Ce mai… Asăzi este ziua cea mare în care Brătienii, Manii și toți participanții la marea adunare de la Alba Iulia se vor răsuci în mormânt, ba chiar și Cuza, Mihai Viteazu și mulți alți voievozi și regi care știu că realitatea măcănită de 1 Decembrie de unii e diferită de cea trăită de ei. Dar ce mai poți face de dincolo din lumea necuvintelor în afară de a înghiți în sec și a ofta? Acum e vremea altora, a celor care au dus România în NATO și UE și se chinuie săracii s-o bage în Schengen și s-o ducă fără vize în America. Asta ca să înțelegem cât este ea de respectată România în lume în comparație cu anul 1918. Dacă atunci se afla la loc de cinste între națiunile lumii, astăzi e privită ca o ignorantă în ochii celor care au pita și cuțitul, nedemnă de a se așeza la aceeași masă cu bogații Europei. Și tot astăzi, este ziua națională a fasolei cu ciolan și cârnat. Clipa cea mai așteptată de cei care habar nu au cine au fost cei care au împlinit actul Marii Uniri din urmă cu 104 ani.
A, era să uit. Și cât de dor mi-e să-l aud pe câte unul lăcrimând la televizor, grav și solemn de parcă ar avea o țeapă înfiptă-n cur, citând din Nenea Iancu: „În aceste momente solemne… mă gândesc la țărișoara mea…la România… la fericirea ei! La progresul ei! La viitorul ei!” Sta-i-ar cârnatul în gât, să-i stea!