Auzi, bă, nene, când l-or întrebat unul de-al nostru, din sală, dacă are de gând să candideze la Cotroceni, nea Nicu a răspuns profund, ca un adevărat lider politic, ca să nu spun ca un adevărat comandant de oști: „De ce credeți că sunt aici?” Am exclamat sincer: „Așa o zis, mă?” „Chiar așa, nene” Nu m-am putut abține: „Bravo, don Ciucă, bine i-ai spus, că dacă n-ai avea de gând să candidezi ai fi stat acasă, s-o ajuți pe doamna lu’ tălică să pună gogonele și conopidă pe iarnă și varză la butoi, că așa face un bărbat responsabil.”. Șukar răspuns, nene, dar vin eu pe partea astălaltă și zic „Cum să întrebi, bă, fie și la mișto, una ca asta? Dacă candidează sau nu președintele partidului? Cine ești tu, bă, să-ți permiți așa ceva? Ce dracu, te tragi de șireturi cu eroul nostru din bătălia de la Nassiriyah? Păi dacă nu era el să țină piept irakienilor, crestinismul se ducea pe sfânta sulă. Și la urmam urmei, de ce nu ar trebui nea Nicu să candideze? Să nu-mi spui că-i mai bun piticul ăla de la Cluj, Boc, bă, că de el este vorba, sau Bolojan.”.
Nene, și de ce n-ar fi bun, bă, de președinte, nea Nicu? Că a plagiat la teza de doctorat? Ce e atât de grav? Câți n-au făcut asta și nimeni nu le-au luat caii de la bicicletă. Că are pensie specială? Ei, și? Păi noi am vrea un președinte pe unul care a trăit toată viața lui din ajutorul social. Să se ducă la Cotroceni ca să ce? Să frece ridichea cinci ani și se îmbogățească. Zău mă? Și ce rău a făcut dacă a plagiat și el câteva rânduri acolo, că a explicat că nu a făcut-o din rea voință, ci din lipsă de inspirație.
Bă, Gogule, să știi că ai dreptate: pentru atâta lucru să nu lași omul să candideze? Să fim serioși, ce dracului! Invidia e mare, asta e, nu că nea Nicu nu e cel mai bun sau măcar la fel de bun, precum o fost Klausică. Nu, invidia asta care vine dinspre Batistuță și Boc. Că nu se mai satură de funcții și de bani. Dar eu sunt convins, vorba lu’ Eba, fata mică a lu’ Băsescu: „Cu nea Nicu în frunte, vom avea succesuri multe!”