de consilii județene, prefecți, subprefecți și sute, poate mii de primari, consilieri locali sau județeni, secretari și subsecretari de stat, trepăduși de prin ministere, directori de regii, șefi de instituții publice, procurori, judecători.  Uff, cred că am terminat de enumerat.

Ei toți la un loc ar putea să facă cât Chilia, satul ăla celebru pentru șlagărul nemuritor al lui Ionel Tudorache:  Bate-un vânt rece din baltă, la Chilia-n port// Să vezi stuful cum se înalță să-l mai tai nu pot// Caraliul striga tare: da-i, hoțule, da-i!// C-au venit zece vagoane, da-i, hoțule, da-i!// Nu pot, domne căpitane, rănile mă doare// Nu pot, domne capitane, rănile mă doare.

Ce v-am spus, distracție pe cinste, nu alta și ăștia de la USR PLUS vor o Românie fără penali în funcții publice. Bă, voi știți ce vorbiți?

Și pe când credeam că o să-l uit de tot, că nu mai e ministru, ci președinte de Consiliu Județean, la Iași, iată că DNA ni-l aduce în actualitate. Nu cu d-ale bune, că DNA-ul ăsta nu se ocupă cu așa ceva. El are treabă cu hoții, corupții, șmanglitorii, șpăgarii, cu tupeiștii cu carnet de partid. Cu ăia care la televizor și la tribuna parlamentului pozează în mielușei, cu băieții deștepți care știu să se învârtească în orice împrejurare.

La ce acuzații i se aduc, cred că mai degrabă face parte din categoria cioflingarilor. Cică, spun procurorii, ar fi cerut 22 de tone de tablă de la managerul unui combinat siderurgic. Da, bă, tablă, tablă. Unii cer de-ale gurii, alții vacanțe plătite prin te miri ce locuri exotice ale lumii ori tablouri și obiecte de artă. Nu știu la ce i-o fi trebuit tabla asta, poate să acopere acareturile de prin gospodărie sau privata din fundul grădinii să nu-l ploaie când stă pe tron, dacă o avea de asta. Însă altceva vreau să spun, că dacă erau cinci, șase vagoane cu tablă aș mai fi înțeles, dar ca să te legi la cap cu o șpagă de 103.000 lei, atât valorează tabla, trebuie să fii nebun. Mă rog, fiecare face ce vrea cu libertatea sa.

În schimbul tablei, Costel al nostru se obliga să aloce către fabrica respectivă, cu titlu gratuit, certificate de emisii de gaze cu efect de seră și la monitorizarea măsurilor luate de această societate comercială pentru închiderea unui depozit de deșeuri neconform. Ei, ce ziceți? L-o durut pe el în cur de monitorizarea măsurilor pentru închiderea depozitului de deșeuri. Puteau să se fi îmbolnăvit sute de oamenii din zonă, să fi dat colțul, lui să-i fi mers bine, că ar fi dat-o ăștia pe seama Covidului, că tot suntem în pandemie. Fostul ministru nu recunoaște nimic, nici dacă l-ai pica cu ceară (cine e prostul să recunoască din prima?). „Cum adică, eu, demnitar al statului român, mă cobor la câteva coli de tablă? Să avem pardon!“ Că bine le zice musiu care, în faza asta a dosarului se bucură de prezumția de nevinovăție.

Dar o concluzie, tot am să trag: bă, ăștia nici măcar nu știu să fure. Să nu o facă, bă, cu roaba sau cu căruța, ci cu vagonul, cu vaporul, bă, ca să știi pentru ce înfunzi pușcăria. Ca Dragnea, de exemplu care și-a tras o insulă, două trei conace și pământ cât vezi cu ochii. De ce spun asta? Păi Costel Alexe nu este un exemplu singular cu apucături de cioflingar. I-o luat-o înainte Decebal Traian Remeș, ministrul Agriculturii din Guvernul Tăriceanu, care a făcut pușcărie pentru o uiagă cu horincă și câțiva metri de caltaboși umpluți cu păsat, și câteva perechi de sângerete proaspăt.

„Niște cârnați“, cum ar spune un bun amic!

În opinia sa, toată această nebunie se datorează faptului că Guvernul Orban dovedește lipsă de profesionalism și de implicare în găsirea unor soluții viabile nu doar pentru economie, ci și pentru viața de zi cu zi a oamenilor.

