Mă las conving, comut pe canalul de Youtube de la Cancan, unde citesc promo la emisiunea ce stătea să înceapă: „Show demențial cu nevasta HOT a celebrului politician. Așa ceva nu s-a mai văzut în România!” și „Vă invit la mine în dormitor. O să faceți infarct.” Bă ești prost? Cum să facă, bă, una ca asta fomeia prezidentului nostru? Hai, o fost ce-o fost la Loft,, dar și în dormitor?
Mă las dus de reclamă, mă fac comod și aștept să înceapă interviul pe care mi-l imaginam cu intrarea din culise a Valentinei pe ritmurile imnului „We Are the Champions” la fel ca boxeuri care luptă pentru centura mondială. Cu mișcări lascive, bezele în stânga și-n dreapta, cu dezvăluiri șoc legate de intimitatea celor doi în dormitor. Wow, ce tare. „O să am ce scrie lună de acum înainte”, mă gândeam eu.
Dezamăgire totală. În loc de toate astea, Valentina a povestit cât de deștept și de drept e bărbatul ei și, mai ales, cât e de muncitor. E ca un taur. Nu o zis, unde e ca un taur, dar, în ton cu reclama de pe Youtube nu ne-a fost greu să ne imaginăm. Apoi a vorbit despre familia lui, că e una extraordinară, despre tata Ion, socrul dumneaei, ba chiar și despre Muntele Mic, spunând că nu înțelege de ce poporul nu-l apreciază pentru tot ce a făcut până acum pe banii lui. Citez din memorie: „A investit bani din buzunarul lui și el vrea să facă ceva frumos pe munte nu pentru el, pentru oameni. Nu înțeleg de ce îl blochează și îi pun piedici.”
Am ascultat, așteptând dezvăluirile din dormitor, să aud ceva despre fanteziile prezidentului, despre locurile în care îi place să facă dragoste-baie, bucătărie, șpais etc. Nimic din toate acestea. Valentina venise la Cancan nu să-și incite admiratorii cu poveștile ei hot, ci în calitate de agent electoral. Să vorbească despre dragostea față de „bărbatul meu”, acea dragoste ce nu are granițe și învinge orice obstacol.
Cât de dezamăgit or fi fost cei care citiseră promo de la emisiunea Cancan-ului. Nu tu dans din buric sau mai știu eu din ce, nu tu apropouri cu tentă erotică, nu tu sân scăpat din sutien, nu aia, nu ailaltă. Pierdere de timp. Dintre toți privitorii, Romi a fost cel mai fericit, recunoscând că: „Am avut emoții, dar în final m-am liniștit. Nici n-am crezut că sunt atât de apreciat!”
Bă, puiucule, după interviul ăsta, eu zic că ar fi frumos să bagi mâna în buzunar și să o scoți astăzi la un suc sau o prăji pe doamna lu’ tălică. Fără șampanie, că e postul Crăciunului. Nu știu câți bani o fi costat-o interviul, dar a meritat. Pe bune. Așa că, du-o la cofetărie și las-o să-și comande tot ce vrea dânsa. Nu fii zgârcit, măcar o dată în viață nu te uita la bani.
