Dacă cetățenii tac și nu fac reclamații (sau poate fac și nu știu eu), asta nu înseamnă că așa ar trebui să arate o piață. Un loc de utilitate publică, în respect față de plătitorii de taxe și impozite. Apropos de reclamații și sesizări. Am tot scris despre WC public din piață. Că nu e normal ca acesta să stea închis din lipsă de personal. În urma unei astfel de reclamații, pe ușa closetului a fost lipită o hârtie cu un anunț potrivit căruia, dacă ai fi vrut să faci pișu sau caca, trebuia să cauți pe care nu știu ce nenea, angajat al pieței să-ți dea cheia de la ușă.
La a doua sesizare, conducerea pieței s-a dovedit chiar mai receptivă la nevoile cetățeanului, dovadă că găsit o soluție inovatoare, doar ca nouă să ne fie bine. În locul anunțului scris de mână, a apărut un altul, scos la imprimantă (asta da respect), prin care același cetățean e sfătuit să sune la un număr de telefon, dacă vrea să i se deschidă ușa de la buda publică la care intrarea e 1 leu și 50 de bani. Curat, murdar, coane, cum ar fi zis nenea Iancu.
Sau ca-n filmele cu proști, nu-i așa? Că dacă n-ai telefon sau, poate ai, dar l-ai uitat acasă, riști să te piși sau să te caci în pantaloni. Asta ca să te înveți minte să nu mai reclami în stânga și-n dreapta, că oricum nu te bagă șeful pieței în seamă. Don primar, dacă niciuna dintre soluțiile de până acuma nu au dat rezultat, nu crezi că ar trebui să o încerci și pe aia cu schimbatul din funcție al ăluia pe care prietenii îl alintă cu Bistri? Poate s-o fi săturat și el de atâtea bârfe și comentarii. E adevărat, la prima vedere el pare să aibă bunăvoința, dar dacă mai mult de atât nu poate, nu ai ce să-i faci. O fi el secretarul general al PNL Reșița, dar în materie WC-uri e praf.