„Au trecut aproape zece luni de când pandemia de Covid-19 a intrat în România și noi nu știm care este tratamentul administrat bolnavilor. Nu știm dacă există un protocol, aplicat la «Matei Balș» ca și la spitalul din Făurei. Au trecut aproape zece luni, iar noi nu știm cum se fac testele. Cine le face și potrivit cărei logici se fac aceste teste? De ce nu se testează în masă, de ce se fac, în ultima perioadă, mai puține teste? Au trecut aproape zece luni, iar investițiile în sistemul de sănătate sunt minime. Ca urmare, secțiile ATI au început să ia foc. Au trecut aproape 10 luni, și foarte mulți elevi nu au mijloace electronice de învățare. Lista poate continua.”, atacă Mocioalcă Cabinetul Orban.

Pe de altă parte, candidatul PSD Ion Mocioalcă se întreabă cât timp va mai trece până la testarea tuturor românilor, dacă s-a creat un sistem de vaccinare la nivel național și dacă au fost cumpărate frigidere pentru depozitarea vaccinului.

„Până la sfârșitul anului, fiecare român ar trebui să știe când și unde va fi vaccinat. Dar, cum să facă Guvernul asta, când nu știe câți români trăiesc în țară? Mi-e teamă că, așa cum n-au fost achiziționate tablete pentru elevi, nu vom avea nici frigidere”, a mai spus Ion Mocioalcă.

( P. E. )

Dan Barna, liderul formațiunii, spune că pe agenda Parlamentului există de mult timp o astfel de propunere, însă clasa politică nu a fost niciodată de acord în totalitate cu ea. Acum a sosit momentul adoptării unei măsuri radicale.

„Așa cum am anuntat deputații și senatorii USR își vor depune demisia din Parlament pentru a nu face parte dintre cei care vor primi pensie specială. Pensia specială este o sfidare la adresa oamenilor cinstiți din această țară. Să reprezinți voința populară este o onoare, nu o corvoadă. Pe agenda Parlamentului este deja de patru ani un proiect de lege al USR care urmărește eliminarea acestor pensii. Patru ani de zile în care niciodată nu s-a găsit o majoritate care să facă acest lucru. Niciodată. Dar, pentru că am promis oamenilor că nu vom beneficia de ele, ne vom depune demisiile înainte de finalul acestui mandat. USR PLUS va face din eliminarea pensiilor speciale condiție esențială pentru participarea la orice coaliție de guvernare”, a declarat Dan Barna, preșesintele USR.

Vreme de patrpatru ani USR s-a luptat în Parlament pentru eliminarea pensiilor speciale și, vreme de 4 ani demersul a fost blocat. Din această cauză, anul acesta, în plină pandemie, Guvernul va plăti 10 miliarde de lei pentru pensii speciale.

„Suntem hotărâți să oprim această risipă și să tăiem privilegiile politicienilor. Ne ținem de cuvânt: Fără pensii speciale!”, a adăugat Andrei Plujar, președintele USR Caraș-Severin.

( P. E. )

Până acu’ a mai fost, cum a fost. Terase deschise, norme sanitare respectate mai mult sau mai puțin, dar când s-o lăsa frigul, ales bules. Și cei care vor avea de suferit nu vor fi ăia cu ștaif,  care pe lângă alcool și cafea vând și mâncare la meniul zilei, ci cei care roboteau toată ziua în bodegii, gen: „Cățeaua leșinată“, „Văduva veselă“, „La varice“, „La Crăcănatu“, „La Paloma Blanca“. Cu măsurile luate, îi termină Cîțu, Orban, Vela și Tătaru, cât ai zice pește. Până în primăvară, când s-or deschide iarăși terasele, n-o să mai auzi de ei. Prin sălile restaurantelor și cafenelelor, altădată pline de domni, cucoane și lăutari o să bată vântul sărăciei.

Credeți că o să le pese ălora de la București de ăștia de la HORECA? Aiurea! În numele pandemiei fac ce vor mușchii lor. Până la alegeri, se scotocește Cîțu prin buzunare de oarece mărunțiș rămas de la Uniunea Europeană și le astupă gura, după care, Dumnezeu cu mila. Din iarnă, țara intră în șomaj tehnic. Tragem obloanele și ferecăm uzinele, fabricile și bodegile, pe considerentul că tot românul are în cămară cârnați, jumări și caltaboși de la porcul său, și nimănui nu-i va mai sta gândul la o friptură în sânge sau un spriț.

Eu tot sper ca lucrurile să nu o ia razna de tot. Să nu ajungem până într-acolo încât să povestim la serviciu cât de bine era odată când te duceai la birtuțul din pădure cu nevasta, iubita sau colega de birou. E greu, numai în pielea lui Orban să nu fii. Să te mulțumești cu masa servită la bufetul Casei Poporului. E adevărat, e mâncare ieftină și bună, dar fără un tăriu înainte de masă, sa deschidă apetitul, un coniac, o bere și o țigară, după, pentru digestie, parcă nu merge.

Și mă mai bazez pe prietenul meu Dumitru Rujan, cunoscut birtaș în Caransebeș, care din 6 decembrie va fi deputat. Mitre, (acum ești Mitru, după ce ajungi parlamentar mai vedem cum o să-mi permiți să-ți zic), du-te la București și fă-ți datoria față de țară și neam. Eu nu zic, precum poetul, să-ți dai viața pentru țară, dar ai grijă, nu te dai de partea ălora care au închis birturile. Fii bărbat și arată-le că ești un adevărat gugulan, la fel ca tăticul tău spiritual, Marcel Vela. Nu te lăsa intimidat și ia-te de gât cu bandiții ăștia de la PSD, că tot vă aud că de răul lor ați închis birturile, iar Orban și Iohannis nu pot să conducă țara asta.

Mitre, nu uita că în tine stă speranța miilor de birtași, chelneri și ospătari din Banatul de Munte. Dă o lege, fă ceva și nu închide birturile. Nu-i dezamăgi și îți vor fi recunoscători când te vei plimba ca boierul prin județ, ca un domn deputat ce vei ajunge în curând!

Wow. O adevărată captură, nu alta. 360 de țigarete, ceea ce la un calcul simplu înseamnă 18 pachete a câte 20 de țigarete fiecare. Vă dați seama ce înseamnă 18 pachete de țigarete netimbrate, fără acte de proveniență care urmau să ajungă pe piața neagră? Ce lovitură pentru contrabandiști și ce succes pentru băieții de la Jandarmerie care dovedesc că știu să facă și altceva în afară de a împărți bastoane în Piața Universității ori de a patrula cu polițiștii pentru a-i amenda pe cei ce nu poartă mască. Când am citit comunicatul de presă, mi-a venit să sar în sus de bucurie. Să le strâng mâna și să-i felicit pentru isprava lor de a confisca 18 (optsprezece pachete cu țigări.) E o faptă demnă de pus în ramă, de distribuit și dat like-uri pe Facebook, chit că se vor găsi destui cârcotași care se vor întreba dacă s-a meritat consumul de motorină și toată tevatura presupusă în astfel de situații?

Lăsând miștoul la o parte, că la așa ceva nu ne întrece nimeni, totuși, stau și mă întreb: Cum dracului să te lauzi tu, Jandarmerie Română, că ai confiscat 18 pachete cu țigări? Cum să faci o știre de presă dintr-un rahat ca ăsta? Înțeleg dacă ai fi dat peste un microbuz ticsit cu baxuri de țigări moldovenești și sârbești ori măcar un portbagaj de Logan. Deși nici atunci nu ar trebui să bați toba în sat. Dar așa? Să te trezești în zorii zilei, când e somnul mai dulce,  ca să ce?  Să-i confiști unui amărât  câteva pachete cu țigări?  Doar asta ți-e valoarea sau te-ai pus pe amendat cu orice preț?

Dacă este așa, așteptăm un comunicat cu numărul buchetelor de flori pe care le-ați confiscat de Ziua morților.

Echilibru perfect, ce urma să se rupă prin votul singurului consilier PMP care, surpriză, nu a participat la ședință. Nu pentru că ar fi fost plecat din târg cu treabă prin alte părți, că ar fi fost bolnav ori că a trebuit să stea acasă să i se citească contorul de ăștia de la Aquacaraș. Nu, din surse sigure, consilierii PSD și Pro România pot confirma asta, el a fost în primărie tot timpul, dar a stat „ascuns“, pe motiv că liderii județeni ale celor două partide, Marcel Vela și Ionuț Popovici, nu se înțeleseseră în privința pretenților rezultate din semnarea la București a protocolului de colaborare între PNL și PMP. Niciunul dintre ei nu cedaseră propunerilor celuilalt. Popovici își dorește un post de vicepreședinte la Consiliul Județean și vreo trei, patru viceprimari, Vela, care s-ar mulțumi și cu singura variantă prin care care liberalii mai pot controla primăria, o vrea pe Andra Pleșa viceprimar la Caransebeș, dare nu e de acord cu cedarea unei funcții de vice la CJ. Complicat rău. Ca la piață: mai las eu, mai pui tu că, vorba aia, oameni suntem. Sau, unul cu sula-n coaste, presat de mai marii săi de la București, celălalt, joc de glezne, ca în politica de maidan.

Bă, ești prost? Bă, ești tâmpit? Cum dracu să faci una ca asta, să pleci de acasă cu gândul să votezi, că de asta te-au trimis alegătorii în consiliul local, iar pe scările primăriei să te răzgândești și să te lași „sechestrat“, sau „autosechestrat“, până vine răspunsul de la înțelegerea dintre Vela și Popovici? Să stai la fereastră și să te zgâiești la cer, doar, doar apare elicopterul cu Vela ca să-ți spună ce a hotărât. Ce fel de politician eștă, măi, domnule consilier local de nu ai avut curajul să faci ceea ce era firesc să faci? Cum, ce să fii făcut? Să fii votat pe unul dintre ei. Nu ar fi contat pe care. Sau matale ai fi vrut să votezi cu amândoi? Dar, ia spune, e pe bune sau e doar gargară că de vreo două săptămâni aveai în buzunar bilețelul cu numele celui pe care ar fi trebuit să-l votezi, iar până la urmă ți-au furat ăștia biletul? Da? Ptiu, ce ai dracului sunt ăștia care ți-au șutit docomentul!

Până la următoarea ședință, dacă nu cumva ai tăi o să ți retragă sprijinul politic între timp, vei știi pe cine să alegi. Că îți place, că nu îți place, trebuie să te supui ordinului. Partidul te-a trimis în consiliul local nu să gândești ori să comentezi, ci să execuți ordinele. Lucru valabil și pentru ceilalți consilieri locali. Să te dai lovit și când trebuie și când nu trebuie, dacă mai vrei să pupi un nou mandat de consilier local peste patru ani.

Grețos, nu e așa?   

Și nu am să încep cu începutul, așa cum ar fi normal, ci cu sfârșitul acestei povești. Anul trecut, a doua zi de Crăciun, am pierdut un prieten adevărat, alături de care am învățat ce înseamnă să ai răbdare și să iubești și altceva în afară de oameni. L-am pierdut pe Aki, un pudel superb, un fel de Brad Pitt al cartierului, cum îmi plăcea să-l alint. Mai bine de două luni am încercat tot ce a fost omenește posibil să-l punem pe picioare. Doctorul Sinculeț, unul dintre consilerii locali din echipa primarului Popa, îmi este martor. Din păcate, tratamentul administrat, cu injecții și perfuzii, nu l-a ajutat. A doua zi de Crăciun, pentru a-i curma suferința, am hotărât să-l duc la medicul veterinar pentru a-l eutanasia. Nu am avut curajul să-l duc eu, ci altcineva din familie a făcut acest lucru. Și chiar dacă nu m-am dus cu el, mi-a rămas întipărit pe retină privirea lui la ieșirea din casă. La despărțire.

Domnule Popa, l-ai cunoscut pe Aki. Făceați glume pe seama mea și a „dulăului“ fioros cu care eram peste tot și ne contram pentru o porcărie de Hotărâre de Consiliu Local care interzice plimbatul câinilor în parc. A trecut un an de atunci, timp în care am evitat să descarc din aparat ultimele fotografii cu el, agonizând pe canapea. Și, sincer, nu aș fi vrut să împărtășesc vreodată cu cineva trăirile din a doua zi de Crăciun. Am văzut, însă, în spațiul public, că se vorbește de o posibilă eutanasiere a unui număr de 200 de câini, pe care padocul reșițean nu-i mai poate găzdui în lipsă de spațiu și simt nevoia să spun ceva, chiar dacă unii vor crede că m-am dilit sau că fac pe interesantul.

Domnule Popa. Nu te-am rugat niciodată nimic. Nici să fii intervenit când polițiștii locali mă tot amendau pentru plimbările cu Aki în parc, nici când ginerele meu și-a pierdut locul de parcare de la domiciliu, și nici măcar atunci când îmi ardea buza să-mi scot o carte. Dar o fac acum. Îmi calc pe mândrie, și știi bine ce înseamnă asta când ești taur, și te rog, în mod public, nu telefonându-ți, să încerci tot ce ține de primarul Reșiței ca acești câini să nu fie eutanasiați. Înțeleg perfect situația, că e greu să-i adăpostești peste capacitatea padocului. La prima vedere, lucrurile par să te depășească, însă, la cât te cunosc, sunt convins că vei găsi o soluție. Poate o nouă locație încropită în regim de avarie, poate o campanie intensă pentru adopție. Sau, măcar să încerci să epuizezi toate variantele posibile înainte ca eu să-mi reamintesc de cea de pe urmă privire a lui Aki, din ziua de Crăciun.

Te rog, Nelu Tăițelu!